Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 21.05.2018
Buni sau răi? - (partea a doua)
click aici
Simona Tofan
     Când dorința de a fi mai buni începe să ne preocupe, un alt drum al vieții se deschide, drum care presupune un proces de căutare interioară, de autocunoaștere, pe care îl putem străbate doar dacă suntem foarte onești cu noi înșine. De cele mai multe ori, ne este teamă să stăm cu noi, față în față, în adevărul personal, cu tot ceea ce suntem, bun sau rău, și preferăm să fugim în rutina zilei, unde "trebuie să fac" sau "trebuie să fiu" ne copleșesc si ne îndepartează de ceea ce cautăm cu adevărat. Nu avem puterea de a ne intreba "Cine sunt?", "Cum mă simt?"și "Ce mă determină să fac acest lucru?".

     După cum știm, conștiința este înțelegerea profundă a existenței personale și a modului de integrare în această lume. Sună bine, dar rămâne, pentru mulți dintre noi, la un nivel foarte teoretic. Însă procesul de conștientizare este partea practică, nu tocmai plăcută, chiar dureroasă pe alocuri, a evaluării de sine. Foarte puțini oameni ajung la psihoterapeut fiind dornici să se cunoască cu adevărat; ei vin când ceva îi doare, când nu își mai găsesc sensul vieții, când ceva nu se mai potrivește vietii trăite până atunci. Când viața pare nedreaptă, când ceilalți sunt răi. Și așteaptă cuvinte de alinare, vor să fie văzuți, ascultați, vor să audă că ei sunt cei buni, nu cei răi.

     Nu degeaba partea cea mai dificilă în acest proces de autocunoaștere începe cu înțelegerea faptului că a fi mai buni înseamnă a fi noi înșine, înseamnă acceptarea tuturor părților noastre, cu bune și cu rele deopotrivă. Carl G. Jung a spus-o foarte frumos, și anume că viața psihologică a unui om începe cu marea întrebare - "Vreau să fiu bun sau vreau să fiu întreg?" Unii preferă să creadă despre sine că sunt totalmente buni sau totalmente răi. Doar că adevărul este cu totul altul. Suntem ființe complete, care vom aduce la lumina conștiinței ceea ce vrem să arătăm și ne dorim să devină real.

     A fi întreg înseamnă a ne accepta toate fațetele ființei noastre, inclusiv partea de Umbră. Ea este descrisa a fi latura negativă, inacceptabilă a noastră, pe care nu vrem să o vedem, și pe care preferăm să o ascundem atât de noi înșine, cât și de ceilalți, pentru că nu se încadrează în tiparul ideal de personalitate pe care generațiile anterioare l-au construit. Acolo am ascuns ceea ce credem că este "rău", "mincinos", "fricos", "bârfitor", "laș", "leneș", "prost", "nedemn", "rușinos", etc. Umbra este alcătuită din gânduri, dorințe, fantezii, impulsuri și emoții primare considerate imorale, negate sau reprimate prin educație de către societatea în care trăim. Doar că aceste aspecte nu pot fi negate, ele vor să fie recunoscute de către conștiința noastră, ca să putem să fim întregi, mai sănătosi fizic și psihic. În munca psihoterapeutică, conștientizarea de către pacient a acestor aspect este un pas absolut necesar în rezolvarea unor conflicte interioare, psihologice, un prag important de trecut în dezvoltarea personală.

     Jung spunea că "Cine vrea să capete un răspuns la problema răului, asa cum se pune azi, are nevoie, așadar, în primul rând de o cunoaștere temeinică de sine, adică o cunoaștere cât se poate de bună a totalității sale. Trebuie să stie fara menajamente atât de cât bine, dar și de câte fapte rușinoase este capabil și să se ferească s-o ia pe una drept reală și pe cealaltă drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sunt adevărate și el nu va scăpa total nici de una, nici de cealaltă, dacă - așa cum ar trebui s-o facă de fapt de la sine - vrea să trăiasca fără să se mintă și fără a se amăgi pe sine."

      Ca o concluzie, în tot acest demers, vă invit în a nu vă mai considera "buni" sau "răi", ci a conștientiza ce sunteți și ce vreți să puneți în jocul vieții, într-o manieră înțeleaptă, cu înțelegere și acceptare a sinelui. 
Simona Tofan, psiholog, psihoterapeut
 

 

.