Gala BURSA 2018

Domnul Preşedinte pleacă la război

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Două precizări, ca să ridicăm suspansul! Unu, despre preşedintele României, Klaus Iohannis, este vorba. Doi, nimeni nu trebuie să îşi facă griji inutile, războiul cu pricina nu este cu tunuri, tancuri şi pistoale, ci cu armele politici... de Dîmboviţa, e adevărat, colţ cu Teleormanul şi Sibiul.

Ieşirea publică a Preşedintelui României nu este doar declaraţia care iniţiază războiul total al Cotrocenilor împotriva PSD, a guvernării pe care o gestionează, ci şi primul act al operaţiunilor din teatrul de bătălie. Toate prerogativele constituţional-prezidenţiale, menite să aseptizeze, să ţină în zona neutră interne acţiunile şi poziţionarea Preşedintelui, au fost lăsate să se odihnească în dulapurile cu vechituri de la Cotroceni. Klaus Iohannis a îmbrăcat armura, a luat din rastel cu o mînă lancea, iar cu cealaltă scutul, nu înainte de a-şi fi pus la centură o sabie grea, iar la şaua calului un buzdugan, pentru a încăleca vijelios pe spinarea Rosinantei, hotărît să-l răpună pe Friston şi să cîştige inima Dulcineei del Toboso.

Iar, acum, analiza!

Războiul modern, în afara caracterului supra-distructiv, are alte două trăsături dominante care îl singularizează în tabloul interacţiunilor umane complexe: un grafic foarte scurt de epuizare a resurselor în timp şi o componentă de hazard în derularea şi deznodămîntul acţiunilor a cărei valoare tinde să crească odată cu complexitatea acţiunilor, fără să poată fi niciodată înlăturată, nici măcar drastic redusă. În plus, rezultatul final nu lasă loc decît pentru două posturi: învins şi învingător. Cu alte cuvinte, războiul este, cu rare excepţii, un joc de sumă nulă; tip totul sau nimic. Dacă nu este aşa, nu este război, ci alt tip de interacţiune cu caracter beligen. Consecinţa tuturor acestor caracteristici-premise este că, dintr-o postură raţională, nimeni nu pleacă la război, decît dacă şi-a măsurat bine forţele, a pregătit cu grijă măcar debutul şi prima parte a acţiunilor, a calculat cu aproximări cît mai fine, fără să îşi supra-aprecieze forţele, şansele generale de cîştig, în speranţa că va încasa beneficiile deznodămîntului final. Din perspectiva acestor criterii, este decizia lui Iohannis una raţională?

Dintre toate resursele puse în joc în bătălia angajată, "sprijinul electoral" este de departe cea mai importantă şi mai volatilă, cea care va înclina, în final, balanţa dintre învinşi şi învingători. La momentul actual, Preşedintele dispune de un anume activ la acest capitol, în timp ce guvernarea Dragnea-PSD pare ferm angajată pe toboganul la capătul căruia îşi va epuiza zestrea de susţinere electorală care i-a pus în braţe, aproape discreţionar, pîrghiile actualei guvernări. În mod clar, Preşedintele Iohannis, redevenit candidatul Iohannis la viitoarele prezidenţiale, este convins că trebuie "să iasă la bătaie". Atitudinea combativă a fost adoptată ca soluţie menită să menţină şi să accentueze, pînă la alegerile din anul viitor, dacă nu cîştigurile electorale proprii, măcar pierderile PSD-ului. Oricum, pe ansamblu, să îi facă încă şi mai favorabilă, decît este actualmente, balanţa electorală, la viitoarea confruntare a urnelor! Unde este fragil calculul Preşedintelui? În două puncte esenţiale: ieşirea sa din cuşca "echidistanţei", în care de altfel a stat mai tot timpul cu uşa larg deschisă, prevăzută de statutul constituţional al funcţiei prezidenţiale, poate şi va fi folosită în toate felurile şi fără odihnă de PSD pentru mobilizarea nucleului dur al electoratului său (circa 30%!!). Pe de altă parte, această nouă postură poate demobiliza o parte din cercul doi şi trei al susţinătorilor prezidenţiali, mai degrabă ocazionali şi oportunişti. Cu alte cuvinte, în afară de propria dorinţă şi speranţă, Preşedintele Iohannis nu are prea multe argumente pentru a spera că ieşirea pe cîmpul deschis al luptei politice cu PSD-ul îi va spori şansele de victorie. Opţiunea pe care Iohannis a dinamitat-o, cu acest prilej, este cea a unui plan de bătălie bazat pe extinderea cercurilor de susţinere electorală prin credibilizarea actualului mandat, prin convingerea unor noi categorii de alegători că este doritor şi capabil să îşi îndeplinească rolul de Preşedinte aşa cum prevede Constituţia României, nu aşa cum i s-ar părea lui că i-ar fi mai potrivit, ori mai convenabil! La adăpostul acestei redute, bine consolidată şi dezvoltată, chiar dacă defensivă în esenţă, ar fi fost îndreptăţit să lanseze săgeţi otrăvite, chiar contra-atacuri devastatoare, asupra taberei PSD, condamnată la un lung şi obositor asediu asupra zidurilor cetăţii prezidenţiale. Acest scenariu a murit!

O să spună cineva, OK, şi ce altceva ar mai fi fost de făcut? Corect! Se poate accepta ipoteza că Preşedintele Iohannis a fost forţat de adversarii săi, sau poate chiar îndemnat de către sfătuitorii săi politici, să iasă în bătaia puştii, pe cîmpul de luptă! Dacă stă acasă pe cuptor e ca şi pierdut! Un fel de Richard al III-lea obligat să iasă în cîmpia de la Bosworth şi să-l înfrunte pe Ducele de Richmond. Dacă aşa stau lucrurile, atunci poziţia lui Iohannis este din capul locului foarte fragilă, periclitată, obligat fiind să joace partida în condiţiile impuse de adversari. Cineva ar fi trebuit să-i spună Preşedintelui că, în acest fel, au fost cîştigate bătălii, mai rar, ce e drept; niciodată, însă, războiul!

Ce consecinţe are angajarea deschisă a conflictului? Una dintre cele mai neplăcute pentru Iohannis este aceea că a validat, de acum şi pînă la viitoarele alegeri, toate acţiunile PSD-ului împotriva sa. A la guerre, comme a la guerre! Orice va spune şi va face PSD-ul împotriva Cotrocenilor va fi justificat a priori de faptul că se află într-un război declarat şi declanşat de Iohannis!!! Un alt atu pe care Preşedintele l-a pus cu mare uşurinţă în mîna adversarilor săi! În ciuda faptului că a declanşat conflictul deschis, Preşedintele Iohannis nu are mijloacele pentru a prelua şi menţine iniţiativa acţiunilor împotriva PSD. Ce să facă? Să mobilizeze "Justiţia" şi să-l scoată pe Dragnea din joc? Dacă aceasta a fost ideea de manevră, acţiunea vine într-un moment critic, în care credibilitatea şi poziţia lui Kovesi este complet dinamitată, iar fitilul arde! Bătălia pentru demiterea şefei DNA a fost pregătită şi lansată de PSD şi de aliaţii săi. Preşedintele a fost pus cu spatele la zid, iar deznodămîntul depinde de forţe şi circumstanţe pe care el nu le controlează, iar de influenţat le poate doar slab influenţa. O victorie a lui Iohannis pe acest teatru de război mai este posibilă doar printr-o "minune"! Fortăreaţa Justiţiei este zguduită de valurile succesive ale scandalurilor create de manipulările şi ingerinţele puterii mult dincolo de litera Constituţiei, iar scindarea a devenit ireductibilă. Dominanta stării de spirit în rîndul magistraţilor este "eliberarea justiţiei din chingile sistemului corupt al puterii", iar Preşedintele s-a poziţionat, clar şi fără echivoc, de partea "sistemului", nicidecum a celor care luptă pentru "eliberare"!!! În sfîrşit, capcana care ar putea să ruineze cu totul şansele de cîştig ale lui Iohannis, în războiul pe care l-a declarat PSD-ului, este "nominalizarea adversarilor". Preşedintele, fără echivoc, i-a desemnat pe Dragnea şi pe Dăncilă drept ţinte ale acţiunilor sale, drept adversarii care întruchipează PSD-ul şi pe care vrea să îi doboare! Această manevră, cu totul stîngace şi neinspirată, creează un con de linişte şi lumină favorabilă pentru personajul care îi va fi opus la prezidenţiale. Cu siguranţă, nici Dăncilă, nici Dragnea! Probabil, dacă nu chiar foarte probabil, Firea (rezervă Tăriceanu!).

Preşedintele nostru a plecat la război! Unul politic. Un război ale cărui reguli nu le stăpîneşte, ale cărui condiţii îi sunt dictate de adversarii săi. Mari şansele să mai avem un Preşedinte "înfrînt de sistem"! Don Quijote avea cel puţin o justificare nobilă pentru războiul său, nicidecum ridicolă, aşa cum apare în lecturile vulgare, prevalente astăzi. El alesese să trăiască, nu doar în suflet, în spirit şi imaginaţie, ci în realitatea sa existenţială, valorile nobile ale "Cavalerismului". Iohannis vrea doar un alt mandat la Cotroceni!

Opinia Cititorului ( 13 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

  1. Modul în care Cervantes înlocuiește viziunea medievală asupra iubirii și căsătoriei - în care femeia era doar gospodină, menită să satisfacă poftele trupești ale bărbatului și să-I zămislească urmași - cu o viziune nouă, de egalitate în cadrul căsătoriei, manifestată prin îmbinarea dorințelor și fuziunea personalităților.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Un roman că Don Quijote nu poate naşte certitudini, ci o multitudine de întrebări, aşa cum au fost cele ridicate de medicul SlavkoZupcic: „În ce faza se află Don Quijote, în faza de manie? Alzheimer? Demenţă? Psihiatria spune că este vorba de o tulburare delirantă. Care sunt delirurile lui Quijote? Crede în ordinul cavalerilor şi că există o femeie care este cea mai frumoasă din lume, Dulcineea del Toboso.”

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Iohannis crede ca exista o natie "cea mai cea" din lume si mai crede ca acest fapt (sau numele lui) i-ar da indreptatirea sa fie unsul.

      In ce faza a ajuns? 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Activismul spiritului lui Quijote, celebrul hidalgo dorind modificarea societăţii în spiritul vestic.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    ...Probabil, dacă nu chiar foarte probabil, Firea (rezervă Tăriceanu!)...  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Ce vrei sa spui...fii mai explicit!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Primăvara ies ursi de la hibernare, de foame se transformă în micul Pirat fără șuviță!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Richard al III-lea a fost ucis la vârsta de 32 de ani în timp ce lupta pentru a-şi păstra coroana la Bosworth, în 1485. Moartea lui a pus capăt dinastiei Plantageneţilor şi a contribuit la apariţia dinastiei Tudorilor, prin venirea la putere a lui Henry al VII-lea.

    În piesa de teatru "Richard al III-lea", Shakespeare l-a descris pe suveran ca pe un tiran care a ucis doi prinţi în Turnul Londrei şi a murit în luptă strigând: "Un cal! Un cal! Regatul meu pentru un cal!". Suporterii acestui rege afirmă că reputaţia lui a fost intenţionat pătată, pentru a cimenta domnia regilor din dinastia Tudorilor. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Joaca magistral si pe Richard al treilea si pe Don Quijote...

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Se spune ca cel mai bun prieten al omului este cainele, dar pentru unii, caii sunt preteni si mai buni. Daca privim istoria si mai ales daca privim legenda, observam ca uneori sunt prieteni si unii, si altii.

      Rosinante 

      Rosinan te (in ortografia spaniola Rocinante) este calul de isprava a lui Don Quijote din romanul lui Miguel de Cervantes. S-a spus despre cal ca este la fel de celebru ca insusi eroul romanului. Adevarul este ca eroul romanului, calul si autorul sunt toti trei la fel de celebri. 

      Un cal neatestat istoric 

      Se pare ca Shakespeare a creat o idee de cal fictiv. Este acela, in cautarea caruia regele Richard al III-lea strigase faimoasele cuvinte: "Un cal, un cal, dau regatul meu pentru un cal!". Vobele sunt de celebritate shakesperieana, dar nicaieri nu sunt atestate istoric. Singurul fapt atestat este ca regele a pierit in lupta, dupa ce si-a pierdut calul. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Atât Shakespeare cât și Cervantes sunt simboluri ale Renașterii, cei doi scriitori lasându-și amprenta în literatură și cultură din mai multe puncte de vedere. Aceștia au avut un impact asupra Renașterii europene prin munca lor de pionerat, deschizătoare de noi drumuri, în domeniul nuvelei și al pieselor de teatru; imaginația lor dinamică,care includea inventarea și impunerea de noi cuvinte și expresii,a influențat cele două limbi care sunt cele mai utilizate astăzi în lume, limba engleză și spaniolă, ducând la caracteristicile lor ample și variate;cei doi autori au prezentat o parte din așteptările, necazurile și problemele timpurilor moderne.  

    Elementul de contemporaneitate 

    ne conduce și la posibilitățile pe care le conțin textele shakespeariene și cervantine, în care descoperim modurile în care cei doi autori abordează și examinează preocupări, probleme sociale și politice care pot fi transferate în societatea de astăzi. Prin urmare, relevanța operelor acestora demonstrează împlinirea lor literară.  

    Acești autori,care nu pot fi priviți ca aparținând trecutului, nu sunt rezultatele unei culturi necunoscute, ci sunt doi scriitori care au anticipat grijile, așteptările și speranțele timpurilor moderne. Operele lor prezintă preocupări, întrebări, anxietăți care îngrijorează și publicul modern, nu numai societatea renascentistă, ilustrând astfel o bună-înțelegere a conștiinței umane.

    Piesele de teatru și nuvelele lor prezintă griji contemporane, cum ar fi așteptări, posibilități și limitări ale oamenilor,punand accent pe diferența dintre realitate și aparență. Operele ambilor scriitori atrag atenția asupra aspectului iluzoriu și înșelător al societății în general, și asupra realității lumii înconjurătoare, a răutății și a puterii acesteia de a corupe binele. După cum putem vedea, măreția ambilor scriitori este dată și de instinctul lor filozofic, aducând în discuție gânduri și elemente care au preocupat cititorul și spectatorul începând cu perioada Renașterii și până în zilele noastre. Un alt element care îi preocupă pe cei doi autori este reprezentat de vise, influența și puterea acestora asupra vieții umane, visele reprezentând o sursă de iluzii și ficțiune care uneori arată cititorului adevăruri aflatedincolo de rațiune 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Autorul are perfectă dreptate. Strategia electorală a lui Iohannis este greșită și tot ce i-a mai rămas este magia - din ce în ce mai redusă - a funcției de președinte, voturile din diaspora aranjate de serviciile de informații și legitimările externe, câte și care vor fi. La un loc, astea îi pot aduce maxim 5% care se vor adăuga la cele 25% pe care i le aduce PNL și încă 5-7% aduse de USR, dacă nu candidează Cioloș sau renunță în favoarea lui. Mai puțin de 40%.

    2. Dar marea întrebare este doar sugerată în final, când autorul amintește de valorile pentru care luptă cavalerul de la Mancha. Și ea ar fi trebuit să fie principala problemă a articolului. Pentru ce luptă Iohannis? Pentru încă un mandat al lui Kovesi? Împotriva corupției? Haida de! Păi cu casa și chiriile încasate ilegal ce facem? Pentru alianța cu Germania vs. SUA lui Trump?Trump va mai fi președinte în timpu alegerilor și vom avea un alt ambasador american în 2019, cu rol major în legitimarea candidaților. Împotriva creșterilor salariale? Adică împotriva salariaților? În favoarea cui? Un mandat prezidential este un instrument pentru a face ceva în și pentru România. Ce vrea să facă Ionannis în și pentru România este elementul care lipsește din ecuația prezidențială. Știm împotriva cui luptă - D&D - Dragnea și Dăncilă. E bine.  

    3. Dar lipsește elementul esențial al oricărui războinic care se angajează în luptă - pentru ce luptă! Sprijinul electoral care este decisiv o să-i lipsească lui Iohannis pentru că nu are un ideal - nu pentru sine, ci pentru România. Și, chiar dacă mai târziu adoptă unul măcar pentru a umple un gol, îi va fi foarte greu să convingă alegătorii că este al lui și că pentru el se bate.

    4. Un candidat fără prințipii, carevasăzică că nu le are. Dixit! Trahanache jr., Paris 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. ....Bine si dupa atata...palavrageala...care e solutia ?? cine are sanse la prezidentiale ??

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.afeer.rowww.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.roALB Romania 2018www.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită