Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 20.02.2018
CITITORII NE SCRIU:
"Mergând pe judecata inspectorilor ANAF, absolut orice facturare este o infracțiune"
click aici
 
    * Dan Schwartz: "ANAF are dreptul legal să deruleze controale și acțiuni, în baza Codului Fiscal și a Codului de Procedură Fiscală"
 
       Practica inspectorilor Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), în cadrul controalelor, în cazul tratării relațiilor comerciale dintre firme, a fost criticată de unul dintre cititorii ziarului "BURSA".

     Domnia sa ne-a scris: "Am întâlnit, într-un document oficial ANAF, următoarea afirmație, referitoare la relațiile comerciale între mai multe SRL-uri: «Prin înregistrarea și declararea achizițiilor de la cele 16 societăți, este simulată derularea unor operațiuni economice reale, care asigură societății verificate, avantaje fiscale concretizate în diminuarea bazei de impozitare a TVA și a impozitului pe profit, datorate bugetului de stat, având la bază achiziții fictive», ceea ce reprezintă, din punct de vedere fiscal, cel puțin un adevăr spus parțial".

     Cititorul a adăugat: "Când o firmă SRL sau SA facturează o altă firmă SRL sau SA, îi diminuează într-adevăr baza de impozitare, dar ea preia automat acea diminuare, care devine datoria ei la bugetul de stat, de plătit la aceeași dată calendaristică la care ar fi plătit firma facturată dacă nu primea factura (adică ziua 25 a lunii următoare celei în care ea a emis factura), și în același cuantum, așa că bugetul statului nu are de suferit nici ca valoare, nici ca încadrare în timp.

     Nu mai e datoare firma facturată, dar devine datoare firma emitentă a facturii, cu același cuantum și, prin urmare, bugetul de stat, păzit de ANAF, nu pierde nimic.

     Este vorba, în fapt, de transferarea bazei de impozitare de la o firmă la alta cu același vector fiscal - un proces în două părți simultane, pentru că ceea ce se diminuează fiscal la firma facturată se adaugă/înregistrează fiscal la firma emitentă a facturii -, și nu de diminuare la firma facturată și atât.

     Acesta este principiul legal al deducerii taxelor și impozitelor prevăzut de Codul Fiscal, pe care inspectorii ANAF se fac că nu-l cunosc, pentru că dă bine să «demaști» o infracțiune, declarând transferarea bazei de impozitare drept numai o diminuare a bazei de impozitare și reclamând la Parchet că este o evaziune fiscală.

     Declari numai prima parte a procesului (diminuarea la firma facturată), ignori a doua parte a procesului (care este automată la firma emitentă a facturii, și anume transferul/preluarea obligațiilor fiscale) și ai semnalat o infracțiune gravă, afectând grav și definitiv doi oameni de afaceri!

     Mergând pe judecata inspectorilor ANAF, absolut orice facturare este o infracțiune, pentru că «ai diminuat o bază de impozitare și ai favorizat o evaziune fiscală».

     Ceea ce scrie în documentul ANAF înseamnă că, ori de câte ori facturezi, ori sprijini o infracțiune, ori comiți una". Sursa citată ne-a mai transmis: "Un alt aspect pe care eu îl critic la ANAF este că nu verifică niciodată, prin comparare, declarațiile fiscale atunci când sunt depuse, și nu peste ani. Le-ar fi foarte ușor de când se depun în format electronic.

     Inspectorii ANAF vin în control odată la trei-patru ani și atât".

     Dan Schwartz: "Art. 11 din Codul Fiscal îi dă autorității fiscale dreptul să verifice tranzacțiile și să le readucă acolo unde trebuie să se regăsească din punct de vedere economic"

     Expertul fiscal Dan Schwartz a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări legate de prevederile legislației fiscale în ceea ce privește relațiile comerciale derulate între firme românești.

     Dacă entitățile implicate în tranzacție sunt afiliate, atunci ele trebuie să practice prețuri aliniate pieței (pentru operațiunile pe care le desfășoară între ele) și, din punct de vedere economic, nu are importanță faptul că se transferă baza impozabilă de la o firmă la cealaltă sau că ceea ce plătește o firmă trebuie să deducă cealaltă (în termeni de impozit pe profit), ne-a spus domnia sa, subliniind faptul că, în cazul firmelor afiliate, este obligatoriu ca prețurile să fie de piață (comparabile cu prețurile folosite între firme independente).

     În ceea ce privește tranzacțiile între firme independente, relațiile se desfășoară la prețurile stabilite de părți prin contractele pe care le semnează între ele, ne-a mai declarat expertul fiscal.

     Domnul Schwartz ne-a explicat: "În cazul în care ANAF consideră că între aceste firme (sau între firme afiliate) au loc tranzacții fictive, care nu au legătură cu realitatea și care duc la diminuarea bazei impozabile la cel puțin unul dintre participanții la tranzacție, autoritatea fiscală poate să aplice prevederile art. 11 din Codul Fiscal, care îi dă acesteia (n.r. ANAF) dreptul să verifice aceste tranzacții și să le readucă exact acolo unde ele trebuie să se regăsească din punct de vedere economic, să caute substanța economică într-o tranzacție care apare doar în documente. În plus, dacă tranzacțiile respective întrunesc caracteristicile unor infracțiuni (evaziune fiscală, spălare de bani etc.), ANAF este obligată să sesiseze organele de urmărire penală". Controalele autorității fiscale, chiar dacă pentru contribuabili reprezintă un disconfort în sine, urmăresc în cele mai multe situații de acest fel, fie să identifice facturi fictive (ceea ce, în realitate, s-a întâmplat de multe ori; de altfel, chiar cititorul Cotidianului BURSA citează, în acest sens, dintr-un raport de inspecție fiscală), fie să calculeze penalitățile și dobânzile de întârziere acolo unde este cazul, a mai afirmat domnia sa, precizând că și în cazul taxei pe valoarea adăugată se aplică aproximativ aceleași principii.

     Inspectorii ANAF au dreptul legal să facă aceste controale și acțiuni, în baza Codului Fiscal și a Codului de Procedură Fiscală, chiar dacă acestea sunt supărătoare pentru contribuabili, potrivit expertului citat.

     "Problema care se pune nu este controlul, în sine, ci modul în care el este derulat de inspectorii fiscali, corectitudinea, profesionalismul si integritatea morală a acestora", a mai adăugat domnia sa.

     Potrivit acestuia, acolo unde este vorba de tranzacții între firme afiliate, rezidente în România, Codul Fiscal dă dreptul contribuabilului ca ceea ce se stabilește drept sumă de plată în plus la una dintre firmele participante la tranzacție să fie considerată cheltuială deductibilă/diminuare de venit impozabil la cealaltă companie.

     "Este cert faptul că ceea ce se plătește la o firmă afiliată, se deduce la cealaltă, aceasta este ideea de bază. Apare, însă, o problemă aici: aceea a penalităților și dobânzilor de întârziere, de la plata cărora contribuabilul nu se poate sustrage.

     Acestea sunt datorate de către contribuabilul care a beneficiat fie de o creștere nejustificată a cheltuielilor deductibile fiscal, fie de o diminuare nejustificată a veniturilor impozabile, prin intermediul sumelor facturate la un preț diferit de prețul pieței.

     Codul Fiscal reglementează, în cazul ajustărilor făcute de ANAF la societăți comerciale afiliate, obligativitatea înregistrărilor în oglindă, dar în același timp impune penalități și dobânzi de întârziere, ceea ce nu știu cât de «moral» este, dar, cu siguranță, este legal și, prin urmare, ANAF prin calculul penalităților și dobânzilor de întârziere procedează în conformitate cu prevederile legii. Spre exemplu, la compania afiliată la care s-a dedus mai mult decât trebuia (pentru că s-a înregistrat un cost mai mare decât cel de piață), în urma controlului ANAF, diferența de cheltuială devine nedeductibilă, iar pentru suma respectivă se calculează penalități și dobânzi de întârziere, chiar dacă la firma cealaltă se face operația în oglindă (se micșorează veniturile impozabile în mod corespunzător).

     În cazul în care ANAF impune înregistrarea unui venit suplimentar (diferența de preț în plus) la persoana care emite factura, acea diferență de venit este purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere, chiar dacă la cealaltă companie diferența de cheltuială este considerată de ANAF ca deductibilă", ne-a mai spus domnul Schwartz.

     Domnia sa ne-a explicat: "Dacă luăm exemplul a două companii afiliate, un prestator de servicii și clientul său, compania prestatoare emite o factură de 100 de lei, plus TVA, venitul înregistrat fiind impozabil, iar pentru cealaltă companie, cheltuiala respectivă este considerată de contribuabil deductibilă fiscal, în condițiile Codului Fiscal.

     Dacă ANAF vine în control și spune că valoarea de piață a acelui serviciu nu este de 100 de lei, ci de 80 de lei, venitul celui care a emis factura se va diminua cu 20 de lei, iar această diminuare va genera, implicit, taxe pe profit mai mici datorate de către acesta; pentru impozitul pe profit plătit în plus contribuabilul are dreptul, fie la o compensare, fie la o rambursare din partea ANAF, fără a fi îndreptățit la dobânzi.

     În același timp, clientului (cel care a înregistrat cheltuiala deductibilă suplimentară), i se vor scădea din cheltuielile deductibile cei 20 de lei, suma fiind adăugată cheltuielilor nedeductibile (dacă nu poate demonstra prin intermediul unei documentații de prețuri de transfer, sau prin alte modalități legale acceptate de ANAF, că valoarea de piață a serviciului achiziționat este de 100 de lei și nu de 80 de lei, așa cum susține ANAF).

     Pentru acești 20 de lei, cu care el și-a diminuat în mod nejustificat baza impozabilă, va datora penalități si dobânzi de întârziere".

     Așadar, conform declarațiilor sursei citate, chiar dacă se corectează în oglindă baza impozabilă, în condițiile legii, penalitățile și dobânzile de întârziere se calculează la cel care a beneficiat de un avantaj fiscal nejustificat în urma tranzacției, iar acest calcul al ANAF este perfect legal dacă este făcut de inspectorii fiscali în mod corect și cu bună credință.

     Sursa citată a menționat că toate cele de mai sus sunt valabile în mod exclusiv în cazul companiilor afiliate rezidente în România și numai dacă tranzacțiile derulate între acestea au fost reale (nu au fost fictive) și nu au avut ca scop exclusiv obținerea de avantaje fiscale nejustificate economic.

     O altă mențiune importantă este aceea că este în sarcina contribuabilului să demonstreze că prețurile practicate între companiile afiliate au fost de piață și, de asemenea, că serviciile achiziționate au fost prestate în realitate și au fost necesare derulării afacerilor și/sau activității contribuabilului, a conchis domnia sa.

     Reprezentanții ANAF nu ne-au transmis un punct de vedere asupra situației generale semnalate de cititor, solicitând informații suplimentare despre cazul concret. 
RAMONA RADU
 

 

.