Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 02.06.2018
CCR A GREȘIT
Iohannis, Toader și Kovesi, în perfectă armonie
click aici
     Când Curtea Constituțională a admis, la 30.05.2018, sesizarea Guvernului privind un conflict juridic de natură constituțională între ministrul Justiției și președintele Klaus Iohannis și între Guvern și președinte, ca urmare a respingerii de către șeful statului a cererii de revocare a procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, a admis, implicit, că președintele este obligat să o revoce pe șefa DNA, pentru că i-o cere ministrul justiției Tudorel Toader.

     Desigur, Curtea Constituționala este mai pricepută decât cetățeanul oarecare în problemele de natură constituțională și în procedurile de revocare aplicabile procurorului șef al DNA, dar asta nu înseamnă nici că are mai mult bun simț decât cetățeanul oarecare, nici că știe românește mai bine ca el.

     Acesta este cazul în interpretarea limbii române folosite de "Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor", la Art.54.(4):

     " Revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției [...]".

     1. ÎN ROMÂNEȘTE, NU-I NICI UN CONFLICT

     În calitate de cetățean oarecare, observ că, în românește, noțiunea de "propunere" are înțelesul de "recomandare" (DEX 2009: PROPÚNE, propún, vb. III. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc.).

     În românește se înțelege că, atunci când cineva propune cuiva, ceva, acela care primește propunerea decide dacă o acceptă sau dacă nu o acceptă.

     Ministrul propune /recomandă, președintele dispune/hotărăște. (MDA2 2010: dispúnere sf 3 (Îvr) Hotărâre.) .

     În românește, a propune are un înțeles diferit de cuvântul a ordona (DEX 2009: ORDONÁ, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.)

     Prin urmare, Legea nr. 303/2004 stabilește că, în competența ministrului justiției se găsește propunerea, iar în competența președintelui se găsește dispunerea revocării procurorului șef al DNA, astfel că, în limba română, refuzul președintelui Klaus Iohannis să o revoce pe Laura Codruța Kovesi, la propunerea lui Tudorel Toader, nu conduce la nici un fel de conflict juridic de natură constituțională, ci este în perfect acord cu legea.

     2. JURIDIC, NU-I NICI UN CONFLICT

     Profunda cunoaștere a legii a permis Curții Constituționale să ia în calcul incidente mult mai numeroase decât simpla Lege nr. 303/2004 și astfel se explică cum de a ajuns la o interpretare care contrazice limba română.

     In plus, deciziile Curții Constituționale pot stabili că o lege în integralitate sau un anumit articol al unei legi este neconstituțional și deci nu mai este în vigoare.

     De exemplu, Curtea Constituțională va fi ținut seamă și de propria "Decizie nr. 339/1997 referitoare la constituționalitatea Legii privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească", ceea ce excede competența unui cetățean oarecare, fie și pentru că textul este lung, cazurile de care se ocupă sunt diverse și totul este foarte complicat pentru cineva venit cu pluta.

     Dar chiar și cineva venit cu pluta poate observa că Decizia CCR nr. 339/1997 este anterioară Legii nr. 303/2004 și că, prin urmare, Art.54.(4) este în vigoare.

     Asta înseamnă că limba română bate orice altă chichiță strecurată în proceduri și că, deci, se aplică punctul 1: nici juridic nu-i nici un conflict.

     3. BUNUL SIMȚ: NU-I NICI UN CONFLICT

     Concluzia Curții Constituționale că, refuzând propunerea ministrului justiției să revoce procurorul șef al DNA, Președinția ar fi intrat în conflict cu Guvernul sochează bunul simț: ministrul justiției nu este șeful președintelui statului, ba nici chiar întreg Guvernul nu este șeful Președinției.

     Oricât nu ne-ar fi simpatic președintele Klaus Iohannis, el are 6,2 milioane de cetățeni care au votat ca el să devină președinte.

     Ca ministru al justiției, Tudorel Toader nu are nici unul, ca premier Vasilica Viorica Dăncila nu are nici unul, nu-i caraghios să pretinzi că niște oameni cu nici un vot în spate au dreptul să-i dicteze ce să facă unuia care are 6,2 milioane?!

     Chestie de bun simț.

     4. CONCLUZII

     Ciudat, nici macar Liviu Dragnea nu este șeful lui Klaus Iohannis, deși, după decizia Curții Constituționale, pare că, totuși, este șeful ei informal, căci el este ca Midas, dar nu în aur, ci în corupție: poți recunoaște chestiile pe care le atinge, după gradul de corupție în care le aduce.

     Prin decizia de la sfârșitul lunii mai, Curtea Constituțională ne alterează limba română, înțelegerea legii și bunul simț.

     Uneori, parcă este bine că nu suntem o țară izolată. 
MAKE
 

 

.