Gala BURSA 2018

De 160 de ani, timbre româneşti

Marius Tiţa
Ziarul BURSA #Investiţii Personale /

De 160 de ani, timbre româneşti

Marius Tiţa

Primele timbre româneşti sunt celebrele "cap de bour", nişte scumpe! Ele au fost puse în circulaţie la 15 iulie 1858, deci acum 160 de ani. Timbrul a fost invenţia de geniu a englezului Rowland Hill care lansa, în mai 1840, în cadrul reformei poştale britanice pe care o propunea, primul timbru din lume, legendarul "penny black". Ca ilus­traţie, are portretul-efigie al reginei Victoria, care tocmai împlinise 21 de ani. Ţara de emisie nu apare pentru că nu era nicio înghesuială pe piaţă, era singurul timbru din lume.

Cu primul timbru emis în 1858, românii sunt printre primii în lume şi primii din Balcani. Apariţia timbrelor "cap de bour" în 1858, în Moldova, este privită din două perspective diferite, opuse chiar. Unii consideră că lansarea timbrelor este o acţiune împotriva unirii urzite de caimacamul antiunionist Nicolae Vogoride, el punând în func­ţiune un mecanism de suveranitate a statului Moldova. Alţii cred că timbrul arăta Istanbulului că Moldova e suverană. În 1856, avusese loc Congresul de pace de la Paris, cel care punea clar problema unirii românilor din Moldova şi Muntenia. Se ajunsese la faza a doua, cea cu divanurile ad-hoc, alese din nou. Erau prevăzute chiar în Tratatul de pace de la Paris, la Articolul 24. Este vorba de Tratatul de pace din 1856 şi nu de sistemul tratatelor de pace de la Paris de la sfârşitul primului război mondial, tot aşa cum Războiul Crimeii este cel din secolul al XlX-lea şi nu din cel de acum.

În discuţie apare acest golan notoriu, Nicolae Vogoride, un învârtit patologic, total opus paşoptiştilor. Deşi slujbaş otoman, Vogoride era născut la Iaşi, în 1820, cam de-o sea­mă cu paşoptiştii. Este colaborator al primului caimacam, Teodor Balş, şi îi ia locul când acesta moare, în 1857. Trebuia să fie un cunoscător al activităţii poştale, al circulaţiei scrisorilor şi al necesităţii timbrelor, de vreme ce ţinea o corespondenţă serioasă şi sinceră cu Istanbulul. Asta l-a terminat când numitele scrisori au ajuns la ochii Occidentului, cu simpaticul concurs al soţiei caimacamului, vestita Elena Cocuţa Conachi. Ca să remarcăm încă o dată cinicul simţ al umorului pe care îl deţine istoria, Vogoride moare tânăr dar sărac, la 43 de ani, la Bucureşti, în plină domnie a lui Cuza, domn al Principatelor Unite, idee căreia i se opusese cu încrâncenare. Da, dar pe Cuza, totuşi, Vogoride îl făcuse colonel şi şef al poliţiei. Venite de la Istanbul, celebrele scrisori care au înclinat balanţa unirii nu aveau timbre pentru că Turcia le-a emis prima dată în 1863, an în care Vogoride moare la Bucureşti.

Să revenim, însă la timbrele noas­tre, că doar nu era să scriem că revenim la capetele noastre de bour! Vogoride numeşte un "comitet poştal" şi cere ajutor austriac pentru realizarea timbrelor. Ele au fost tipărite la Atelia Timbrului din Iaşi, pe matriţe de oţel, cu o presă manuală, bucată cu bucată. De mână şi neuniform era aplicat şi lipiciul de pe spatele timbrelor autoadezive, guma arabică galben-maronie.

Mărcile poştale "Cap de bour" au fost emise cu valoarea nominală de 27, 54, 81 şi 108 parale. Nu erau dantelate, adică zimţate, şi, la fel ca penny black, nu aveau menţionată ţara de emisie, Moldova. În coală, erau tete-beche, adică nu unul sub altul, ci cap în cap, timbrul de dedesubt fiind întors la 180 de grade. Desenul este rotund, de dimensiuni diferite pentru fiecare valoare a seriei. Sub cerc este scris textul PORTO SCRISORI, cu litere chirilice, iar, în partea de jos, rotunjimea textului este completată de o trâmbiţă poştală ce are, în buclă, cifra valorii - 27, 54, 81 şi 108 - fără menţionarea monedei, paraua, în care este exprimată. În mijlocul construcţiei circulare şi al timbrului se află capul de bour heraldic, stema istorică a Moldovei, având între coarne o stea în cinci colţuri, pe care o credeam sovietică.

Se spune despre tiraj, 6 plus 10 plus 2 plus 6 mii de exemplare că ar fi unul mic, dar, dat fiind intensitatea circulaţiei poştale a momentului şi noutatea produsului, 24 de mii nu mai este o cifră aşa mică. Este cunoscută şi contabilitatea vânzării primelor timbre româneşti - 3691 de exemplare de 27 parale, 4772 de 54 parale, 709 de 81 parale şi 2580 de 108 parale - dar să nu uităm că aceste prime mărci poştale au circulat doar 3-4 luni, şi acelea de vară, până la 1 noiembrie 1858, când a fost pusă în circulaţie o nouă emisiune filatelică românească, cea de a doua, tot "cap de bour". Nicu Vogo fusese scos din funcţia de camaicam cu câteva zile înainte, fiind înlocuit nu de unul, ci de trei caimacami deodată.

A doua emisiunea de mărci poştale româneşti are doar trei timbre, de 5, 40 şi 80 de parale, după noul tarif poştal introdus în Moldova. Cercul devine dreptunghi, aproape pătrat, cu colţurile rotunjite. Şi steaua dintre coarnele bourului devine de şase colţuri, ca o floricică. Textul face turul complet al marginilor timbrului, sus şi jos scrie preţul, cu cifre şi litere chirilice, de fapt prescurtarea PAR, precum sus aşa şi jos. Pe laturi scrie PORTO, în stânga, cu litere latine, şi GAZETEI, pe primul timbru, de 5 parale, şi SCRISOREI, pe celelalte două, de 40 şi, respectiv, 80 de parale. Peste mai puţin de trei luni a survenit Unirea Principatelor, timbrele "cap de bour" din a doua emisiune au avut putere de circulaţie până la 1 mai 1862.

Deşi toată lumea este convinsă că timbrele "cap de bour" sunt cele mai scumpe din lume, lucrurile nu stau deloc aşa. Cel mai celebru şi scump timbru din lume a fost vândut, în 2014, la o licitaţie cu un singur lot organizată de casa londoneză Sotheby's, la New York, cu 9,5 milioane de dolari (6,9 milioane de euro). Timbrul respectiv are 29 pe 26 mm, se numeşte "British Guiana One-Cent Black on Magenta" pentru că a fost emis în 1856 la Georgetown, capitala coloniei britanice Guyana, din America de Sud, şi are culoarea respectivă, magenta, care mai era şi la modă, culoarea anului, în urmă cu câţiva ani. Timbrul a fost lipit pe ziarul local, ediţia din 4 aprilie 1856. Timbrul românesc care se apropie de un milion de dolari a fost lipit tot pe un ziar. Dar nu singur, ci cu alte şapte alături, toate de valoarea de 5 parale din a doua emisiune. Ele au dus un teanc de ziare "Zimbrul şi Vulturul", de la Iaşi la Galaţi, în ziua de 11 noiembrie 1858. Este cel mai scump ziar din lume, desigur datorită acestor timbre lipite, din lene, pe un singur ziar, cel de sus.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Deleanu
Apanova - cel mai mare proiect de mediu
Cotnari
Metronet
Proactiv Plus
Everest Catering
Vila Timo
Mozart Spirits
Schlumberger
Legestart
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.rowww.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită