Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 25.04.2018
Bogat - sănătos, longeviv; sărac - slabă speranță
click aici
     Distopia anului 2169 pare situată la 151 de ani distanță de aceste momente pe care le trăim acum, dacă este să ne luăm după filmul de ficțiune american "In Time", unde scenaristul, regizorul și producătorul neozeelandez Andrew M. Niccol a imaginat o lume în care banii au fost înlocuiți cu timpul de viață și fiecare persoană peste vârsta de 25 de ani (când încetează să mai îmbătrânească), poartă un contoar pe braț, afișând cât mai are de trăit; sistemul economic se bazează pe tranzacțiile plătite cu timp de viață - bănci, credite, dobânzi - cei bogați tezaurizează miliarde de ani, cei săraci mai au câteva ore, minute, secunde și la epuizarea timpului mor brusc, parcă loviți cu leuca.

     Dar, saptămâna trecută, când a dat publicității primul său raport asupra conexiunii dintre avuție, sănătate și longevitate, banca elvețiană UBS s-a văzut silită să precizeze "It's not science fiction", la constatarea că mai mult de jumătate dintre investitorii bogați (53%) se asteaptă să trăiască 100 de ani și mai mult (investitorii chestionați fac parte din categoria HNWI - "High Net Worth Individuals", cei cu un disponibil lichid pentru uz personal de peste un milion de dolari).

     Durata medie a vieții persoanei a crescut aproape peste tot în lume: în China, SUA și majoritatea țărilor din Europa de Est, speranța medie de viață la naștere a ajuns la peste 70 de ani, conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), dar cei din Europa de Vest și Japonia se pot aștepta să trăiască 80 de ani.

     Cei mai bogați, însă, iau în calcul o viață mai lungă cam cu două decenii decât occidentalii și japonezii, conform sondajului UBS, considerând centenarul de viață drept un standard tangibil.

     Raportul arată că bogații sunt dis­puși mai mult să sacrifice bani pentru o longevitate suplimentară, nouă din zece persoane bogate fiind de acord că "sănătatea este mai importantă decât bunăstarea".

     La întrebarea UBS "cât de mult ar fi dispus să renunțe din avere, pentru a garanta încă 10 ani de viață sănătoasă", răspunsurile medii au variat în funcție de nivelul avuției: investitorii cu avuție netă între unul și două mili­oane de dolari s-au arătat dispuși să renunțe la o treime din acumulare pentru un deceniu suplimentar de viață, în timp ce investitorii cu peste 50 de milioane de dolari au fost dispuși să se despartă de aproape jumătate din averea lor.

     Bogații, de asemenea, par să știe că prelungirea vieții la 100 de ani este o perspectivă scumpă, care necesită mai multe cheltuieli pentru îngrijirea sănătății, alimente mai bune, exerciții fizice și alte servicii care pot prelungi viața și că pentru deceniile suplimentare de viață trebuie să continue să plăteas­că pentru tot ceea ce viitorul va aduce nou în sănătate. Într-o proporție de 91%, intervievații bogați au declarat că "fac schimbări financiare datorită speranței de viață crescute".

     UBS afirmă că raportul a fost elaborat pe baza cercetării asupra a mai mult de 5 000 de investitori bogați din lume, din Germania, Hong Kong, Italia, Mexic, Singapore, Elveția, Taiwan, SUA, Marea Britanie și Emiratele Arabe Unite, ilustrând variații semnificative în percepțiile investitorilor de la o țară la alta (de exemplu, americanii bogați sunt mai sceptici decât germanii bogați, fiind, se pare, influențați de creș­terea mortalității americane generate de consumul de droguri).

     "It's not science fiction", tranzacționăm cu timp din viața noastră, cu bani putem cumpăra sănătate și longevitate - când dăm un telefon, prețul convorbirii poate fi exprimat în cheltuirea unor secunde de viață, fără ca discuția telefonică să fi fost, neaparat, inutilă.

     Decalajul de avuție nu este doar des­pre diferența dintre niveluri de trai sau despre dezechilibrul dintre categorii sociale în privința calității vieții, ci este chiar și despre durata vieții, drept consecință a acestor inegalități.

     Cei mai bogați oameni ai lumii nu doar că trăiesc mai bine și sunt mai sănătoși, ci trăiesc o viață mai lungă cu câteva decenii.

     Anul trecut, toate cercetările asupra evoluției averii bogaților planetei au evidențiat că polarizarea belșugului a atins niveluri record.

     Numărul HNWI (persoane cu un disponibil lichid pentru uz propriu de peste un milion de dolari) a ajuns la 16,5 milioane, în 2016, cumulând un disponibil total de 63,5 trilioane de dolari, (potrivit raportului World Wealth Report 2017, al Capgemini Financial Services); spre comparație, "The global debt clock" afișat de "The Economist", indica duminică o datorie publică planetară de 58 de trilioane de dolari.

      Rezultă că disponibilul din buzunarele bogaților lumii (cu doi ani in urmă) era mai mare cu 5,5 trilioane de dolari, față de datoria statelor lumii (de astăzi).

     Dar, de atunci, buzunarele s-au mai umflat, încă!

     Avansul constant al populației HNWI în ultimii șase ani, constatat de CapGemini, este concomitent cu o adâncire a discrepanțelor de avere, subliniată în raportul Credit Suisse Research Institute, din noiembrie 2016.

     Acesta arată că 1% din populația planetei deținea, cu doi ani in urmă, 50,8% din averea globală, în timp ce categoria celor mai bogați 10% avea 89,1% din averea globală.

     Într-un Raport finanțat de Societe Generale de acum câțiva ani, "The Economist Intelligence Unit" susținea că "populația" HNWI influențează puternic "lumea investițiilor, piața bunurilor de consum, piața proprietăților și acțiunile caritabile", în timp ce alte studii afirmă că HNWI controlează o parte consistentă din resursele economice ale planetei.

      Potrivit specialiștilor de la Credit Suisse, 1% cei mai bogați oameni ai lumii dețineau, în anul 2000, 49,6% din avuția planetară, acest procent scăzând, în 2009, la 45,4%, urmând ca în anul 2014, averea deținută de cei 1% să depășească nivelul de la începutul secolului.

      Josef Stadler, autorul principal al unui raport UBS/PwC din 2017 asupra miliardarilor lumii , a explicat:

     "Suntem într-un punct de inflexiune. Concentrarea bogăției este la fel de ridicată ca în 1905, iar miliardarii sunt îngrijorați. Problema este puterea de multiplicare, care face ca banii mari să fie și mai mari și întrebarea este în ce măsură este viabil acest lucru și în ce moment va interveni societatea și va reacționa advers".

     Oxfam International, ONG-ul care luptă împotriva sărăciei, scria, în raportul de cu doi ani in urmă:

     "În aproape toate țările bogate și în curs de dezvoltare, proporția din venitul național care merge către muncitori este în scădere. Asta înseamnă că muncitorii primesc din ce în ce mai puțin din câștigurile provenite din creșterea economică. În contrast, deținătorii de capital au văzut creșteri consistente (prin dobânzi, dividende sau profituri) mai rapide decât ratele de creștere economică. Evitarea taxelor de către deținătorii de capital și politicile guvernamentale de reducere a taxelor pe câștigurile de capital au favorizat aceste randamente."

     Oxfam nu a spus, dar în lumina raportului UBS de acum înțelegem că malversațiunile fiscal-bugetare scurtează vieți.

     Fondul Monetar Internațional a afirmat nu de mult că guvernele occidentale ar trebui să forțeze primii 1% dintre persoanele cu venituri mari să plătească mai mult ca impozite, pentru a încerca să reducă nivelurile periculoase de inegalitate.

     În realitate, pare că sistemul în care suntem organizați economic, social și politic face ca datoriile să devină colective, iar câștigurile să devină private, astfel că datoriile cresc în aceeași măsură în care cresc avuțiile bogaților lumii.

     Longevitatea bogaților pare, astfel, nimic altceva decât rezultat al selecției darwiniste.

     Homo homini lupus.

     Vampirism.

     Lupta pentru bani se dă pe viață și pe moarte și asta nu este o metaforă. 
MAKE
 

 

.