Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 19.01.2018
"Decât că nu-i de râs!"
click aici
     "Din jurnalul unui partizan sovietic":

     3 septembrie 1942 - Ne-am mobilizat puternic și i-am împins pe fasciști spre marginea pădurii.

     4 septembrie 1942 - Fasciștii au contraatacat și au recuperat pozițiile de ieri.

     5 septembrie 1942 - Au venit pădurarii și ne-au dat pe toți afară din pădure...


     Mi-am amintit acest banc - tare vechi, de pe vremea când în cinematografele din România rulau numai filme sovietice - din cauza a ceea ce se întâmplă de un an încoace pe scena politică românească. "Decât" că nu-i de râs, ci de speriat!

     "Pădurea" este statul român.

     Statul există pentru a asigura servicii publice de calitate cetățenilor săi: educație, sănătate, justiție, pensii, ordine publică, apărare. Statul trebuie să reflecte interesele societății. Rolul, organizarea și atribuțiile Statului sunt cuprinse în Constituție. Entitate abstractă, statul nu poate funcționa fără oameni, care să-i îndeplinească atribuțiile, însă se distinge de cei care ocupă, temporar, funcții în aparatul său birocratic. Angajații statului, au obligația esențială de a servi cetățenii, din banii cărora sunt plătiți. Acestea sunt truisme.

     Din păcate, de mai bine de un an, statul român a încetat să mai fie "pădure" primitoare pentru cetățenii săi și a devenit un câmp de luptă între componentele sale. Un grup infracțional organizat, format din politicieni veroși, sub comanda unui condamnat penal, au confiscat puterile legislativă și executivă. De ce? Pentru că ei nu vor să servească, ci să se servească; din banul public. Când instituțiile abilitate au încearcat să-i oprească, le-au denumit "stat paralel", contestându-le legitimitatea și declanșând un adevărat război împotriva lor.

     Asistăm consternați și revoltați la un război civil, între politicienii/"fasciști" care dețin niște poziții pasagere și funcționarii/"partizani" care vor să ne apere de ei. Situația este clară: unii ne taie pădurea și vor să ardă lemnul, iar ceilalți încearcă să-i oprească. Oricât de scurtă ar fi, lupta este păgubitoare. Partizanii trebuie ajutați să câștige, iar președintele nu știe, nu poate sau nu vrea.

     Este nevoie de "pădurari", iar aceștia suntem noi! Sunt ultimele momente când (încă!) mai putem să ne salvăm; căci despre salvare este vorba. În stradă, cetățeni! 
RADU SÂRBU
 

 

.