Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 23.08.2018
A-nceput de ieri să cadă câte o autostradă - în Germania
click aici
     Angela Merkel a inaugurat autostrada A20 în decembrie 2005, la mai puțin de o lună de la instalarea sa în fotoliul de cancelar al Germaniei.

     Autostrada a fost construi­tă pe teritoriul fostei RDG, face legătura între Lubeck și granița cu Polonia, după joncțiunea cu A11, și trece prin circumscripția electorală a cancelarului Merkel.

     La aproape 12 ani de la inaugurare, în toamna anului trecut, un segment de 100 de metri s-a prăbușit și vor mai trece luni bune până când se vor finaliza reparațiile. Fotografii se găsesc pe site-ul publicației Ostsee Zeitung, dacă se caută după "spektakulären Krater", expresie care nu mai are nevoie de traducere.

     Deocamdată guvernul federal încearcă să stabilească vinovații, conform unui articol recent al ziarului din Ros­tock. Aceasta nu a împiedicat autoritățile să încredințeze reparațiile unei companii implicate direct în construcția autostrăzii, deoarece nu au existat alternative.

     "Rețeaua de drumuri, poduri și cale ferată a Germaniei, altădată invidiată, se degradează în urma investițiilor deficitare din ultimele decenii", se arată într-un articol Bloomberg, unde se precizează că, din punct de vedere al calității drumurilor, Germania a coborât până pe locul al 15-lea, după Oman și Portugalia, conform datelor privind competitivitatea de la World Economic Forum (WEF).

     Degradarea infrastructurii, care determină apariția unor blocaje de trafic tot mai dese, a condus la costuri suplimentare pentru economie de circa 60 de miliarde de euro în 2017, după cum arată datele preluate dintr-un studiu al Universității Duisburg-Essen de Bloomberg.

     Tot agenția de știri americană mai arată că valoarea deficitului de investiții al autorităților locale din Germania, care nu include proiectele naționale sau regionale, a fost de 159 de miliarde de euro în 2017, după cum se arată într-un studiu al băncii KfW. Deficitul investițiilor în infrastructura rutieră reprezintă circa 25% din această sumă.

     La nivel federal situația este asemănătoare. Datele Biroului Federal de Statistică (Des­tatis) arată că investițiile nete au fost negative în cea mai mare parte a perioadei de când Angela Merkel conduce guvernul federal (vezi graficul atașat).

     Dar de ce nu se fac investițiile la nivelul administrațiilor locale? Pentru că nu se poate, deoarece o mare parte sunt falimentare. Marcel Fratzscher, președintele Institutului German de Studii Economice (DIW), a cerut recent autorităților federale să șteargă datoriile celor mai îndatorate municipalități, după cum scrie publicația Deutsche Wirtschafts Nachrichten, deoarece altfel nu poate fi acoperit deficitul de investiții.

     Problemelor majore de la nivelul infrastructurii de transport li se adaugă și cele referitoare la "economia digitală". În cazul gradului de penetrare al rețelelor de telefonie mobilă, Germania se află pe al 76-lea loc la nivel mondial, după Algeria, Mali și Sri Lanka, conform datelor de la WEF preluate de Bloomberg.

     În acest context, a venit tragedia din Genova, unde prăbușirea unui pod de autostradă construit în anii "60 a avut consecințe dramatice și a adus în atenția presei și opiniei publice situația gravă a infrastructurii din Europa.

     Matteo Salvini, președintele partidului La Lega din coaliția guvernamentală a Italiei, a declarat că "nu poate exista un compromis între regulile fiscale și siguranța italienilor", iar "dacă restricțiile externe ne împiedică să cheltuim pentru școli și drumuri sigure, atunci trebuie să ne întrebăm dacă mai are sens să urmăm aceste reguli".

     Din păcate, restricțiile bugetare impuse la nivelul Uniunii Europene nu vin cu adevărat de la Bruxelles, ci sunt rezultatul cheltuielilor masive asociate noțiunii de "stat al bunăstării". Populismul autorităților din statele Uniunii, cu mult înainte ca această noțiune să devină o "sperietoare" a "democrațiilor europene", le-a făcut să-și îndrepte "generozitatea" către cheltuieli sociale iresponsabile și nesustenabile.

     Consecința directă a fost reducerea fondurilor pentru întreținerea și dezvoltarea infrastructurii de transport.

     Acum nota de plată crește în fiecare zi, nu doar în Europa, ci și în Statele Unite. Revista The Economist a scris recent că "degradarea infrastructurii este o problemă globală", în condițiile în care "încă din 1999 un studiu a găsit că 30% dintre podurile rutiere din Europa au diferite defecte", iar un raport de la American Road & Transportation Builders Association, din ianuarie 2018, arată că "54.259 dintre cele 612.677 de poduri prezintă deficiențe structurale". După cum a declarat economistul șef al organizației, "la ritmul actual de reparare și înlocuire, problemele vor fi rezolvate în 37 de ani".

     Publicația online The Local a scris recent că "riscul de prăbușire a podurilor nu mai poate fi neglijat" și oferă exemplul unui pod peste Rin, care face parte din autostrada care leagă orașele Leverkusen și Köln. Din 2016 autovehiculelor grele le este interzisă trecerea peste acest pod.

     Arhitectul Richard Dietrich a declarat pentru Hanoversche Allgemeine Zeitung că "podurile noastre se degradează periculos, iar riscul prăbușirii nu poate fi neglijat", în condițiile în care un raport de la Federal Highway Research Institute (BASt) arată că "doar 12,5% dintre podurile rutiere din Germania sunt într-o stare bună, în timp ce 12,4% sunt într-o stare avansată de degradare".

     În articolul referitor la prăbușirea segmentului din autostrada A20, Bloomberg mai amintește că rezidenții unor orașe importante, cum sunt Offenbach sau Mönchengladbach, au protestat împotriva degradării șoselelor prin transformarea gropilor în acvarii sau terenuri de minigolf.

     Mai sunt, apoi, "elefanți albi" de talia noului aeroport din Berlin, care încă mai așteaptă inaugurarea după 6 ani de la termenul de finalizare și după costuri ajunse, deocamdată, la 6 miliarde de euro, sau noua gară din Stuttgart, care va fi deschisă, dacă totul merge bine, cu 4 ani întârziere și 4 miliarde de euro peste bugetul inițial.

     În opinia analiștilor de la banca Berenberg, "politicile de austeritate prost gândite au determinat colapsul investițiilor publice în Europa", după cum scrie Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph.

     Acum, noul guvern de la Roma a anunțat că va lansa un "Plan Marshall", care poate ajunge la 80 de miliarde de euro, pentru refacerea infrastructurii. Fondurile necesare ar trebui să vină, desigur, din împrumuturi, însă autoritățile italiene sunt gata să invoce "regula de aur", conform căreia investițiile nu vor fi incluse în deficitul bugetare, după cum mai scrie jurnalistul britanic.

     Din păcate, oricât de "aurite" sunt unele reglementări europene, datoriile se vor acumula și vor trebui plătite, chiar dacă nu vor fi incluse în contabilitatea "oficială".

     Acesta este contextul în care autoritățile europene așteaptă cu groază finalizarea programului de tipărire al BCE, care le va scoate la lumină incompetența și iresponsabilitatea.

     Oare cum putem să ne uităm către stele și să aspirăm către rezolvarea problemelor sociale, când trebuie să fim atenți pe unde călcăm, astfel încât să nu ne rupem gâtul într-o groapă? 
Călin Rechea
 

 

.