Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 08.09.2017
BCE VA DECIDE ÎN OCTOMBRIE CE VA FACE CU TIPARNIȚA, DAR POATE AMÂNA DACĂ NU ESTE GATA
Vorba goală, singura armă rămasă în arsenalul politicii monetare din zona euro
click aici
     A fost odată ca niciodată o vreme în care normalitatea pentru o economie națională era reprezentată de producția bunurilor și serviciilor. Acum, după zece ani de politică monetară "neconvențională", marile bănci centrale sunt îngrijorate că economiile nu produc suficientă inflație.

     Ce înseamnă suficientă? O rată anuală de creștere a prețurilor de consum apropiată de 2%, care a ajuns să reprezinte "stabilitatea" prețurilor, deși orice copil care se pregătește să intre la liceu știe că este vorba despre o funcție exponențială, al cărei rezultat este dublarea prețurilor în circa 35 de ani. Doar în "nouvorba" orwelliană a băncilor centrale creșterea exponențială a prețurilor este stabilitate.

     Evoluția indicatorilor economici și financiari din ultimele luni a condus la amplificarea așteptărilor de pe piață cu privire la iminența unui anunț referitor la intențiile BCE în ceea ce privește programul de tipărire.

     Nu a fost nimic. Dobânzile de politică monetară nu au fost modificate. "Consiliul guvernatorilor anticipează menținerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale pe o perioadă extinsă, care va depăși cu mult orizontul achizițiilor nete de active", se arată în comunicatul de presă de pe site-ul băncii.

     În ceea ce privește programul de relaxare cantitativă, "Consiliul guvernatorilor confirmă că se intenționează efectuarea achizițiilor nete de active, în ritmul lunar actual de 60 de miliarde EUR, până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior dacă va fi necesar și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor va observa o ajustare susținută a traiectoriei inflației, în concordanță cu obiectivul său privind inflația".

     Comunicatul de presă a inclus, din nou, necesitatea accelerării reformelor structurale, însă oficialii BCE tot nu sunt pregătiți să recunoască influența deosebit de negativă a propriilor decizii în ceea ce privește amânarea acestora.

     În cadrul conferinței de presă, Mario Draghi a subliniat caracterul robust al creșterii economice, pe fondul scăderii așteptărilor inflaționiste, și a declarat că "nu vedem efecte negative ale programului de relaxare cantitativă". Pe de altă parte, au fost recunoscute efectele negative ale actualului nivel al dobânzilor, însă "acestea sunt mai mult decât compensate de efectele pozitive".

     Un jurnalist a întrebat dacă deciziile BCE se iau în funcție de condițiile existente în anumite țări, o aluzie deloc subtilă cu privire la sustenabilitatea datoriei publice a Italiei. "Deciziile nu se iau în funcție de condițiile dintr-o anumită țară, ci în funcție de mandatul BCE", a răspuns Draghi, care a mai subliniat că achizițiile disproporționate de obligațiuni guvernamentale ale Italiei și Franței sunt determinate doar de lichiditatea de pe piață.

     Președintele BCE a căutat să tempereze și îngrijorările legate de scăparea de sub control a bulelor speculative, după ce o altă întrebare a pornit de la declarația recentă a lui John Cryan, directorul executiv al Deutsche Bank, în cadrul unei conferințe la Frankfurt.

     "Nu vedem un pericol sistemic în ceea ce privește apariția unor bule speculative", a declarat Mario Draghi, în opinia căruia "toate țările au beneficiat de pe urma politicii monetare a BCE" și "nu trebuie să ne pierdem încrederea în politica monetară".

     La aceeași conferință, Wolfgang Schäuble, ministrul de finanțe al Germaniei, a declarat că "toată lumea dorește revenirea la normalitate a politicii monetare cât mai curând posibil".

     Oare chiar toată lumea? Până și Italia, Franța, Portugalia sau Spania, ale căror datorii publice și costuri de finanțare nu au explodat doar pentru că BCE a "suprimat" fără milă acțiunea piețelor?

     Poate că declarația lui Schäuble a fost singurul motiv pentru care Mario Draghi a oferit ceva concret în cadrul conferinței de presă. "În această toamnă vom lua o decizie în privința calibrării instrumentelor de politică monetară dincolo de finalul acestui an", a declarat președintele BCE, care a promis informații despre modul în care va fi continuat programul de relaxare cantitativă după ședința de luna viitoare.

     Amânarea deciziei nu a fost exclusă, chiar dacă "Banca Centrală Europeană s-ar putea să nu beneficieze de flexibilitatea programului de relaxare cantitativă pe care o invocă Draghi", după cum scrie Bloomberg. Este vorba, desigur, de atingerea limitei de achiziție pentru obligațiunile guvernamentale ale țărilor din zona euro, care este stabilită la 33% din totalul emisiunilor naționale. Această limită nu reprezintă, însă, mare lucru, în condițiile în care BCE a găsit justificări pentru încălcarea tratatelor europene, care interzic finanțarea datoriei publice prin tipărire, și este susținută de Curtea Europeană de Justiție.

     Tocmai din acest motiv, analiștii de la PIMCO, compania care administrează cel mai mare fond de obligațiuni din lume, au precizat, înainte de ultima decizie a BCE, că dobânzile de politică monetară din zona euro nu vor crește până în 2019, iar procesul de "normalizare" a bilanțului nu va începe înainte de 2020.

     Ultimele date oficiale arată că lichiditatea excedentară din sistemul bancar al zonei euro a crescut cu aproape 600 de miliarde de euro de la începutul anului, până la 1,78 trilioane de euro, în condițiile în care depozitele plasate de bănci la BCE au ajuns la 635 de miliarde, în ciuda dobânzii de -0,4% "plătite" de Banca Centrală Europeană.

     De asemenea, bilanțul BCE a ajuns la 4,28 trilioane de euro, în condițiile în care valoarea titlurilor deținute în scopuri de politică monetară, în principal obligațiuni guvernamentale și ale companiilor, a urcat până la 2,17 trilioane, cu 516,3 miliarde peste nivelul de la sfârșitul anului trecut. Mario Draghi nu a explicat cum o astfel de explozie monetară este compatibilă cu "economia robustă".

     Patrick Artus, economist-șef al băncii de investiții Natixis, a scris recent că "relaxarea cantitativă nu a restabilit potențialul de creștere al zonei euro". Într-o analiză ulterioară, Artus a declarat că "băncile centrale trebuie să normalizeze politicile monetare chiar dacă nu există inflație", deoarece trebuie prevenite dezechilibrele financiare. În plus, dobânzile trebuie majorate astfel încât să existe loc pentru reducerea acestora dacă va fi nevoie de o nouă stimulare a economiei.

     Din păcate, inflația există, chiar dacă este ascunsă în cele mai mari economii ale zonei euro. În țările mai mici, cum este Estonia, prețurile de consum au crescut cu o rată anuală de 3,9% în august 2016, pe fondul unei creșteri a prețurilor alimentelor cu 6,4%.

     Conform regulii Taylor, ecuația pe baza căreia se stabilește dobânda de politică monetară în funcție de inflație și șomaj, dobânda de politică monetară pentru Estonia ar trebui să fie de 4,4%, în condițiile unei rate a șomajului de 7%, în timp ce pentru Germania ar trebui să fie de 4,5%.

     Dincolo de inflație, un alt semnal de alarmă îl reprezintă evoluția costurilor de finanțare din zona euro. În ultima lună, randamentul obligațiunilor emise de companiile cu rating speculativ din zona euro s-a menținut foarte aproape de randamentul titlurilor de stat americane cu maturitate similară, considerate fără risc, un fenomen fără precedent istoric.

     Acesta este motivul pentru care BCE nu vrea să vadă "elefantul din cameră", despre care "Draghi trebuie să vorbească, pentru că a venit vremea", după cum scrie Bloomberg.

     Dar dacă "elefantul" este roz sau "invizibil"? Mai trebuie și atunci recunoscut sau este suficient să fie ignorat, măcar până la terminarea mandatului președintelui BCE, în 2019? 
CĂLIN RECHEA
 

 

.