Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 06.10.2017
Ce pregătesc autoritățile de la Beijing prin creșterea accelerată a rezervelor de aur?
click aici
     Agenția de presă Xinhua a publicat recent o știre care arată că este posibil să asistăm, foarte curând, la o schimbare majoră în clasamentul mondial al rezervelor naționale oficiale de aur.

     Rezervele dovedite ale Chinei au ajuns la 12.100 tone la sfârșitul anului trecut, conform declarațiilor unui oficial al Asociației Aurului din China (China Gold Association, CGA).

     Datele de la World Gold Council (WGC), din septembrie 2017, arată un clasament al rezervelor oficiale de aur în care Statele Unite se află pe primul loc, cu 8.133,5 tone, iar China pe locul al cincilea, dacă se exclude din clasament Fondul Monetar Internațional, cu 1.842,6 tone (vezi graficul).

     Diferența majoră dintre datele de la CGA și WGC poate fi explicată prin discreția autorităților chineze în ceea ce privește modul de raportare a rezervelor de aur. Cele oficiale sunt raportate la intervale de mai mulți ani, iar noile date arată, de obicei, salturi masive ale deținerilor de aur.

     Koos Jansen, analist la BullionStar din Singapore, scrie pe blogul său că "cererea de aur din China este mult mai mare decât cea publicată de WGC".

     "China a fost cel mai mare producător de aur la nivel mondial în ultimii 10 ani, iar în ultimii 4 ani a devenit și cel mai mare consumator", a declarat Zhang Yongtao, vicepreședintele CGA, pentru agenția de știri Xinhua.

     Autoritățile Chineze au încurajat dezvoltarea pieței aurului din țară, iar volumul tranzacțiilor a ajuns la 70.000 de tone în 2016, în timp ce prognozele pentru 2020 indică un volum de 100.000 de tone.

     Într-un comunicat de presă de pe site-ul China Gold Association se arată că producția de aur a Chinei din T1 2017 a fost de 101 tone, iar vicepreședintele organizației a precizat că producția din prima jumătate a anului curent a fost de circa 207 tone, cu 9,8% sub nivelul din anul precedent, pe fondul unei creșteri a consumului cu 10%, până la 545 de tone. Cererea pentru lingouri a crescut cu o rată anuală de peste 50%.

     Aurul extras în țară nu poate fi exportat, iar motivul, deși evident, este subliniat în comunicatul de presă al asociației: "Aurul este un produs special cu atribuții duale, de marfă și monedă. Aurul este un pilon fundamental al activelor strategice globale și al sistemului național de rezerve financiare și joacă un rol de neînlocuit în asigurarea stabilității financiare naționale și a securității economice".

     Conform datelor de la WGC, din 2010 băncile centrale s-au transformat din vânzători neți în cumpărători neți de aur. În prima jumătate a anului 2017, cererea venită din partea băncilor centrale a fost de 172,9 tone, după 389,8 tone în întreg anul 2016. Koos Jansen estimează că această cerere vine, aproape în totalitate, de la băncile centrale din China și Rusia.

     Rolul aurului în sistemul financiar al celei mai mari economii din Asia va crește și odată cu lansarea tranzacțiilor pentru contracte futures pe petrol la Shanghai International Energy Exchange. Prețul acestora este stabilit în yuani, cu opțiunea convertibilității în aur. Știrea a apărut în publicația Nikkei Asian Review, unde se arată că noul etalon poate să devină dominant în Asia, în condițiile în care China este cel mai mare importator mondial de petrol.

     Oare această tendință de "remonetizare" a aurului în China pornește doar de la dorința autorităților de a avea o "poliță de asigurare" în fața unei viitoare crize financiare sau face parte din programul de pregătire a noii ordini monetare globale?

     Într-un interviu acordat revistei Gold Investor la începutul acestui an, Alan Greenspan, fost președinte al Federal Reserve, a declarat că "investiția în aur reprezintă acum o formă de asigurare", care "nu trebuie făcută pentru câștigul pe termen scurt, ci pentru protecția pe termen lung".

     Aurul reprezintă moneda globală primordială în opinia lui Greenspan, în condițiile în care "este singura monedă, alături de argint, care nu are nevoie de semnătura unei contrapartide" și "nimeni nu refuză aurul ca plată pentru stingerea unei obligații".

     Fostul președinte al Fed-ului a mai declarat că renunțarea la etalonul monetar aur în prima parte a secolului trecut nu s-a datorat eșecului acestui cadru monetar, ci a fost "un eșec al politicii".

     Reducerea rolului aurului în sistemul monetar global, care a culminat cu eliminarea convertibilității dolarului în aur de către administrația Nixon, a făcut posibilă creșterea accelerată a creditării și atingerea unui grad de îndatorare fără precedent, atât la nivelul sectorului public, cât și a celui privat.

     "Nu am fi ajuns niciodată la această poziție de îndatorare extremă dacă ar mai fi existat etalonul aur, deoarece etalonul aur ar fi oprit derapajul politicilor fiscale", a mai precizat Alan Greenspan.

     Deocamdată nimeni nu pare să știe ce trebuie făcut pentru a ieși din capcana supraîndatorării, iar singura soluție a rămas pornirea tiparniței, astfel încât datoriile să crească și mai mult.

     China a beneficiat până acum de pe urma politicii monetare a marilor bănci centrale, însă utilitatea marginală a angrenării în acest "joc" scade tot mai mult sau poate a devenit deja negativă, iar autoritățile chineze sunt gata să treacă la aplicarea "regulii de aur" din istoria omenirii: cine are aurul face regulile. 
CĂLIN RECHEA
 

 

.