Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 10.10.2011
De ce n-a fost declarat falimentul Greciei, încă
      Băncile din UE nu sunt gata

      ...Dar, se pregătesc...

     Ce-ați fi vrut?

     Să iasă doctorul Karolos Papoulias și să anunțe, în clar, "Eu, președintele Statului Elen, declar că Grecia a dat faliment?", la televiziunea publică ateniană?

     N-a putut - era ocupată de protes­tatari.

     Sau, președintele Consiliului European, Herman van Rompuy, să o zică la televiziunea bruxelleză?

     La care?

     Nu s-a hotărât - la aia franțuzeas­că, sau (cum și-ar dori), la aia flamandă?

     Sau, cine?!

     Poate agresivul Jean-Claude Trichet?

     Plecarea lui de la conducerea Băncii Centrale Europene, luna viitoare, este iminentă (cel mai prost moment pentru strategia salvării Zonei Euro; la "discursul său final în fața Parlamentului European, a spus, totuși: "Suntem epicentrul unei crize globale", pe care a caracterizat-o - palid, după cum cred unii - drept "cea mai rea, de la Al Doilea Război Mondial").

     Atunci noul președinte, bancherul Mario Draghi (ca și Trichet, un ex-Goldman Sachs - ex-guvernatorul Băncii Italiei)?

     Nu vreți cam mult?, omul nici nu s-a instalat, încă.

     Dacă nu-i nimeni care să anunțe oficial falimentul Greciei, atunci falimentul Greciei nu a fost anunțat oficial.

     Dar, Grecia a dat faliment.

     Demult.

      NU MAI CONTEAZĂ CE ZICE GRECIA

     Ministrul grec de finanțe Evangelos Venizelos a negat că s-ar fi discutat scenariul falimentului controlat al Greciei, la întâlnirea cu reprezentanții instituțiilor financiare mondiale de la Washing­ton și a negat că ar fi avut loc discuții cu creditorii internaționali pentru reducerea datoriei de stat la jumătate. Dar, cine se mai uită la ce zice Grecia?

     Reprezentanții marilor grupuri financiare, participanți la întâlnirea anuală a Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale (24-25. 09. 2011), au anunțat că se pregătesc pentru intrarea Greciei în faliment, iar speranțele lor depind de capacitatea Europei să prevină răspândirea crizei către alte țări din Zona Euro.

     Potrivit lui Mads Koefoed, macro strategist la "Saxo Bank", Zona Euro are nevoie de un nou start, acesta putând fi declararea falimentului Greciei, menționând că piețele se comportă, deja, ca și cum Grecia ar fi eșuat în plata datoriilor: "Grecia este prea îngropată în probleme ca să mai poată scăpa de ele doar prin măsuri de austeritate", a mai spus danezul, coleg al lui Lars Seier Christensen (de la Danske Bank), cel care-i face necazuri lui Mugur Isărescu, cu previziuni despre care se spune c-ar fi tendențioase.

     Dar asta este o formă foarte elegantă în a prezenta situația; la începutul lunii, Alexander Dobrindt (Uniunea Creștin-Socială din Germania) a cerut Greciei să iasă din Zona Euro, contrar politicii oficiale a Berlinului, și a menționat că, dacă Grecia nu reușește să-i convingă pe reprezentanții BCE, FMI, UE că are capacitatea să aplice reformele necesare pentru a putea beneficia de un ajutor financiar suplimentar, atunci FESF ar trebui să fie folosit pentru ieșirea țării din Zona Euro.

     Grecii au promis recent că-și vor rambursa împrumutul în valoare de 350 de miliarde de euro.

     Oficialii FMI s-au făcut că aud pe dos și au trecut rapid la Planul de restructurare a FESF (Fondul European de Stabilitate Financiară), nemții plănuind să-l suplimenteze cu un trilion de euro ca să cumpere datorii suverane cu grad ridicat de risc, adică pe acelea ale Greciei, în primul rând (repet, ca și când grecii n-ar fi spus nimic), dar și pe cele spaniole, irlandeze, portugheze și...nu, pentru cele italiene și spaniole, banii ăștia este discutabil că ar fi suficienți.

     Dar, criza asta nu-i ca altele, repari ficatul și-ți cade rinichiul: David Beers, directorul diviziei pentru ratinguri suverane al "Standard and Poor"s" a amenințat că extinderea Fondului European de Stabilitate Financiară ar putea afecta ratingul anumitor state din regiune, inclusiv al marilor state din Zona Euro, precum Franța și Germania.

      DEGRADAREA ÎN LANȚ - ȚĂRI ȘI BĂNCI EUROPENE

     Marți, miniștrii de finanțe europeni au agreat să-și consolideze propriile bănci, având dubii că vor mai aproba fondurile promise pentru salvarea Greciei.

     Adică, ori una, ori alta: ori salvea­ză Grecia, ori își salvează băncile.

     Dar, e rău în ambele cazuri; dacă Grecia cade, atunci cad și băncile care au, în portofoliu, titluri de stat grecești (și nu numai, pentru că Grecia va deveni exemplară pentru toate celelalte state europene cu mari datorii); dacă Grecia nu cade, atunci băncile nu-și îmbunătățesc situația, în schimb statele care au salvat-o devin fragile.

     Temându-se de efectul peste Ocean al prăbușirii Uniunii Europene, Secretarul general al Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, a transmis Guvernelor europene un avertisment că ar trebui facă echipă cu Banca Centrală Europeană, contra amenințării unor default-uri (încetări de plăți) în cascadă.

     Cascadă?!

     Agențiile de rating au dansat, săptămâna trecută, ca salbaticii în jurul focului.

     Nouă bănci portugheze s-au trezit vineri downgradate de agenția de rating Moody"s, între care: Caixa Geral de Depositos deținută de stat, cea mai mare bancă listată, Millennium bcp, Banco Espirito Santo, Banco BPI, Banco Santander Totta și Caixa Economica Montepio Geral.

     "Motivul principal pentru care Moody"s a tăiat ratingurile datoriilor și depozitelor majorității băncilor este deteriorarea capacității lor financiare în lipsa unui sprijin exterior," a declarat agenția, care diminuase, deja, ratingul Portugaliei cu patru trepte, la Ba2, în iulie.

     Separat, agenția de rating Fitch a anunțat (7 octombrie) că menține Portugalia sub observare pentru o posibilă downgradare, la sfârșitul anului (Portugalia este a treia și ultima țară care a primit sprijin financiar internațional, după Grecia și Irlanda).

     Moody"s a declarat că se așteaptă la deteriorarea în continuare a calității activelor băncilor portugheze, datorită perspectivelor de creștere economică slabe și a măsurilor de austeritate a guvernului, precum și ca urmare a problemelor de lichiditate din cauza lipsei accesului la surse majore de finanțare.

     Aceeași agenție a redus de asemenea ratingurile a două mari bănci engleze (Royal Bank of Scotland și Lloyds), invocând riscul unui sprijin redus din partea statului în cazul unei viitoare crize în Marea Britanie, în timp ce ministrul de finanțe britanic George Osborne a spus că băncile britanice rămân bine capitalizate și sunt într-o situație mai bună decât rivalele lor Europene, care se confruntă cu pierderi mai mari de pe urma deținerilor lor de obligațiuni ale statelor de la periferia Zonei Euro.

     Moody"s a mai tăiat și ratingul Santander UK (brațul englezesc al băncii spaniole Santander), Co-Operative Bank, Nationwide Building Society și al altor șapte societăți britanice de construcții, mai mici. Nevoia de recapitalizare a băncilor este factorul principal care a dus la retrogradări în întreaga Europă în ultimele luni și săptămâni, cu toate că sectorul a fost recapitalizat masiv după criza din 2008.

     Conform datelor Reuters, băncile din Marea Britanie au strâns peste 120 miliarde de dolari în ultimii trei ani, fiind obligate de guvern să-și ridice nivelele reduse de capital. În decursul aceleiași perioade, băncile germane au strâns aproximativ 40 de miliarde de dolari, cele italiene 29 miliarde de dolari iar cele franceze - care sunt văzute ca având cea mai mare nevoie de fonduri suplimentare - au strâns doar 22 miliarde.

     Tot vineri, ca să nu se ocupe cu mizilicuri, Fitch a redus ratingurile Italiei și Spaniei, o mișcare care succede celei de marți, când Moody"s a diminuat ratingul obligațiunilor Italiei, după ce Standard & Poor"s a tăiat (19 septembrie) ratingul datoriilor suverane ale Italiei pe termen scurt și lung.

     Vestea reducerii ratingului Spaniei a sosit tocmai când Banco Popular Espanol, S.A. și Banco Pastor, S.A declarau că studiază o fuziune ca să devină a cincea bancă din Spania.

     În același timp, ca să nu rămână mai prejos decât colegele, vineri, Standard & Poor"s a downgradat banca franco-belgiană Dexia, care a și fost suspendată de la tranzacționare la bursele din Franța și Belgia, în timp ce rivala Fitch a pus-o sub observare negativă.

     În schimb, Moody"s nu s-a mulțumit cu atât și a anunțat că pune sub observare negativă titlurile de stat belgiene.

     Cred și eu...

     Activele toxice ale Dexia egalează jumătatea produsului Intern Brut al Belgiei!

      DEXIA - PRIMA VICTIMĂ

     "Interpretarea noastră a declarației Dexia din 4 octombrie că intenționează < să deschidă o nouă perspectivă pentru dezvoltarea francizelor sale istorice >, este că, potențial, unele din entitățile sale ar urma să fie separate de celelalte", traduce Standard & Poor"s, în textul prin care comunică reducerea ratingului Dexia.

     Spre neplăcerea francezilor, belgienii au anunțat că nu se încarcă să se descurce singuri cu chifteaua fierbinte și că partenerii lor trebuie și ei să-și frigă degetele (cu atât mai mult cu cât divizia franceză a băncii s-a umplut cu obligațiuni municipale a sute de orașe frantuzești).

     O întâlnire între premierii celor două țări era programată pentru ieri, avansându-se idei precum preluarea acelei divizii de către Banque Postale CDC, ceea ce nu a incintat deloc pe sindicaliștii francezi din La Poste, care au insultat banca franco-belgiană, afirmând că "este caricatura unui vapor naufragiat din cauza spărturilor provocate de cursa pentru cât mai mari profituri".

     Dexia îngrijorează două state, Franța și Belgia, care n-ar dori cu niciun chip să se alinieze în același pluton cu Spania și Italia.

     Toată lumea privește spre locomotiva nemțească (Angela Merkel și Nicolas Sarkozy se pare că au opinii diferite despre cum ar trebui rezolvată Dexia), dar Germania nu stă deloc pe roze: conform unui comunicat al Oficiului Federal de Statistică, volumul datoriilor în Germania a crescut foarte mult, federația, landurile și comunele înregistrând, la jumătatea anului, datorii în valoare de 2.072 de miliarde de euro, fiind cu 31,9 miliarde de euro mai mari decât la 31.03.2011. Federația deține cea mai mare datorie, aceasta crescând cu 25,4 miliarde de euro, în timp ce datoria landurilor s-a ridicat la 605,8 miliarde de euro, iar gradul de îndatorare al comunelor s-a majorat cu 1,8 miliarde de euro.

     Se pune întrebarea: dacă nici nemții nu pot să-și asigure propriul echilibru bugetar, atunci cine va fi capabil să asigure echilibrul continental, care este un pic mai larg decât o țară?!

     Mai este cineva în drept să vor­bească despre un guvern european?

      ÎNȚELEPȚII

     Theo Waigel, fostul ministru de finanțe (1989-1998) al Germaniei, susține că, la o paritate euro/dolar de 1,35 - o poziție mult mai bună decât la lansare (1 ianuarie 1999, în forma non-fizică și 1 ianuarie 2002, ca banc­notă și monedă metalică), nu se poate vorbi că moneda europeană s-ar afla în criză. "Nu moneda se află în criză, ci unele state se confruntă cu o criză financiară", afirmă Waigel și i se poate da dreptate, dacă nu luăm în calcul dificultățile de politică economică pe care le întâmpină statele mai slab dezvoltate, care, adoptând moneda unică, nu mai pot manevra din cursul de schimb în Zona Euro.

     Oracolul Nouriel Roubini nu afirmă nimic nou:

      "După cum văd eu economia mondială, intrăm într-o recesiune economică din nou. Cred că suntem deja într-una în SUA conform datelor - la fel se întâmplă cu majoritatea țărilor din Zona Euro. În acest moment, problema nu este dacă va fi o recesiune simplă sau în formă de W, ci dacă va fi una ușoară sau o recesiune severă și o criză financiară globală", consideră economistul american, continuând astfel:

     "Răspunsul la această întrebare depinde de ce se va întâmpla în Zona Euro și dacă țările pot acționa împreună. Rămânem fără gloanțe, iar o criză a datoriilor în Europa ar putea avea consecințe mai grave decât colapsul Lehman Brothers".

     George Soros a apreciat că piețele financiare conduc lumea către o nouă criză similară "Marii Depresiuni", care ar avea consecințe politice enorme enumerând, printre măsurile care trebuie adoptate în vederea evitării unei noi recesiuni, necesitatea ca guvernele statelor din Zona Euro să ajungă la un acord cu privire la înființarea unei trezorerii comune pentru regiune, precum și punerea sub conducerea BCE a principalelor bănci din Zona Euro.

     Interesantă orbire a celui care militează pentru "o societate deschisă"...

      FRICA DE FRICĂ

     Principalul motiv de îngrijorare al bancherilor este dacă Grecia va intra în faliment, situația va declanșa o vânzare generală de datorii din Zona Euro, cauzând o criză financiară mult mai largă.

     Andreas Schmitz, președintele asociației bancare germane "BdB", a menționat că "o insolvență izolată a Greciei ar putea fi gestionată. Însă, dacă un val de falimente ar mătura Europa, situația ar arăta diferit. Multe bănci vor fi în pericol, nu numai cele europene". Bancherii estimează că s-ar putea confrunta cu pierderi de 60-80% pe deținerile de obligațiuni grecești, în cazul intrării țării în faliment.

     Deci, principalul motiv de îngrijorare, în cazul declarării oficiale a falimentului Greciei, este că li se face frică investitorilor.

     Deja, fondurile americane și-au retras banii din băncile europene, iar unele dintre ele au trebuit să renunțe la instrumentele bancare pe dolari.

     Și atunci, băncile europene trag de timp, ca să se pregătească pentru declararea oficială a falimentului, chiar dacă, de fapt, Grecia a dat faliment.

     Adică, ne este frică de frică.

     Uitându-se la ecranul computerului pe care erau afișate evoluțiile burselor lumii, un broker american a exclamat: "Dacă ăsta n-ar fi Armaghedonul financiar al planetei, atunci ar fi cel mai minunat moment pentru cumpărare!"

     Eu zic să ne apucăm de agricultură.

     Hai, fața la producție! 
MAKE
 

 

.