320% DIN PIB PLANETARCriza nu e gravă, doar datoria creşte

Călin Rechea
Ziarul BURSA #Macroeconomie /

Criza nu e gravă, doar datoria creşte
Călin Rechea

Datoria globală a în­registrat o creş­tere semnificativă în T1 2019, conform raportului Global Debt Monitor (GDM) de la Institute of International Finance (IIF).

Tendinţa de scădere din 2018 a fost întreruptă, în special, de avansul accelerat al datoriilor de la nivelul economiilor emergente. Valoa­rea cumulată a acestora a atins nivelul record de 69,1 trilioane de dolari, respectiv 216,4% din PIB-ul celor 30 de economii emergente incluse în baza de date GDM de la IIF.

Faţă de T4 2018, datoria globală a crescut cu peste 3 trilioane de dolari, până la 246,5 trilioane de do­lari, ceea ce reprezintă aproape 320% din PIB-ul global. Datoria globală cumulată a atins un nivel record în T1 2018, la 248,5 trilioane de dolari.

Din punct de vedere al repartizării datoriei pe sectoare, cea mai mare creştere trimestrială s-a înregistrat la nivelul datoriei guvernamentale, de 1,72 trilioane de dolari. Datoria companiilor financiare a crescut cu 0,63 trilioane de dolari faţă de T4 2018, a companiilor nefinanciare cu 0,56 trilioane, până la 72,6 trilioane, iar datoria gospodăriilor populaţiei a cres­cut cu 0,45 trilioane, până la 46,6 trilioane de dolari (vezi graficul).

Conform raportului IIF, creşterea mai rapidă a datoriilor în comparaţie cu PIB-ul global a fost stimulată de scăderea dobânzilor, dar această tendinţă de relaxare a condiţiilor financiare amplifică îngrijorarea cu privire la sustenabilitatea datoriilor, în special a celor guvernamentale.

"Este aproape Pavlovian", a declarat Sonja Gibbs, director executiv în cadrul IIF, pentru Financial Times, în condiţiile în care "împrumuturile cresc odată cu scăderea dobânzilor". Doamna Gibbs a mai subliniat că "odată acumulate, datoriile sunt greu de plătit fără deturnarea resurselor de la alte obiective, cum ar fi investiţiile productive ale companiilor sau cheltuielile guvernamentale".

Creşterea datoriilor din economiile emergente s-a înregistrat mai ales în sectorul gospodăriilor şi cel guvernamental, după cum se mai precizează în raportul GDM, iar cele mai mari creşteri ale raportului dintre datoriile cumulate şi PIB s-au înregistrat în Chile, Coreea de Sud, Brazilia, Africa de Sud, Pakistan şi China.

În cea mai mare economie a Asiei s-a observat o reducere uşoară a gradului de îndatorare la nivelul companiilor, care a fost însă compensată de creşterea datoriilor administraţiilor locale şi a instituţiilor financiare bancare. Estimările de la IIF arată că datoriile totale din China reprezintă circa 310% din PIB.

La nivelul celorlalte economii emergente s-a remarcat o creştere a datoriilor pe termen scurt ale companiilor, care înseamnă şi o creştere semnificativă a riscului de refinanţare.

Datele de la IIF arată că datoriile pe termen scurt ale companiilor nefinanciare din economiile emergente reprezintă circa 35% din totalul datoriilor, comparativ cu 20% în economiile dezvoltate. Riscul de refinanţare este cel mai mare în China, unde datoriile pe termen scurt ale companiilor reprezintă circa 75% din totalul datoriilor.

S-a înregistrat, totuşi, o evoluţie pozitivă din punct de vedere al datoriilor în valută de la nivelul economiilor emergente. După creşterea rapidă din 2017, creditele în valută din economiile emergente s-au stabilizat la circa 8,5 trilioane de dolari, în timp ce ponderea lor în PIB s-a redus până la circa 31%, de la 32% în 2018.

Cu toate acestea, riscul de refinanţare se menţine ridicat, în condiţiile în care obligaţiuni şi credite sindicalizate de pe pieţele emergente cu o valoare de circa 3 trilioane de dolari vor ajunge la maturitate până la sfârşitul anului viitor.

Un nou record a atins şi datoria cumulată din Statele Unite. Faţă de T1 2018, datoria totală a crescut cu 2,9 trilioane de dolari şi a depăşit 69 de trilioane în T1 2019, pe fondul creşterii accelerate a datoriei guvernamentale.

Raportul GDM subliniază că nivelul extrem de ridicat al datoriei guvernamentale americane, care a condus la o valoare anualizată a cheltuielilor cu dobânzile de 830 de miliarde de dolari în T1 2019, transformă reducerea dobânzilor într-un exerciţiu inutil.

Estimările de la IIF arată că o reducere a costului de finanţare cu 100 de puncte de bază va conduce la o scădere a cheltuielilor anuale cu dobânzile de 20 - 25 miliarde de dolari pe termen scurt.

Un alt semnal de alarmă este şi creşterea datoriilor companiilor nefinanciare din SUA, care au ajuns la un nou record, de 75% din PIB.

Acest raport recent de la IIF, cu privire la datoria globală, arată, dacă mai era nevoie, că manipularea dobânzilor de referinţă de către băncile centrale reprezintă factorul principal al "alimentării" ciclurilor economice.

Prin "încurajarea" cererii de noi credite, instituţiile care emit monedele naţionale, aplică, de fapt, politici monetare iraţionale, în condiţiile în care intră singure în capcana unor dobânzi pentru care nu mai există conceptul de "normalizare", deoarece "normalitatea" ar lua forma unei depresiuni economice catastrofale.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS