Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 30.09.2014
15 ani de la întoarcerea DACIEI în familia RENAULT
click aici
     Astăzi, la Centrul de Inginerie Tehnologică Renault de la Titu, se sărbătoresc 15 ani de la preluarea de către grupul Renault a uzinelor DACIA. A fost o privatizare de succes, cu consecințe excelente pentru ambele părți. Reușita se datorează expertizei și eforturilor multor oameni, dintre care se detașează câțiva: Constantin Stroe - directorul general al uzinelor Dacia, Louis Schweitzer - CEO al grupului Renault, funcționarii Fondului Proprietății de Stat, Decebal Traian Remeș - ministrul finanțelor și Radu Vasile - prim ministru, în perioada privatizării.

     Mai întâi, puțină istorie. România produce automobile DACIA începând cu anul 1968. La început, le asambla din piese importate de la Renault, după care le-a fabricat sub licență, iar apoi, după anul 1978, pe cont propriu. Eliminarea importurilor și înrăutățirea generală a condițiilor de muncă și de viață din ultimul deceniu al dictaturii comuniste au determinat scăderea continuă a calității automobilelor produse la Colibași/Mioveni. Politicile populiste de la începutul anilor '90 au permis un reviriment temporar, iar în anul 1998, când s-au împlinit trei decenii de la începerea producției, pe porțile uzinei a ieșit autoturismul cu numărul 2.000.000.

     Cifra era rotundă, dar, în spatele ei, realitatea era amară. Într-o lume tot mai globalizată, pe o piață tot mai concurențială, un producător izolat, fără resurse financiare și fără suport tehnologic, nu avea cum să supraviețuiască. DACIA anului 1998 era ca o orfelină care își căuta o familie, să o adopte. Directorul său general, Constantin Stroe, a înțeles primul și cel mai bine acest lucru și a fost omul care s-a străduit cel mai mult pentru ca DACIA să devină subiectul unei privatizări reușite. Tatonări și discuții a avut cu opt mari producători: Renault, Audi, Peugeot, Fiat, Chrysler, GM, Hyundai, Daewoo. Până la urmă, a fost să fie ceea ce toată lumea a considerat firesc: DACIA a fost adoptată de părintele său natural: RENAULT.

     În toamna anului 1998, când FPS a lansat oferta de privatizare a uzinelor DACIA, și-au manifestat interesul Hyundai, Volkswagen și Renault. Lucrurile au fost însă tranșate de către premierul Radu Vasile, care - vizitând Franța în luna octombrie - a declarat la Paris, spre stupoarea noastră, a celor implicați în procesul de privatizare, că "RENAULT va cumpăra DACIA". A doua zi, am fost sunat de către vicepreședintele grupului Volkswagen, care, foarte iritat, m-a întrebat "de ce mai faceți toată mascarada cu concursul de oferte, când ați hotărât deja cui îi vindeți compania?!? ". Iar Hyundai, care cumpărase caietul de sarcini, a renunțat să mai depună ofertă...

     În aceste circumstanțe, rămas singur la masă cu FPS, Renault și-a jucat foarte bine cartea. Marja de manevră a părții române a fost foarte mică și - în ciuda strădaniei funcționarilor Fondului Proprietății de Stat și ai Ministerului de Finanțe - Renault a reușit să-și impună condițiile: un preț foarte mic și facilități fiscale mari. Ratarea privatizării însemna colapsul uzinei, cu impact devastator în industriile orizontale, unde 100.000 de locuri de muncă depind de DACIA. Noi știam, iar francezii știau că știm, dar și ei erau foarte determinați să batem palma.

     Dacă, în același an, Renault plătise 6 miliarde de dolari pentru 36,8% din NISSAN, care avea și datorii uriașe (22 miliarde dolari!), pentru 51% din DACIA a dat mai puțin decât o sutime: 50 milioane dolari. În plus, pentru cinci ani, a obținut facilități fiscale și vamale echivalente cu un credit fără dobândă de 150 milioane dolari pe an, care - derogând de la 5 legi în vigoare - au impus adoptarea unei ordonanțe de urgență:

     - amânarea - pe o perioadă de trei ani - plății TVA aferentă comercializării pe piața internă a autovehiculelor din producția proprie;

     - scutirea de la plata taxelor vamale și a TVA a importurilor de echipamente tehnologice, mașini și utilaje destinate retehnologizării;

     - scutirea de la plata TVA a bunurilor achiziționate din România, care se constituie în active amortizabile;

     - scutirea de la plata impozitului pe profit pentru o perioadă de 5 ani, începând cu primul exercițiu financiar în care s-a obținut profit, dar nu pentru mai mult de 8 ani;

     - acordarea unui decalaj de 65 zile față de termenul prevăzut în legea 118/1996 - privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice, pentru virarea cotei de 5% din valoarea autovehiculelor produse, timp de 5 ani de la data achitarii integrale a pretului actiunilor;

     - posibilitatea de a introduce în România un contingent de autoturisme marca Renault scutite de plata taxelor vamale.

     Singura cerință neacceptată de partea română a fost interzicerea importului de masini second-hand.

     După 15 ani, privind retrospectiv, concesiile noastre au fost justificate.

     Prin contract, francezii s-au angajat să investească 270 milioane dolari și să facă din DACIA a doua marcă a grupului Renault; în 13 ani, au investit 2,20 miliarde euro, cu mare succes comercial și financiar! De asemenea, și-au luat angajamentul să aducă în România furnizorii săi, lucru care s-a întâmplat, amplificând beneficiile tranzacției. Efectul de antrenare al acestei privatizări a fost spectaculos. Renault a adus în România zeci de furnizori, nu numai francezi, ci și americani, germani sau suedezi, unii cumpărând companii românești, alții preferând investiții green field; în 2014, DACIA are peste 1.500 de furnizori.

     Astăzi, Automobile Dacia, se află pe locul cinci în topul celor mai mari uzine din Europa, cu o producție de 423.718 unități (autoturisme și colecții CKD). Chiar dacă personalul uzinei de la Mioveni s-a înjumătățit - de la 28.700, la 13.800 - totalul slujbelor care depind de DACIA a rămas peste 100.000, iar compania este primul exportator al țării.

     Dublarea cifrei de afaceri în perioadă de criză - de la 2 miliarde euro în 2008, la peste 4 miliarde euro în 2013 - confirmă proiectul vizionarului Louis Schweitzer, CEO al grupului Renault între anii 1992 și 2005, primul lider din industria automobilistică mondială care a intuit uriașul potențial de piață al unei mașini ieftine, dar fiabile. Amintirea conlucrării noastre la această tranzacție rămâne una dintre cele mai plăcute, iar consecințele sale mă fac să fiu mândru că am semnat contractul. 
RADU SÂRBU
 
     Radu Sârbu a fost președinte al Consiliului de administrație al FPS 1998-2000 și Ofițer al Legiunii de Onoare, în grad de Comandor. 

 

.