Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 17.08.2018
British Museum, odă colecționarului
click aici
     Multe se pot spune des-pre British Museum. În primul rând, este o instituție în sine, nici numele nu i se traduce, este pur și simplu British Museum. Aici găsești tot ce vrei, urme de la orice civilizație de pe pământ, sculptură multă și celebră, mai puțină pictură, dar bijuterii și material arheologic la infinit. În celebra clădire a muzeului vedem o parte din uriașele sale depozite. Obiectele beneficiind de o tratare profesionistă, studii științifice, punere în valoare, expunere chiar. În prezent, se anunță 6 milioane de vizitatori anual. Vara este un ritm continuu, oamenii sunt o masă compactă care se mișcă brownian. Cu toate acestea, muzeul stă catastrofal cu aerul condiționat, astfel că, în condițiile de căldură excesivă din acest iulie, vizita la muzeu a fost chinuitoare, ca vizionarea unui documentar dintr-o cadă de proprie transpirație. Din loc în loc, supraveghetorii plictisiți se chinuiau și ei, mai ales că par a-și urî munca. În plină vară, când e lumină cam până la ora 22, British Museum și alte muzee londoneze închid la ora 18. De fapt închid deja pe la 18 fără 20, la 18 suntem deja perplecși, înghesuiți în fața uriașului muzeu, ocoliți cu greu de personalul care o zbughește vertiginos.

     British Museum a fost înființat în 1753, fiind primul muzeu public național din lume. Este firesc, așadar, să ne întrebăm dacă, fără British Museum, am fi avut astăzi astfel de instituții, ar fi fost vreodată inventat muzeul deschis public, cu sau fără taxă de intrare? Pentru că de mai bine de un sfert de mileniu, de când funcționează, British Museum are intrare gratuită. Și în Londra taxele la muzee sunt enorme, de la vreo 18 lire sterline în sus. Iar acum, nu numai muzeele au taxe mari, vine și Palatul Buckingham cu programul său de vizitare de vară, se plătește și la intrarea în monumentala catedrală St. Paul și în multe alte locuri de atracție și de interes. Muzeele publice, ale căror cheltuieli le achită statul, deci au intrare gratuită, au cam început să îți scoată ochii că accesul este gratuit, solicită destul de imperativ câte o donație "de cel puțin 5 lire" sau organizează pur și simplu expoziții temporare cu piesele cele mai importante din propriile colecții, mixate cu piese pe aceeași temă, de multe ori foarte inspirate, aduse de la alte muzee de prestigiu. La British Museum, de exemplu, putea fi vizitată o expoziție excelentă, "Rodin and the Art of Ancient Greece", care muta în zona plătibilă multe sculpturi antice grecești de excepție, inclusiv de Fidias, și aducea și de la Paris, de la Musee Rodin, o serie de lucrări interesante, ceea ce mi-a tăiat din lista de vizite din acest an reputatul spațiu de atelier devenit muzeu.

     Să ne întoarcem, însă, în Bloomsbury. British Museum și ideea de muzeu public pornesc de la pasiunea de colecționar a unui om, Sir Hans Sloane. În ciuda prenumelui german, era irlandez și, la moartea sa, în 1753, la 93 de ani, adunase peste 71 de mii de obiecte de interes științific din întreaga lume. A călătorit mult, mai ales pentru studii. Se stabilește în Jamaica, inventează ciocolata cu lapte, sau măcar un sortiment de început al ei, face avere. Cu această avere cumpără "cabinetele de curiozități" adunate de mai mulți pasionați asemenea lui. În 1753, colecția sa cuprinde, pe lângă speciile de plante și alte ciudățenii naturale, cărți și manuscrise în număr de 50 de mii, numis-matică și medalistică, vreo 32 de mii de bucăți, camee și multe altele. Acordul cu statul prevedea ca urmașii săi să primească, totuși, 20 de mii de lire sterline, o avere spun unii, mult mai puțin decât făcea colecția, spun mulți alții. Evoluția peisajului muzeografic, mai ales britanic, a dus la separarea unor părți ale colecției pentru a crea noi muzee. Astfel, cărțile și manuscrisele sunt la British Library, iar ierbarele la impresionantul Muzeu de Istorie Naturală, și el din Londra. Astfel, putem spune că Sir Hans Sloane se află la baza a două mari muzee, iar colecția sa în trei.

     George al II-lea a acceptat donația, în condițiile respective, iar banii au fost strânși în urma unei loterii naționale. Muzeul a fost înființat printr-un Act al Parlamentului, pornind, în primul rând, de la donația lui Sir Hans Sloane, căreia i s-au alăturat și alte colecții mai mici. Chiar George al II-lea a dat și el vechea bibliotecă a regilor Angliei, astfel că British Museum s-a putut deschide în 1759, pe locul pe care se află și acum, dar, desigur, nu în aceeași clădire. Construcția de bază are deja aproape două secole, în tot acest timp fiind ridicate noi spații speciale de expunere.

     La British Museum afli aproape totul despre mumiile egiptene și tot aici se află frizele Partenonului, sau marmurele Elgin, după lordul ce le-a luat de la turcii ce stăpâneau Grecia în secolul al XIX-lea. Mormântul egiptean din Nebanum are picturi mai clare ca un fotoreportaj, piatra Rosetta este cea pe baza căreia Champollion a des-cifrat hieroglifele, basoreliefurile asiro-babiloniene sunt în număr uriaș, bine păstrate și incredibil de interesante. La British Museum vedem moai din Insula Paștelui, brățări identice cu celebrele brățări dacice de la noi, dar care nu sunt deloc dacice, camee de excepție, cum este vasul Portland, artă creștină timpurie, artă japoneză într-un pavilion aflat în refacere, grecii antici în Italia, Africa și Asia din toate peninsulele sale, Americile, cu amerindieni, azteci, mayași și incași. Piesele din Ciprul antic sunt însoțite de o fotografie în care apare atât "colecționarul", șeful britanic al insulei, un colonel cu un prenume de război, Falkland, alături de trei localnici. În cel mai pur stil comunist sau de corectidudine contemporană politică, ni se spune că prezența celor trei în fotografie demonstrează, nici mai mult, nici mai puțin decât rolul localnicilor în descoperirile aflate acum la... Londra. Britanicii s-au dovedit mari colecționari, au adunat de peste tot, mai cu forța, mai cu banul, și mult din agonisala lor se află în muzeele londoneze.

     Chiar la intrare în British Museum, în partea dreaptă, după unul dintre magazinele din muzeu, se află două mari spații destinate colecționarilor. Prima expoziție explică cum se lucra la început în muzeu, a doua, Waddesdon Bequest, cuprinde donația baronului Ferdinand Rothschild, din antepenultimul an al secolului al XIX-lea.

     Un ultim cuvânt despre British Museum: la 11 octombrie, peste vreo două luni deci, la British Museum, la Stevenson Lecture Theatre, va avea loc o "lecture" cu tema "The making of united Romania: a 100 year journey", o "special talk" susținută de "historian and President of the Romanian Academy Ioan-Aurel Pop". Cum să nu iubești British Museum când face mai multe pentru Centenar decât facem noi, adevărații patrioți geto-daci? 
Marius Tița
 

 

.