Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 10.09.2018
AVOCATUL GRAȚIELA BÂRLĂ:
"Fiscul ne fură"
click aici
       Fiscalitatea din țara noastră este o problemă ucigătoare, plină de nereguli, de texte de lege ambigue, care nu sunt publice, dar sunt folosite ca și cum ar exista, ne-a spus avocatul Graziela Bârlă, care susține: "Există un soft de calculator, nepublic, la care au acces doar câțiva funcționari ai Fiscului. Acest soft a fost emis în baza Ordinului 2144/2008, al unui ministru de Finanțe, nu este publicat în Monitorul Oficial, dar este folosit și, în baza lui, un operator de calculator modifică datele fișei fiscale, în sensul în care ia sau adaugă datorii, fără ca ele să fie reale. Acest lucru reprezintă o problemă foarte gravă, pentru că este o formă de furt din buzunarul contribuabilului. Ilegalitățile Fiscului sunt fără măsură".

       Motivul pentru care ANAF face acest lucru este că bugetul are un deficit foarte mare și se încearcă pe toate căile obținerea unor sume cât mai consistente, ne-a mai spus doamna Bârlă, într-un interviu, adăugând că foarte mulți funcționari din Fisc sunt de foarte rea-credință.

       Și mai rău este faptul că abuzul nu se mai incriminează, iar funcționarii publici sunt exonerați de tot ceea ce pot să facă, abuzurile fiind, acum, inimaginabile.

       "În alte țări, așa numita infracționalitate a gulerelor albe este sancționată cu o duritate fabuloasă și noi, aici, am lăsat garda cât se poate de jos", subliniază Graziela Bârlă, apreciind că "din punct de vedere economic, aceasta este o soluție foarte «bună» pentru ca economia să ajungă pe buza prăpastiei".

       În ultima vreme, nemulțumirea judecătorilor este din ce în ce mai ridicată, pentru că presiunile sunt foarte, foarte mari, ne-a mai spus domnia sa, declarându-ne: "Dacă legile justiției nu își vor găsi o stabilitate și dacă sancțiunile pentru ceea ce înseamnă infracționalitatea gulerelor albe nu va fi aplicată, atunci turnura pe care o poate lua inclusiv justiția nu este una dintre cele mai bune, pentru că riscul este acela de a nu putea să sancționăm faptele antisociale. O societate care nu are sancțiuni este o societate care poate fi guvernată de haos și justiția nu mai are niciun fel de importanță".

       Printre altele, domnia sa consideră că legislația noastră trebuie completată cu reglementări comunitare și că trebuie să gândim universal.

 
     Reporter: Sunteți unul dintre avocații care își practică meseria fără să se limiteze la legea internă. Cum este să activați în segmentul dreptului comunitar?

     Graziela Bârlă: De ani buni am devenit și avocat al Ambasadei Franței la București și am fost în contact cu probleme comunitare mai degrabă decât cu cele românești. Lucrez foarte mult pe spețe internaționale și este foarte interesant pentru că acest lucru îți dă sentimentul că aparții unei comunități mai mari și înțelegi că dreptul româ­nesc este doar o părticică dintr-un întreg.

     La noi, se spune adesea că nu se poa­te rezolva o chestiune pentru că nu exis­tă text legislativ intern potrivit. Deși avem foarte multe texte de lege, din păcate chiar se întâmplă asta.

     Îmi amintesc că am avut o speță spectaculoasă - era vorba despre un cetățean francez care fusese arestat în România, condamnat, executase o parte din pedeaspă și era momentul în care ar fi putut să fie eliberat condiționat, dar tocmai se constatase că nu mai există un ordin al ministrului în domeniu (devenise caduc cel vechi și nu mai fusese emis un altul și se punea problema competenței de soluționare a cauzei. În acest context, dosarul persoanei care avea deja dreptul să iasă de o lună și jumătate a fost plimbat între trei instanțe care își declinau succesiv competența și nimeni nu se putea hotărî dacă respectivul poate fi eliberat sau nu. Atunci, am avut parte de un complet de judecată care a înțeles că acolo unde nu mai este text românesc trebuie să faci apel la textele comunitare și au admis aplicarea acestor prevederi ca să rezolve problema.

     Legislațiile trebuie completate, trebuie să gândim universal. Este ceea ce am încercat să implementez în ultimii ani în cabinetul meu de avocatură, unde acopăr dreptul penal și anumite ramuri ale dreptului civil.

     Trebuie menționat că legislația română este înfiorător de amestecată. Un segment foarte important pentru mine, în ultima vreme, vizează relația cetățeanului cu statul. De aceea, am creat anumite spețe astfel încât să pot ajunge în instanță cu problemele de drept respective, ca să încercăm să le rezolvăm pentru alții.

     Reporter: La ce fel de relație a cetățeanului cu statul faceți referire?

     Graziela Bârlă: În mod special mă refer în relația statului cu administrația fiscală. Fiscalitatea în România este o problemă ucigătoare, plină de nereguli, de texte de lege ambigue, care nu sunt publice, dar sunt folosite ca și cum ar exista. O zonă foarte periculoasă este aceea a ordinelor miniștrilor Finanțelor legate de aplicarea unor proceduri în cadrul relației cu cetățeanul.

     De exemplu, o speță foarte interesantă în care s-au pronunțat deja atât Tribunalul București, cât și Curtea de Apel vizează așa numita "procedură de simulare" aplicată de administrațiile fiscale pentru a modifica fișele fis­cale ale contribuabililor. Este un soft de calculator, nepublic, la care au acces doar câțiva funcționari ai Fiscului. Acest soft a fost emis în baza Ordinului 2144/2008, al unui ministru de Finanțe, nu este publicat în Monitorul Oficial, dar este folosit și, în baza lui, un operator de calculator modifică datele fișei fiscale, în sensul în care ia sau adaugă datorii, fără ca ele să fie reale. Eu am pornit de la o speță reală în care Fiscul a făcut astfel de modificări. Contribuabilul trebuia să recupereze o sumă mare de bani de la Fisc, în urma unor procese câștigate, iar în momentul în care a făcut cererea să recupereze banii a fost emisă o nouă decizie în baza acestei proceduri de simulare și omul a fost obligat să plătească foarte mulți bani. Când a ajuns în instanță și au fost cerute documentele care stau în spatele acelei modificări, s-a dovedit că ele nu existau. Așadar, procedura simulării, despre care nimeni nu vorbește în această țară, este un soft pus la dispoziția administrației și în el se operează după o metodă foarte simplă. Este foarte greu să controlăm ceea ce face Fiscul și ne trezim că avem de plătit anumite sume. Uneori aceste sume sunt foarte mici, dar adunate înseamnă foarte mulți bani la buget.

     Reporter: De ce face Fiscul acest lucru?

     Graziela Bârlă: Bugetul are un deficit foarte mare și încearcă pe toate căile obținerea unor sume cât mai consistente. Foarte mulți oameni se trezesc că au de plătit anumite sume de bani și când verifică cifrele constat fie că sumele erau prescrise, fie că func­ționarul uitase să facă diverse corecturi etc.. Dacă nu plătești, ești executat silit, dar se merge pe faptul că cele mai multe persoane nu verifică toate aceste detalii ale fișei lor fiscale.

     Reporter: Considerați că este vorba despre rea-credință?

     Graziela Bârlă: Există administrații fiscale în care evidența este foarte proastă și superficială. În același timp, marea păcăleală creată de Fisc este așa numitul spațiu virtual. De regulă, spațiul virtual nu este actualizat și se ajunge la executări silite pentru că site-urile administrațiilor nu sunt actualizate. Sunt convinsă că este vorba despre rea-credință. Foarte mulți funcționari din Fisc sunt de foarte rea-credință. În decembrie 2017 a fost aprobată o ordonanță prin care acești funcționari fis­cali au dreptul la 15% din banii obținuți din asemenea penalități, amenzi etc. Interesul lor ca să execute contribuabilul este unul direct. Dar problema cu acești 15% este mult mai gravă, pentru că banii ar trebui să meargă la bugetul de stat, dar vine Fiscul și zice că are dreptul să îi folosească după bunul plac. Deci ANAF își însușește o mică părticică din bugetul de stat. În același mod, mâine pot veni și Garda Financiară, și Ministerul Muncii etc. dorind să facă poliție... fiscală și să facă bani. Fiscul fură sume mici, pentru care contribuabilul nu se judecă. Acest lucru reprezintă o problemă foarte gravă, pentru că este o formă de furt din buzunarul contribuabilului. Ilegalitățile fiscului sunt fără măsură.

     Reporter: Acest lucru nu se numește abuz în serviciu?

     Graziela Bârlă: Din fericire pentru ei, abuzul este, practic, dezincriminat. Funcționarii publici sunt exonerați de tot ce pot să facă ei, iar abuzurile sunt inimaginabile, acum.

     În alte țări, așa-numita infracționalitate a gulerelor albe este sancționată cu o duritate fabuloasă și noi, aici, am lăsat garda cât se poate de jos. Din punct de vedere economic, aceasta este o soluție foarte «bună» pentru ca economia să ajungă pe buza prăpastiei.

     De aceea trebuie să luptăm, pentru ca legile justiției să nu fie făcute praf. Este important că legile europene nu au fost distruse, pentru că unde legile noastre au neajunsuri, se poate aplica o lege europeană, din această comunitate din care facem parte, care să suplinească greșeala sau golul legislativ.

     Reporter: Cine stabilește că legea nu este bună?

     Graziela Bârlă: Judecătorul. Deci, ne trebuie niște judecători cu coloană vertebrală.

     Reporter: Și avem astfel de judecători?

     Graziela Bârlă: Sunt mulți astfel de judecători și, în ultima vreme, nemulțumirea lor este din ce în ce mai ridicată, pentru că presiunile sunt foarte, foarte mari. Din câte știu eu, judecătorii sunt foarte supărați și nu vor accepta toate mișcările propuse acum, însă există, din păcate, tot felul de metode utilizate prin ușa din dos, din punct de vedere politic. Cea mai evidentă este cea legată de relația spinoasă, din ultima perioadă, dintre ministrul justiției și procurorul general, în sensul în care, la fel ca în cazul Kövesi, ministrul dorește să analizeze exact acum activitatea domnului Augustin Lazăr, ideea fiind evidentă - să-l poată înlocui ca să nu se găsească vinovați în dosarul protestelor din Piața Victoriei.

     Reporter: Și cum pot fi împiedicate aceste practici?

     Graziela Bârlă: Cred că presa este foarte importantă, dar, din păcate, mai sunt doar două-trei locuri de unde poți auzi informație exactă.

     Reporter: Cum este aplicat la noi dreptul comunitar?

     Graziela Bârlă: Ca să poți să aplici dreptul comunitar trebuie să îl cunoști, iar ca să îl cunoști trebuie să ai timp să vrei să îl cunoști, să știi care este practica în UE și să ai o deschidere foarte mare, cel puțin din punct de vedere intelectual. În instanță, în ultima vreme, sunt judecători care aplică dreptul comunitar, dacă avocații îl indică. Din oficiu, însă, nu mi s-a întâmplat ca un judecător să arate că există un text comunitar care să poată fi aplicat într-o speță. Dar există și magistrați care nu acceptă în niciun fel dialogul despre ceea ce se întâmplă dincolo de granițele României, aceasta fiind o barieră inimaginabilă în obținerea unor soluții corecte și, de ce nu, și morale. Acest lucru se întâmplă mai ales în zona penală. În comercial se lucrează mai ușor.

     Reporter: Sunt mulți avocați care invocă legi europene în justiție?

     Graziela Bârlă: Avocații nu au niciodată timp, pentru că este o perpetuă hărțuială între instanțe, consultații și momentele în care stai să redactezi dosarele, dar problema este una de voință și de interes. Dacă vrei, găsești soluții. Poate că doar un sfert din avocați au chef să vadă că lumea este compusă din altceva decât am învățat noi la școa­lă.

     Se spune că dreptul românesc este un drept în care trebuie să aplicăm legea și atât. Nu este un drept interpretat, care să te ducă și în zona morală a aplicării, dar eu nu cred că poate să existe și așa ceva, pentru că dacă nu înțelegi fenomenul din spatele dosarului, nu poți să aplici legea astfel încât să producă niște efecte constructive. Sigur, în drept o parte este întotdeauna nemulțumită, dar e grav când nemulțumirea vine din necunoașterea sau neaplicarea corectă a legii.

     Durerea cea mai mare este în cauzele penale. Dacă acestea nu au o miză politică sau de altă natură sau nu sunt dictate de cineva la telefon, deci dacă e vorba doar de plângerea unui cetățean oarecare, atunci ele nu există pentru Parchet sau pentru polițiști și se dau niște soluții aberante. Ajungi să fii demoralizat și avocații simt asta uneori, pentru că indiferent dacă există sau nu prejudiciu, fapta există, și dacă nu sancționăm fapta, nu este în regulă. Sau putem da de pereți cu niște oameni doar pentru că nu știm și nu înțelegem speța. Cred că acestea sunt problemele actuale ale dreptului nostru, care este atât de stufos, fiind modificat prea des și prea repede și aiurea. Același text de lege poate fi aplicat în șapte feluri.

     De aceea, de multe ori este mai ușor să faci apel la legislația din afară, care este mult mai clară.

     Reporter: Care credeți că ar fi soluțiile pentru rezolvarea acestor probleme?

     Graziela Bârlă: În zona juridică sunt foarte mulți tineri care chiar știu domeniul și care încearcă să fie în pas cu modificările și cu ceea ce se întâmplă în comunitatea mare din care facem parte.

     Sunt convinsă că acesta este drumul - nu se va putea să facem abstracție, la nesfârșit, de faptul că trebuie să gândim ca fiind parte a unui întreg și nu izolat, cum o făceam până acum. Din păcate, însă, dacă legile jus­tiției nu își vor găsi o stabilitate și dacă sanc­țiunile pentru ceea ce înseamnă infracționalitatea gulerelor albe nu va fi aplicată, turnura pe care o poate lua inclusiv justiția nu este una dintre cele mai bune, pentru că riscul este acela de a nu mai putea să sancțiom faptele antisociale.

     O societate care nu are sancțiuni este o societate care poate fi guvernată de haos și justiția nu mai are niciun fel de importanță. Din acest motiv, cred că trebuie să susținem acuratețea unor legi și a unor sancțiuni.

     Acesta este scopul dreptului. Voința politică, pe această zonă, nu există și de aceea demersurile probabil că trebuie făcute în primul rând prin intermediul media și, nu în ultimul rând, prin intermediul juriștilor.

     Reporter: Mulțumesc!

     

     A consemnat EMILIA OLESCU 
.
 

 

.