Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 12.09.2018
BCR, amenințată cu insolvența de un SRL care pretinde două miliarde euro
click aici
      O hârtie de valoare pe care poți scrie cu pixul oricâte miliarde vrei

     

     Prospectând lumea financiară pes­triță în care trăim, am dat peste câteva manifestări paroxistice ale aberantului care ne domină destinul economic.

     În imagine se poa­te admira o cambie în alb pe numele trăgătorului Zed Marketing Group SRL.

     Cambia, sau trata, este un titlu de credit negociabil și un instrument de plată care constată obligația asumată de către un debitor de a plăti la vedere sau la o scadență fixată, beneficiarului sau la ordinul aces­tuia, o sumă de bani determinată. Subliniez, determinată. Cum se explică existența unei asemenea hârtii în alb care circulă și e vânturată pe sub nasul diverselor entități?

     SC Zed Marketing Group SRL, trăgătorul, cel care dă ordinul necondiționat de plată unei terțe persoane în contul unui beneficiar, este o societate comercială din sectorul 3 al Capitalei. Zed Marketing există din anul 2002, așa cum o certifică numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, avea doi angajați în 2014, cu o cifră de afaceri, în acel an, de 32.532 lei și o pierdere de 94.551 lei.

     Mergând pe site-ul Ministerului de Finanțe, constatăm că Zed Marketing are în mod tradițional pierderi mult mai mari decât cifra de afaceri - 190.351 RON pierdere, față de 97.600 RON, venituri, în 2008, 133.297/2883 - 2009, 1650/ 0, în 2010.

     Reprezentantul legal al SC Zed Marketing Group SRL este doamna Carmen Păștin. La o căutare rapidă aflăm, din articole varii publicate de Jurnalul Național, România Liberă, Lumea Justiției, Gândul etc., că doamna Păștin este "denunțător de profesie", fost avocat, fost judecător financiar al Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi Călărași (revocat de Ion Iliescu printr-un decret din 30 iunie 1994), "implicată, în calitate de reprezentant al Ministerului Turismului și ulterior ca avocat în scandalul legat de Hotelul Cota 1400, deținut, la acel moment, de controversatul Gigi Kent" sau "apropiată a unor pretinși moștenitori ai averii familiei Șuțu".

     Am mai aflat că doamna Păștin a fost exclusă din Baroul București prin Hotărârea nr. 2/25.03.2004.

     În fine, nu mi-am propus decât să-mi fac o idee asupra persoanei, nu să obțin un portret detaliat al acesteia, mă interesează cambia și nu activitatea generală a doamnei Păștin, pe care nu o cunosc și pe care nici nu țin neapărat s-o cunosc, mai ales că domnia sa pare mai degrabă supărăcioasă... La o căutare după cheia "pastin carmen" pe Portalul Instanțelor de Judecată din România au fost returnate 2077 rezultate.

      BCR amenințată cu falimentul în temeiul unei cambii în alb

     Răscolind după indicii relative la numita cambie, prin mijloace specifice și nespecifice muncii de gazetar, am dat peste o notificare adresată BCR și unui număr de alte nouă persoane fizice și juridice, prin care doamna Păștin convoca, în data de 22.06.2016, la sediul Biroului Executorului Judecătoresc Andrei Ionel, în B-dul Brătianu, o adunare în cadrul căreia domnia sa, expeditorul, urma să intre în posesia unor imobile. În caz contrar, de imposibilitate de predare a clădirilor, doamna Păștin arăta că, în urma unei expertize extrajudiciare comandate de domnia sa, suma ce i se cuvine este în cuantum de 9.130.526.007, 03 lei, echivalentul sumei de 2.077.077.735,90 euro.

     Nu insist asupra logicii abracadabrante care determină convingerea doamnei Carmen Păștin că i s-ar cuveni două miliarde de euro pentru niscai imobile, nici asupra temeiurilor prin care acestea ar trebui să intre în patrimoniul doamnei.

     Citez din notificarea/somația cu pricina:

     "Restul creanței se va executa prin emiterea de titluri cambiale..." (...) "Nu este exclusă posibilitatea reală a declanșării procedurii insolvenței BCR".

     Adică, doamna Păștin, prin Zed Marketing Group, amenință o superbancă, BCR, că trage o cambie, în alb, în care va înscrie fabuloasa sumă pretinsă într-o speță caraghioasă.

     O cambie trebuie să conțină o sumă înscrisă și semnătura trasului. Altfel, nu valorează nici cât o ceapă degerată. Cum să ameninți pe cineva, cu atât mai mult o bancă, fluturând o cambie albă?!?

     Dar, notificarea doamnei Păștin e făcută și trimisă prin concursul unui cabinet de avocat și al unui birou de executor judecătoresc. La rândul său, doamna Păștin a fost avocat și chiar judecător. Toți redactanții și operanții somației au pregătire juridică.

     Ce-ar presupune această aberație, recte amenințarea BCR cu o cambie în alb?

     Că ar trebui, în România, să existe o mai mare exigență cu cine devine judecător sau executor, cui permitem să practice avocatura...

     Acuma, de vreo 30 de ani dau lecții avocaților, calc executori în picioare și persiflez magistrați care nici măcar nu-și dau seama... În fiecare zi vorbesc cu juriști reputați care nu înțeleg o iotă din materia de anul 2 sau 3, cu eminenți care, într-un sistem educațional sănătos, n-ar fi trebuit să absolve gimnaziul...

     Relativ recent am văzut două judecătoare țanțoșe de la Curtea de Apel, secția penală, care au mers să dea examen pentru Curtea Supremă, au luat sub 5 și au revenit la instanța de apel ca să se joace cu viețile și destinele oamenilor.

      Banca nu cedează, dar nici nu se miră

     Am intrat în posesia răs­punsului formulat de BCR la notificare. Banca nu s-a prezentat la termenul la care a fost somată să o facă, doamna Păștin n-a reușit să pună mâna pe alea două miliarde de euro iar subsidiara românească a Erste n-a intrat în faliment. Se pare că toată fantasmagoria n-a stat în picioare, nici în genunchi și n-a mers nici măcar de-a bușilea.

     Unii ar putea descrie toată tărășenia ca pe o poveste cu nebuni.

     N-o să redau în întregime replica formulată de Florinela Vasilescu și Valentin Vidrighin de la Biroul Litigii al Direcției Juridice a BCR în 21.06.2016.

     Banca se referă la faptul că nu se află în posesia niciunui imobil pe care doamna Păștin ar fi îndreptățită să-l revendice, că nu există titluri executorii împotriva băncii, ș.a.m.d..

     Referitor la amenințarea cu tragerea cambiei, citată mai sus, juriștii BCR spun doar atât:

     "Nu există un drept al petentei de emitere a unor titluri cambiale împotriva băncii."

     Nici măcar nu fac mișto de ea, de petentă!

     Am reținut doar formularea improprie. Cuvântul "împotriva" nu avea ce căuta în propoziție... Arată o percepție subliminală a unei amenințări. Nu poți fi amenințat cu un formular. Să existe și alte cambii, mai puțin albe, în poveste?

     Eu am o singură nelămurire:

     Cum s-a pus BCR în această situație? Cum a dat un formular de cambie unei societăți care, probabil, avea 12 lei în cont, care cheltuiește mai mult decât produce, care nu e f'un antreprenor vestit în comerțul maritime, prins în hora elitistă a marilor armatori, agenți de shipping și importatori.

     Cum a ajuns o cambie în alb în mâna doamnei Păștin, ca o armă, ca un element de presiune, nicidecum ca un mijloc de plată, astfel încât aceasta nu numai s-o plimbe prin târg, dar să și amenințe cu ea în documente legale?

     Aș mai dori să punctez ceva...

     Cum poate un expert să stabilească valoarea unor căsoaie de pe la noi, să stabilească penalități, și să ajungă la două miliarde de euro, de capul lui?!?

     Vorbeam cu un avocat și îmi spune: "E o expertiză extrajudiciară!"

     Și ce? Diferența între o expertiză judiciară și una extrajudiciară e că una e dispusă de instanță sau organul abilitat de control iar cealaltă nu. Dar, expertul ar trebui să procedeze la fel de legal, competent și deontologic.

     De unde scot experții români asemenea cifre? Terenuri de milioane, retrocedări exorbitante, despăgubiri fabuloase la rechiziții?

     N-ar trebui să ne cam debarasăm, pe criterii profesionale, de toți pseudo-experții care ne subminează economia cu cifre din burtă?

     Cred că avem două opțiuni: sau ne străduim să dăm valoare lucrurilor, o valoare certă, reală, sau, într-o țară în care nu există repere solide, bursă la nimic, unde nici prețul de pe etichetă nu poți să-l crezi, până la casă, umblăm numai cu hârtii în alb, pe care fiecare poate scrie cât crede și cât dorește. 
Mihai Antonescu
 

 

.