Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 07.08.2018
Criza partidelor tradiționale
     Acum mai bine de două decenii, Statele Unite nu aveau nici un partid de Stânga semnificativ politic. Sigur, existau diverse grupuri și grupuscule. Însă în Congres intrau doar două partide: Republicanii și Democrații. Ambele erau de Dreapta.

     Celor tineri s-ar putea ca această afirmație să nu le pară drept evidentă, așa că am să explic. În anii '80, Democrații erau la stânga Republicanilor. Însă agenda lor era una tot a Dreptei. Piață liberă, impozite mici, naționalism economic, poziționare anti-comunistă etc. Dacă partidul Democrat ar fi fost transportat, cumva, în Europa, ar fi fost la dreapta multor partide de Centru-Dreapta.

     Lucrurile s-au schimbat în anii '90. Odată cu Bill Clinton, partidul Democrat s-a deplasat spre Stânga. A susținut programe "sociale", a adoptat o retorică a conflictului între clase, a susținut "anti-rasismul" (bizar, la un partid care în Sud a fost pilonul politicii tip Jim Crow). Iar odată cu Barack Obama a adoptat politici și sloganuri care, cândva, circulau doar în unele, cu totul marginale, grupuri ale Extremei-Stângi.

     Așa s-a ajuns la spectacolul foarte curios de la ultimele alegeri prezidențiale. În vreme ce Donald Trump vorbea despre economie, ori despre lege și ordine, Hillary Clinton și democrații propuneau teme precum... toaletele transgender... Ne mai mirăm că Hillary Clinton a fost zdrobită de o revoltă a alegătorilor, sătui de candidați care își bat joc de simțul comun?

     Acum, partidul Democrat culege ce a semănat. Este pe cale de a fi devorat de monstrul pe care ei l-au creat și l-au hrănit.

     Aș fi vrut să vă spun astăzi ceva des-pre politica din România. Însă minis-trul Educației (!) a făcut noi declarații de analfabet. În fața unei asemenea rușini naționale, cred că cel mai bine este să ne ocupăm, pentru câteva minute măcar, de ceva serios. Dar și să constatăm că și alții au faliții lor...

     Înapoi la povestea americană. De curând au avut loc alegeri primare într-un district din statul New York. În mod normal, acela era un fief al partidului Democrat. De data aceasta însă, surpriză... Candidatul oficial al partidului a fost eliminat de o candidată ce se revendică de la ceva numit "socialism democratic", o anume Alexandra Ocasio-Cortez.

     Cazul acesteia ilustrează perfect fenomenul pe care îl semnalam. Ani de zile în care elitele partidului Democrat au călcat în picioare valorile clasei medii au dat naștere, acum, unui monstru care amenință să devoreze această organizație. Candidata "socialist-democrată" vrea universități gratuite în țara cu cele mai bune universități (private) din lume. Vrea servicii medicale gratuite în țara cu cele mai bune servicii medicale (private) din lume. Vrea imigrație "la liber". Crede că Statele Unite au o problemă cu șomajul când în realitate șomajul este aproape de minimul istoric. Etc.

     Curios nu este că doamna Ocasio-Cortez nu știe nimic. Și nici că promovează ideologia Stângii extreme. Curios este că milioane de tineri americani au exact aceleași idei. Iar asta nu arată deloc bine pentru un sistem democratic care face apel la simțul moderației.

     Ceva asemănător s-a petrecut și în Regatul Unit. Sub Tony Blair, partidul Laburist a adoptat și el aceeași mantra: anti-capitalism, imigrație masivă, revi-zionism istoric. Rezultatul? Partidul Laburist a fost preluat de o grupare de extremă-Stânga condusă de Jeremy Corbyn. Sub acesta, anti-semitismul a devenit politică oficială a partidului. Zilele trecute, Jeremy Corbyn își bătea joc de o colegă evreică numind-o "deputata de Tel Aviv".

     Cândva, partidul Laburist era în favoarea drepturilor clasei muncitoare. Iar asta însemna că era în favoarea unei moralități tradiționale, chiar conservatoare. Nici în perioada războiului mondial Laburiștii nu au acceptat să colaboreze cu partidul Comunist britanic. Au respins tezele "revoluției sociale" și au fost, de regulă, partizanii moderației.

     Elitele anilor '90, în special, au schimbat macazul. Înfumurate și incompetente, lipsite de experiența directă a unor tragedii istorice precum războaiele mondiale, profitând de o prosperitate la care nu au contribuit cu nimic, ele s-au apucat să rescrie regulile politicii.

     Unii vor spune că nu ne interesează ce se întâmplă "acolo", în Statele Unite sau în Marea Britanie. Însă acest lucru este, evident, o greșeală. Ne interesează pentru că, mai devreme sau mai târziu, aceste lucruri ne afectează.

     Fostele elite politice vest-europene și americane aveau anumite standarde. Amintiți-vă cum, în anii '80, l-au pus la colț pe secretarul-general al socialiștilor, Nicolae Ceaușescu. Urmașul acestuia, Ion Iliescu, a fost condamnat practic de toți politicienii europeni și americani atunci când a dezlănțuit teroarea pe străzile Bucureștilor. Acum însă Occidentul tace când puterea în România a fost preluată de un grup infracțional organizat la sediul aceluiași partid socialist. Motivul este simplu. Democrația liberală este în criză și în Occident. Este deopotrivă o criză a valorilor și a partidelor. 
Cătălin Avramescu
 

 

.