Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 23.08.2018
Cum putem reacționa față de teoriile complotului?
     Deși în ultimii ani teoriile conspirației apar mai mult sau mai puțin spontan în spațiul public românesc, devenind un loc comun, lansarea de către Liviu Dragnea a unor remarci privind o presupusă intenție de asasinare a sa în urmă cu un an și jumătate, finanțată de un cunoscut om de afaceri străin - cel mai probabil o trimitere la George Soros - reprezintă apogeul absurdului conspiraționist al momentului. Dar în țara care a avut o contribuție esențială la inventarea "absurdului" literar (Urmuz, Ionesco), o conspirație în plus nu pare să jeneze. Din contră, pusă în contextul acuzelor privind o așa-zisă încercare de lovitură de stat, teza asasinatului ratat pare să urmărească să trezească nu doar empatie, ci și o reacție de mobilizare.

     Tentația multora a fost de a ironiza afirmațiile lui Liviu Dragnea, dar emergența teoriilor complotului, cum se întâmplă chiar în acest moment cu așa-zisa teorie a conspirației QAnon, populară în rândul susținătorilor lui Donald Trump, ne avertizează asupra influenței simptomatice a acestor puternice mecanisme de manipulare în masă. O analiză, mai întâi în mass-media, într-o grilă rațională, și mai apoi una mai profundă, științifică, ar putea contribui la demascarea acestor înșelătorii.

     Teoria lui Q, după numele de cod al celui care ar transmite informații guvernamentale secrete, îi face pe cei ce se denumesc brutari deoarece urmăresc urmele de pe internat (breadcurmb) ale lui Q, să creadă că există o conspirație a statului profund (deep state, varianta americană a "statului paralel") împotriva lui Donald Trump, dar că în același timp guvernul american investighează în secret Partidul Democrat și că în curând Departamentul de Justiție va dezvălui informații compromițătoare despre Hillary Clinton. S-a ajuns până într-acolo încât, pe 15 iunie 2018, un oarecare Matthew Wright, originar din Nevada, a blocat vreme de 90 de minute traficul pe barajul Hoover, înarmat până în dinți, pentru că s-ar fi aflat într-o misiune QAnon pentru a forța Departamentul de Justiție să "publice adevăratul raport" cu privire la comportamentul agenților FBI în timpul anchetei privind utilizarea unui server privat de e-mail de către Hillary Clinton. Și aceasta, deoarece raportul care fusese lansat în ziua precedentă ar fi fost, după o informație Q, semnificativ modificat.

     Dar, de fapt, Q este personajul unui roman italian semnat de colectivul Wu Ming ("anonimul", în chineză) și apărut în 1999, despre un spion care lucrea-ză în numele Bisericii Catolice pentru a menține status quo-ul. Paradoxul face însă ca un roman scris de un colectiv de autori de stânga să fie preluat și folosit de extrema dreaptă americană.

     În privința lui Liviu Dragnea, acesta pare a folosi mitul asasinatelor rituale care sunt atribuite unor minorități care ar ucide fie reprezentanții semnificativi ai grupului majoritar, fie, cel mai des, copii. De obicei, aceste asasinate sunt atribuite evreilor (Soros), pentru a provoca și justifica opresiunea și persecuția acestora. Este, de fapt, o manieră de a oferi "țapi ispășitori" și de a camufla adevăratele probleme. Astfel de mituri folosesc frici populare recurente, înrădăcinate în diferite tipuri de superstiții, în scopuri de propagandă, fiind construite și utilizate de grupuri de interese religioase, politice sau economice. De multe ori, au declanșat isterii colective care au dus la pogromuri, linșaje sau crime.

     Teoriile conspirației, deși cunoscute din antichitate, nu au cunoscut în Europa o abordare științifică susținută, fiind considerate mai degrabă ca epifenomene. În schimb, în aria științifică anglo-saxonă "teoriile conspirației" au devenit obiect de studiu încă din anii "60 ai secolului trecut. În lumina acestor cercetări am putea constata că, dincolo de varietatea lor, așa numitele teorii ale conspirației traduc o convingere profundă, în egală măsură deterministă și esențialistă, că ar exista indivizi sau grupuri omnipotente care acționează și se organizează în secret pentru a impune o ordine politică și socială contrară interesului general. În sistemul de reprezentare politică al gândirii conspiraționiste ar exista un complot global care explică toate evenimentele extraordinare (cataclisme naturale, atentate sau asasinate politice, dar și cunoștințele științifice - teoria evoluției - sau tehnice), toate fenomenele sociale negative (crizele economice sau sociale, șomajul, epidemiile - SIDA, Ebola - sau consumul de droguri etc.), ba chiar și fenomene aparent fără semnificație socială (atribuirea unor premii - Oscar sau Eurovision, rezultatul competițiilor sportive - campionatele mondiale de fotbal sau olimpiade etc.) sunt produsul voinței unei minorități organizate secret. Ceea ce asigură succesul explicațiilor complotiste este aparenta lor sistematicitate, care transformă complotul în singurul motor al istoriei și totodată singura grilă de lectură a fenomenelor sociale și politice. Înțelegerea și deconspirarea acestor mecanisme poate nu doar să limiteze efectele nocive ale "teoriilor conspirației", ci și să contribuie la înrădăcinarea politicii într-o conduită rațională. 
Cristian Pîrvulescu
 

 

.