Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 20.07.2018
De 160 de ani, timbre românești
click aici
     Primele timbre românești sunt celebrele "cap de bour", niște scumpe! Ele au fost puse în circulație la 15 iulie 1858, deci acum 160 de ani. Timbrul a fost invenția de geniu a englezului Rowland Hill care lansa, în mai 1840, în cadrul reformei poștale britanice pe care o propunea, primul timbru din lume, legendarul "penny black". Ca ilus­trație, are portretul-efigie al reginei Victoria, care tocmai împlinise 21 de ani. Țara de emisie nu apare pentru că nu era nicio înghesuială pe piață, era singurul timbru din lume.

     Cu primul timbru emis în 1858, românii sunt printre primii în lume și primii din Balcani. Apariția timbrelor "cap de bour" în 1858, în Moldova, este privită din două perspective diferite, opuse chiar. Unii consideră că lansarea timbrelor este o acțiune împotriva unirii urzite de caimacamul antiunionist Nicolae Vogoride, el punând în func­țiune un mecanism de suveranitate a statului Moldova. Alții cred că timbrul arăta Istanbulului că Moldova e suverană. În 1856, avusese loc Congresul de pace de la Paris, cel care punea clar problema unirii românilor din Moldova și Muntenia. Se ajunsese la faza a doua, cea cu divanurile ad-hoc, alese din nou. Erau prevăzute chiar în Tratatul de pace de la Paris, la Articolul 24. Este vorba de Tratatul de pace din 1856 și nu de sistemul tratatelor de pace de la Paris de la sfârșitul primului război mondial, tot așa cum Războiul Crimeii este cel din secolul al XlX-lea și nu din cel de acum.

     În discuție apare acest golan notoriu, Nicolae Vogoride, un învârtit patologic, total opus pașoptiștilor. Deși slujbaș otoman, Vogoride era născut la Iași, în 1820, cam de-o sea­mă cu pașoptiștii. Este colaborator al primului caimacam, Teodor Balș, și îi ia locul când acesta moare, în 1857. Trebuia să fie un cunoscător al activității poștale, al circulației scrisorilor și al necesității timbrelor, de vreme ce ținea o corespondență serioasă și sinceră cu Istanbulul. Asta l-a terminat când numitele scrisori au ajuns la ochii Occidentului, cu simpaticul concurs al soției caimacamului, vestita Elena Cocuța Conachi. Ca să remarcăm încă o dată cinicul simț al umorului pe care îl deține istoria, Vogoride moare tânăr dar sărac, la 43 de ani, la București, în plină domnie a lui Cuza, domn al Principatelor Unite, idee căreia i se opusese cu încrâncenare. Da, dar pe Cuza, totuși, Vogoride îl făcuse colonel și șef al poliției. Venite de la Istanbul, celebrele scrisori care au înclinat balanța unirii nu aveau timbre pentru că Turcia le-a emis prima dată în 1863, an în care Vogoride moare la București.

     Să revenim, însă la timbrele noas­tre, că doar nu era să scriem că revenim la capetele noastre de bour! Vogoride numește un "comitet poștal" și cere ajutor austriac pentru realizarea timbrelor. Ele au fost tipărite la Atelia Timbrului din Iași, pe matrițe de oțel, cu o presă manuală, bucată cu bucată. De mână și neuniform era aplicat și lipiciul de pe spatele timbrelor autoadezive, guma arabică galben-maronie.

     Mărcile poștale "Cap de bour" au fost emise cu valoarea nominală de 27, 54, 81 și 108 parale. Nu erau dantelate, adică zimțate, și, la fel ca penny black, nu aveau menționată țara de emisie, Moldova. În coală, erau tete-beche, adică nu unul sub altul, ci cap în cap, timbrul de dedesubt fiind întors la 180 de grade. Desenul este rotund, de dimensiuni diferite pentru fiecare valoare a seriei. Sub cerc este scris textul PORTO SCRISORI, cu litere chirilice, iar, în partea de jos, rotunjimea textului este completată de o trâmbiță poștală ce are, în buclă, cifra valorii - 27, 54, 81 și 108 - fără menționarea monedei, paraua, în care este exprimată. În mijlocul construcției circulare și al timbrului se află capul de bour heraldic, stema istorică a Moldovei, având între coarne o stea în cinci colțuri, pe care o credeam sovietică.

     Se spune despre tiraj, 6 plus 10 plus 2 plus 6 mii de exemplare că ar fi unul mic, dar, dat fiind intensitatea circulației poștale a momentului și noutatea produsului, 24 de mii nu mai este o cifră așa mică. Este cunoscută și contabilitatea vânzării primelor timbre românești - 3691 de exemplare de 27 parale, 4772 de 54 parale, 709 de 81 parale și 2580 de 108 parale - dar să nu uităm că aceste prime mărci poștale au circulat doar 3-4 luni, și acelea de vară, până la 1 noiembrie 1858, când a fost pusă în circulație o nouă emisiune filatelică românească, cea de a doua, tot "cap de bour". Nicu Vogo fusese scos din funcția de camaicam cu câteva zile înainte, fiind înlocuit nu de unul, ci de trei caimacami deodată.

     A doua emisiunea de mărci poștale românești are doar trei timbre, de 5, 40 și 80 de parale, după noul tarif poștal introdus în Moldova. Cercul devine dreptunghi, aproape pătrat, cu colțurile rotunjite. Și steaua dintre coarnele bourului devine de șase colțuri, ca o floricică. Textul face turul complet al marginilor timbrului, sus și jos scrie prețul, cu cifre și litere chirilice, de fapt prescurtarea PAR, precum sus așa și jos. Pe laturi scrie PORTO, în stânga, cu litere latine, și GAZETEI, pe primul timbru, de 5 parale, și SCRISOREI, pe celelalte două, de 40 și, respectiv, 80 de parale. Peste mai puțin de trei luni a survenit Unirea Principatelor, timbrele "cap de bour" din a doua emisiune au avut putere de circulație până la 1 mai 1862.

     Deși toată lumea este convinsă că timbrele "cap de bour" sunt cele mai scumpe din lume, lucrurile nu stau deloc așa. Cel mai celebru și scump timbru din lume a fost vândut, în 2014, la o licitație cu un singur lot organizată de casa londoneză Sotheby's, la New York, cu 9,5 milioane de dolari (6,9 milioane de euro). Timbrul respectiv are 29 pe 26 mm, se numește "British Guiana One-Cent Black on Magenta" pentru că a fost emis în 1856 la Georgetown, capitala coloniei britanice Guyana, din America de Sud, și are culoarea respectivă, magenta, care mai era și la modă, culoarea anului, în urmă cu câțiva ani. Timbrul a fost lipit pe ziarul local, ediția din 4 aprilie 1856. Timbrul românesc care se apropie de un milion de dolari a fost lipit tot pe un ziar. Dar nu singur, ci cu alte șapte alături, toate de valoarea de 5 parale din a doua emisiune. Ele au dus un teanc de ziare "Zimbrul și Vulturul", de la Iași la Galați, în ziua de 11 noiembrie 1858. Este cel mai scump ziar din lume, desigur datorită acestor timbre lipite, din lene, pe un singur ziar, cel de sus. 
Marius Tița
 

 

.