Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 11.06.2018
DNA să vină să vă ia!
     Cap-coadă, este politică întreaga tărășenie din jurul revocării procurorului șef al DNA, este politică însăși Decizia Curții Constituționale a României (CCR) cum că președintele este obligat să revoce procurorul șef al DNA la propunerea ministrului justiției, este politică decizia ministrului justiției să propună revocarea și scopul politic al acestei acțiuni a Guvernului PSD este să-l scape de pușcărie pe președintele PSD Liviu Dragnea - stăpânul Guvernului și al Parlamentului - și să-i confere putere politică peste limitele îngăduite de Constituție vreunui șef de partid sau oricărei funcții în stat, pentru ca acest exces de putere să-l poată tranzacționa politic, ceea ce, desigur, înseamnă bani, căci vorba butadei, "mai multă putere înseamnă mai mulți bani, iar mai mulți bani înseamnă mai multe femei tinere".

     Toată lumea implicată (Curtea Constituțională, ministrul justiției, premierul și președintele), se ferește ca dracul de tămâie să admită caracterul politic al deciziei de revocare a procurorului șef al DNA și caracterul politic al refuzului revocării și într-o ipocrizie generalizată, se face că bătălia s-ar purta, chipurile, exclusiv pe tărâmul argumentelor juridice constituționale.

     Este o cascadă de minciuni, sofisme și distincții fantasmagorice la care se dedau, în principal ministrul justiției, premierul și Curtea Constituțională, fără să lipsească nici președintele de la această cină festivă de canibalizare a Legii, ba chiar mizeria găsește adepți și printre înșiși cititorii Ziarului BURSA, unii dintre ei însușindu-și, servil, inepțiile lui Tudorel Toader și invocându-le drept argumente solide.

     Primul lucru care mă îngrijorează este ceea ce se întâmplă cu cititorii Ziarului BURSA.

     Desigur, este înfricoșătoare și frângerea Legii, secarea ei de sânge, dar o percep doar ca observator:

     1. Nu am o pasiune pentru Laura Codruța Kovesi, chiar dacă e nemaritată, iar antipatia pe care i-o port lui Tudorel Toader vine din faptul că-l suspectez de o boală fie psihică, fie morală și deloc caracter.

     2. Trăiesc o mare dezamăgire pentru faptul că, în împrejurarea acestei acțiuni politice, am ajuns să-l prefer pe Klaus Iohannis - repet, m-am dezamăgit "pe mine, mă", pentru că nici el nu cred că e normal.

     3. În schimb Curtea Constituțională nu m-a dezamăgit, ci a confirmat, pentru că nu mi-am pus niciodată nădejdea că vreo instituție a statului ar funcționa corect și pentru menirea sa; dacă subiectul articolului nu ar fi altul, atunci aici ar fi locul să analizăm mai pe larg cât de justificați suntem, ca popor, să nu luăm în serios nici un sistem de organizare statală și nici un regim politic - o justificare venită din faptul că instituțiile nu se iau în serios ele însele.

     CCR scrie 75 de pagini de motivare.

     De ce atât de multe?

     Ca să clarifice legea?

     Evident, nu.

     Legea este clară pentru toată lumea (Legea 303/2004, Art.54(4)): "Revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător".

     Ce este neclar în asta?

     Legea nu-i permite președintelui să revoce când vrea mușchii lui, ci doar atunci când primește o propunere de la ministrul justiției.

     Dar Tudorel Toader nu este mulțumit cu rolul pe care i l-a rezervat Legea ministrului justiției, pentru că secretarul general adjunct al partidului Codrin Ștefănescu i-a spus "Tudorele, fă ceva!", continuând: "Avem un coleg arestat, un prim-ministru căruia i s-a redeschis un dosar după opt ani de zile, pe care tot ei l-au închis, în fiecare zi aflăm lucruri ciudate despre colegii noștri și vânătoarea continuă și nu mai putem sta cu mâinile încrucișate".

     Tudorel se apucă să îndoaie Constituția, cum Uri Geller îndoaie lingurile.

     Sare în extrema absurdă, susținând că, ori de câte ori el propune (desigur, conform legii, conform legii, ce credeai vericule?!), președintele este obligat să revoce.

     Topica normei nu este indiferentă, ea rânduiește cuvintele începând cu "revocarea ...se face, ...la propunerea", iar nu "la cererea...se face revocarea", dar în loc să semnaleze că avem un ministru al justiției cu probleme politice care devin probleme gramaticale, CCR este cucerită de scamatorie, îl aplaudă pe acest Uri Geller al Justiției românești - "Bravo Tudorele! Ai făcut ceva!"

     Pe Curtea Constituțională nu o izbește nici absurditatea ideii că președintele nu are drept de "veto", și nu o izbește pentru că este chiar ideea ei; mâine, dacă Tudorel are nevoie, CCR ne va spune că președintele nu are nici "acțiunea de aur".

     Și ce nu mai are președintele?!

     Nu are dreptul de "veto" în Congresul PSD, nu are "acțiunea de aur" în AGA "Teldrum" S.A., după cum nu are nici majoritatea în nici una dintre aceste Adunări.

     CCR zice că stabilește întinderea competențelor celor doi - președinte și ministru al justiției - în privința revocării procurorului șef DNA, ca și când Legea 303/2004 nu ar stabili-o.

     Dar Legea există și ea stabilește că "întinderea competențelor" celor doi este că ministrul propune și președintele face ceea ce crede de cuviință.

     Înțelegeți că ne învârtim în cerc?

     Avem o lege și oricât ne-am învârti, la sfârșit trebuie să ne amintim că avem o lege.

     CCR ne învârte 75 de pagini.

     La sfârșit vrea să uităm de lege și îl obligă pe președinte să revoce pe procurorul șef DNA, pentru că nu și-a justificat refuzul cum trebuie.

     Zice că trebuia să se justifice tehnic, nu în termeni de "oportunitate".

     CCR zice ce zice Tudorel.

     Acel "ceva" pe care trebuie să-l facă Tudorel, îl fac împreună.

     Fac din albă, neagră.

     De altfel, în Motivare, nu este deloc clar când CCR relatează ce spune Tudorel și când CCR vorbește ea însăși: de la punctul 6., până la punctul 23. (inclusiv), Curtea relatează punctul de vedere al lui Tudorel și are grijă, un timp, să precizeze, la fiecare început de paragraf al relatării, că este o relatare, indicând asta prin expresiile "se arată", "se zice", "se susține"; dar, de pe la punctul 17. încolo, CCR începe ca, deseori, să nu mai zică "se zice", ci zice pur și simplu și se confundă cu Tudorel, cu care face împreună ceea ce le-a cerut Codrin Ștefănescu.

     În realitate, refuzul de la Cotroceni este fără cusur, iar cuvântul "oportunitate" de care se leagă Lolek și Bolek, ca să oblige Cotrocenii să o revoce pe Luluța, este scos din context, atribuindu-i alt înțeles decât cel în care este folosit.

     Tehnici primitive de manipulare (vezi insertul).

     Curtea mai face un pas înainte față de ministru, invocă referirea președintelui la aprecierile internaționale privitoare la Kovesi și, paradoxal, asta îi declanșează furia - proclamă abuzul președintelui, Iohannis l-a călcat în picioare pe bietul Tudorel și, deci...

     Ei bine, aici e aici!

     Kovesi trebuie demisă!

     Astea-s alea 75 de pagini, Kovesi trebuie demisă, pentru că noi, - eu Tudorel și noi CCR - considerăm că cuvântul "oportunitate" nu-i o oportunitate.

     Sau puteți trece ca motiv orice prostie.

     Sau puteți trece adevărul: Kovesi trebuie demisă pentru ca Dragnea să nu intre șapte ani și sase luni la pușcărie și să nu mai intre niciunul din gașcă și asta să dovedească cum Dragnea, un frizer din Teleorman, (nu, aici exagerez, Dragnea este doar inginer), stăpânește România în sus și-n jos, ba chiar și pe aia profundă și securitatea stalinistă și statul paralel - veniți să luați lumină! - și să nu mai îndrăznească nici un procuror să facă pe nebunu'.

     Articolul s-a sfârșit.

     Dar, adevarata mea îngrijorare este că sminteala lui Toader și a CCR să nu-mi ia cititorii de cap; ziarul ține o Rubrică intitulată "Omul smintește locul", iar locul Curții este însăși România.

     Deja am pe unul care a devenit adeptul nerușinării ministrului justiției și pe câțiva care-l aprobă.

     Băieți, reveniți-vă!

     Smintiții incriminează motivele de "oportunitate", ca și când Toader și CCR ar avea motive "tehnice" să-l apere pe Dragnea.

     Dar, de fapt, totu-i oportunitate!

     De ce Tudorel Toader a declanșat abia acum discuția despre procedura de revocare?

     Nu din motive de oportunitate?!

     Dar CCR, nu tot din oportunitate?!

     Este chiar așa, doar o coincidență, că discuția de "tehnică constituțională" despre revocarea procurorului șef al DNA, are loc exact când Tudorel Toader o vrea revocată pe Laura Codruța Kovesi?

     Toată întâmplarea este politică pură.

     Fiind o acțiune politică, ea nu îndoaie doar Legea, ci contrazice și dicționarul limbii române și exact astea sunt semnele exterioare ale faptului că este politică pură.

     Puneți asta în legătură cu mitingul de un milion de oameni pe care ni l-a tot fluturat Dragnea și amintiți-vă că tot așa a început și Ceaușescu, în 1968 - cu mitinguri de susținere.

     Tineți-vă firea! 
MAKE
 
     TEHNICI PRIMITIVE DE MANIPULARE
     
     Pentru cine are timp și gustul să analizeze prostii și articularea manipulărilor, publicăm, spre verificare, textul integral al refuzului președintelui, în atașament (vezi aici) și reproduc, aici, fraza cu "oportunitatea":
     " Consider că argumentele cuprinse în Raportul privind activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție nu sunt de natură să creeze convingerea cu privire la oportunitatea măsurii propuse și, prin urmare, nu se poate da curs propunerii de revocare din funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție a doamnei Laura Codruța Kovesi."
     Președintele nu spune decât că argumentele lui Tudorel nu conving că măsura revocării este "potrivită" [(OPORTÚN adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adj. v. recomandabil. 3. adv. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să ...) 4. v. binevenit. (Dicționar de sinonime)]; în cazul că lectorul textului este de bună credință, atunci înțelesul este că președintele consideră că 1) "măsura revocării nu este potrivită scopului propus al legii", dar, bineînțeles și că este 2) nepotrivită și în general.
     Dar, iată cum relatează CCR ce spune Tudorel:
     " 7. Se arată că propunerea ministrului justiției a fost transmisă Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori, care a emis un aviz negativ cu privire la aceasta, iar Președintele României a comunicat ministrului justiției faptul că "nu se poate da curs propunerii de revocare din funcția de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, a doamnei Laura Codruța Kövesi", pentru lipsa de "oportunitate" a măsurii propuse."
     Păi, nu-i adevărat!
     Tudorel a schimbat succesiunea ideilor și a scos din context cuvântul oportunitate, făcând să dispară, astfel, primul înțeles, acela că "măsura revocării nu este potrivită scopului propus al legii". Lăsând noțiunea de "oportunitate" fără context, a agățat-o de "politic" și i-a ieșit că Iohannis a refuzat revocarea lui Kovesi, exclusiv din motive de "oportunitate politică".
     Hocus-pocus!
     CCR nu este șocată.
     Dimpotrivă, CCR este mulțumită și desăvârșește contrafacerea inițiată de Tudorel:
     "117. Se mai reține că, având în vedere competența discreționară redusă a ministrului justiției în procedura de revocare a procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004, propunerea de revocare trebuie și, în consecință, a fost fundamentată pe argumente juridice, și nu de oportunitate. Antitetic, Președintele României a dat mai multă consistență argumentelor de oportunitate, rezultate din percepția proprie, și valorizate ca fiind mai adecvate situației date, sens în care a realizat o comparație între cele constatate, pe de o parte, de instituțiile interne abilitate legal și de cele de la nivel european sau internațional, iar, pe de altă parte, de ministrul justiției [a se vedea, exemplificativ, pag.1 par.4 al adresei Președintelui României înregistrate sub nr.CP1/616/17.04.2018]. Astfel, Președintele României, în mod deschis, și-a arogat o putere discreționară proprie, inexistentă potrivit Constituției, care a anihilat, pe cale de consecință, competența discreționară minimală a ministrului justiției, ceea ce reprezintă eo ipso o încălcare a prevederilor art.132 alin.(1) din Constituție."
     Pentru Curtea Constituțională, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) contează cam cât un rahat de muscă, altfel cum să se explice că nu ia în seamă referirea președintelui la avizul nefavorabil dat revocării de către CSM?!
     (F.G.)
     
     
     
     Adresa Președinției către Ministerul Justiției
     
     Domnului Tudore Toader,
     
     Stimate domnule Ministru,
     
     Referitor la propunerea de revocare din funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție a doamnei Laura Codruța Kovesi, transmisă prin adresa nr. 2/17472/23.02.2018, împreună cu Raportul privind activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție;
     În temeiul prevederilor art. 54 alin. (4) și ale art. 51 alin (2) lit. b) coroborate cu cele ale art.51 alin. (3)-(6) din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și văzând incidența dispozițiilor art. 94 lit. c) și art. 125 alin. (1) din Constituție față de cele stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 375/ 2005, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 132 alin. (1), art. 133 alin. (1) și art. 134 alin.(1) din Constituție față de cele stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 551/2009 și ținând seama că activitatea tuturor instituțiilor statului trebuie să se desfășoare cu respectarea principiului legalității, componentă esențială a statului de drept;
     
     Reținând că aprecierea în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale trebuie să fie subsumată îndeplinirii criteriilor expres prevăzute de art. 51 alin. (3)-(6) din legea nr. 303/2004;
     
     Reținând ca evaluările sistematice realizate atât de instituțiile interne abilitate legal, cât și de cele de la nivel european ori internațional apreciează permanent pozitiv activitatea și managementul DNA, acoperind o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea care face obiectul Raportului privind activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție;
     
     Analizând Raportul privind activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție, precum și Hotărârea nr. 52/ 2018 a Secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care propunerea de revocare a fost avizată nefavorabil;
     
     Constatând că titlul raportului ce însoțește propunerea de revocare vizează activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție, iar conținutul acestuia se referă exclusiv la activitatea procurorului șef al acestei instituții, fără nicio referire la un alt procuror cu funcție de conducere din cadrul Direcției Naționale Anticorupție;
     
     Constatând că, în partea introductivă a Raportului, autorul său îl califică drept " o luare de poziție", elaborată pe fondul dezbaterilor care au avut loc în spațiul public în perioada februarie 2017-februarie 2018, ceea ce poate induce percepția că documentul prezintă și o perspectivă proprie a ministrului justiției cu privire la încadrarea acțiunilor/ inacțiunilor procurorului evaluat, percepție întărită și de prezența în cuprinsul Raportului a unor aspecte vizând cariera profesională a autorului documentului;
     
     Constatând că în analiza prezentată în Raport au fost dezvoltate ca motive distincte de revocare aspecte care, în fapt, se subsumează aceluiași motiv principal, au fost avute în vedere concluzii din rapoarte ale Inspecției judiciare sau din hotărâri al Consiliului Superior al Magistraturii prin care se rețin imprejurări diferite de cele prezentate, au fost valorificate considerente din decizii ale Curții Constituționale care nu susțin concluziile documentului ori au fost indicate date statistice ce exced perioadei de referință a evaluării;
     
     Constatând că deși Raportul invocă drept temei juridic art. 51 alin. (2) lit. b) din legea nr. 303/2004, argumentele prezentate sunt fie improprii, fie nu sunt relevante pentru tipul de evaluare avut în vedere de art. 51, alin (2) lit. b) coroborat cu art. 51, alin (3)-(6) din Legea 303/2004;
     
     Luând act de faptul că prin hotărârea nr. 52/2018, secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că aspectele sesizate de ministrul justiției nu denotă deficiențe în exercitarea atribuțiilor manageriale de către procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în conținutul Raportului fiind enumerate generic componentele manageriale, fără o individualizare concretă a resurselor nelegal folosite, a deficiențelor comportamentale, a atribuțiilor legale neîndeplinite sau a aptitudinilor manageriale inexistente sau manifestate defectuos;
     
     Observând și că avizul prevăzut de art. 54 alin. (4) din legea nr. 303/ 2004 este obligatoriu pentru complinirea procedurii prin prisma rolului constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției, concluziile sale având relevanță nu doar ca un element adițional într-o evaluare a competențelor manageriale ale unei persoane, ci și pentru toate autoritățile publice implicate în această procedură, oferind o fundamentare tehnică pentru decizia ce urmează a fi luată;
     
     Consider că argumentele cuprinse în Raportul privind activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție nu sunt de natură să creeze convingerea cu privire la oportunitatea măsurii propuse și, prin urmare, nu se poate da curs propunerii de revocare din funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție a doamnei Laura Codruța Kovesi.
     
     PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
     KLAUS-WERNER IOHANNIS 

 

.