Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 01.08.2018
Cînd roboții vor lua locul oamenilor
     După cum se poate ușor observa, nu este o întrebare! Roboții se ocupă, deja, cu tot felul de lucruri pe care pînă mai ieri le făceau doar oamenii. Se va înclina balanța, definitiv, în favoarea inteligențelor artificiale? Răspunsul, cum se spune în noua limbă de lemn cosmopolită, nu este "dacă", ci "cînd". Cel mai probabil, mai repede decît se așteaptă cei mai mulți dintre noi! De la periferie spre centru, roboții au început asaltul final asupra universului de activități rezervate inițial "automatelor biologice" numite, nu se știe de ce, "oameni". Au plecat de la operațiunile mecanic-repetitive ale liniilor de asamblare automatizate, pentru a se instala, nu mult mai tîrziu, în sfera creativă: de la inventarea algoritmilor de programare a noilor generații de computere și aplicații, la demonstrarea unor importante propoziții matematice; ca să dăm doar două exemple, teorema celor patru culori, încă din 1976, cea a tripleților pitagoreici, 2016. De la activitățile științifice, la cele artistice, ori recreative și de la economie, la război, puține domenii ne-au rămas în care componenta robotică să nu ocupe, deja, un loc remarcabil, dacă nu chiar decisiv. Prima victorie a unui computer asupra campionului mondial la șah: 1997; prima victorie a unui computer asupra campionului mondial de Go, aproape două decenii mai tîrziu: 2016. Diferența semnificativă nu ține, însă, de timp și de complexitatea jocului, ci de cu totul alt fapt: în cazul șahului, algoritmii au fost creați de om, în timp ce pentru go algoritmii au fost dezvoltați, testați și selectați de inteligența artificială, soluțiile actuale de joc fiind generate, prin învățare, și decise chiar de către computerul-jucător. Fie că ne dăm seama sau nu, lumea în care trăim este larg populată de "creații" care întruchipează, în grade diferite de complexitate, inteligența artificială. Primul caz în care "roboții", puși să rezolve o problemă prin cooperare, au dezvoltat pentru comunicarea dintre ei un limbaj inaccesibil omului, a fost deja înregistrat oficial! Chiar și sub imperiul angoaselor, al aprehensiunilor, al premonițiilor rele și al predicțiilor de tip catastrofic, este inevitabil să ne punem întrebarea: cum va arăta lumea în care "roboții" ar deveni parte integrantă (la limită, decisivă) a activităților din domeniul politic, cu deosebire cele care țin de guvernare?

     Spre deosebire de fabulațiile unor corifei ai sf-ului care, fără excepție, au favorizat viziunile negative, totalitarist-dis­tructive, nocive, dizolvante, dacă nu de-a dreptul ucigătoare pentru libertatea umană, elementul esențial al oricărui umanism, eu propun un scenariu mult mai optimist! Plec de la ipoteza că, spre deosebire de "automatele" inteligențelor artificiale, create pentru a rezolva probleme de matematică, fizică, chimie, astronomie și orice fel de alte probleme ale "științelor tari", "automatele politice" vor fi create și puse la lucru după cu totul altfel de soluții. Totul va pleca de la premisele inevitabile ale "specificului-interesului local" (național) și, res­pectiv, ale "suveranității" ca formă de libertate colectivă pe care, cel puțin în viitorul previzibil, nimeni nu este dispus să o abroge, la modul universal. În acest sens, pentru secolul XX, eșecul proiectelor ONU și UE sunt cît se poate de convingătoare, după cum, în secolul XXI, la fel de convingătoare este resurecția naționalismelor și a excepționalis­melor politice locale, chiar și atunci cînd gradul de interconectivitate și interdependență ale sistemelor sociale a atins praguri critice, cum este cazul astăzi în domeniile economic, ecologic, al comunicării, de sănătate, de securitate individuală și colectivă etc... În consecință, chiar dacă știința proiectării și realizării automatelor politice va avea același grad de universalitate, ca și cea a creării automatelor științifico-tehnice, proiectarea, selecția algoritmilor de lucru, implementarea și utilizarea efectivă a "roboților politici" va reflecta, în cea mai mare măsură, specificul, nevoile și interesele sistemelor socio-politice și statale în care vor funcționa.

     În România, spre exemplu, pe linie de producție, tabloul ar putea arăta astfel: o fabrică de automate politice tip psd, undeva în Teleorman, ori pe lîngă Bacău, cel mai probabil numită Steagul, sau Flamura roșie, ori "Victoria social-democrației multilateral dezvoltate asupra întregului popor", care ar putea produce, sub marca înregistrată cîteva produse standard: mașina automată semiprogramabilă tip prim-ministru "Viorica", ori mașina inteligentă de încrucișat fire și țesut la rece, tip "Hrebenciuc", cu varianta pe mai mult de 60 de ace tip "Blaga" (nu vă uitați că e parcat astăzi în curtea PNL, rădăcinile au fost și au rămas tot la psd, varianta pd!); o altă fabrică de automate politice, vopsite și lăcuite la cald în orice culoare este nevoie, tip "Liberalul", numită simplu "Prin noi înșine", specializată în rebuturi profesioniste și recondiționări ratate la sigur ale oricărei formule presupusă alternativă la psd, dar care inevitabil, cel mult din doi în doi ani, se aliază la guvernare cu psd-ul, pe pilot automat; pentru diversificare, va fi menținută în regim de atelier extins de prototipuri și o unitate pentru producerea unor așa zise alternative politice, care nu vor fi niciodată nici politice și nici alternative, sub marca înregistrată, "Iohannis". Într-o variantă de optimizare, deloc nerealistă, pentru simplificarea proceselor de proiectare, producție și încasare a beneficiilor, toa­te cele trei unități de producție ar putea fi plantate direct în cîmpul tactic al unei ipotetice instituții numită "Supersri. S.a", capabilă nu doar să asigure construcția, funcționarea la parametri proiectați, schimbarea altgoritmilor de lucru și a gamei de produse, in funcție de cerințele pieței, ci, la nevoie, distrugerea și reconstrucția fiecăreia dintre ariile de lucru, după cum o cer enteresele partidului.

     Nu mă întrebați, vă rog, care partid... că sunt și eu om, nu Nostradamus! 
Cornel Codiță
 

 

.