Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 18.12.2008
După alegeri despre votul în Alb
     Sociologii și analiștii probabil că au început deja studierea și interpretarea scrutinului din 30 Noiembrie.

     Eu mă voi referi doar la votul în alb și votul diasporei.

     Voi începe afirmând că votul în alb sau neparticiparea la vot însea­m­nă același lucru, adică refuzul de a exprima o opțiune...

     Un important formator de opinie a interpretat votul în alb ca o formă de delegare a responsabilității de la cei care nu vor să-și exprime opinia către cei care au opțiuni clare.

     Adică, nedorind să-și exprime o preferință, dar dorind să-și exercite datoria cetățenească de a vota, prin votul în alb lasă la discreția celorlalți alegători alocarea votului său.

     Până aici totul sună foarte frumos și se pare că un număr mare de votanți au adoptat această formă de exprimare.

     Cu toate că votul în alb, ori neparticiparea la vot, are aceeași semnificație totuși există și o diferență importantă.

     Absentul nu este luat în considerație, însă, votul în alb este considerat ca vot valid și este inclus în numărul total de voturi exprimate.

     Acest procedeu face ca votul popular să fie distorsionat de voturile în alb.

     De exemplu, să presupunem că avem 3 partide și 100 de voturi exprimate.

     Un partid obține cinci voturi și celelalte 60 și respectiv 35 de voturi.

     Pe această bază toate trei au trecut pragul electoral având 5%, 35% și respectiv 65% din voturile exprimate astfel câștigând dreptul de a fi reprezentate în parlament.

     Să adăugăm însă și cinci voturi în alb.

     Totalul voturilor devine 105 și, în consecință, partidul cu cinci voturi nu mai trece pragul electoral având un procentaj de sub 5% în același timp mărind cu 3.5% votul partidului majoritar prin redistribuție.

     Acest înseamnă lucru că acei care nu au avut sau nu au dorit să exprime vreo opinie au fost reprezentați democratic prin delegare de autoritate?

     În cazul alegerilor recente probabil că mulți vor spune că dacă votul în alb a eliminat PRM și PNG, atunci votul a fost util.

     Mă întreb dacă se putea argumenta același lucru dacă era vorba de o altă formațiune, de exemplu UDMR care printr-un mai mare vot în alb putea fi eliminată.

     Vorbind de nevotanți nu poți să nu întrebi în ce categorie intră alegătorii care au fost descalificați de a-și exprima votul prin, stipularea că exercitarea dreptului de vot nu este permis decât la locul de reședință.

     Se poate oare argumenta că descalificarea unui segment al populației care din motive de forță majoră nu a fost în orașul de reședință (exemplu un chirurg care a trebuit să salveze o viață în altă localitate) a fost o măsură care servește interesul public?

     Mă miră că nimeni nu a decis să testeze această hotărâre la Curtea Constituțională.

     O altă anomalie a scrutinului a fost introducerea de reprezentanți ai diasporei. Facând abstracție de orice alte argumente, un lucru este clar,diaspora nu este interesată de a fi reprezentată în parlamentul de la București.

     Facând o estimare aproximativă, probabil că nici 1% din diasporă nu a participat la vot.

     Cred că în marile metropole ale lumii un bal sau spectacol românesc atrage mai mulți oameni decât numărul celor care au participat la scrutin.

     La Melbourne au votat în jur de 200 de oameni. Un film românesc a atras o participare substanțial mai mare.

     În treacăt fie, spus problemele dias­porei nu se rezolvă în parlamentul de la București.

     Pentru o politică de promovare a culturii și identității românești aportul noilor aleși nu poate fi decât marginală.

     În ce privește administrația și birocrația autorităților din România problemele diasporei sunt similare cu ale celor care trăiesc în țară.

     Deoarece nu vreau să mă autointitulez analist, las pe cei care au credibilitate în acest domeniu să analizeze dacă aspectele menționate mai sus servesc interesul public sau sunt un compromis al interesului public?

     La ora când scriu aceste rânduri s-a dat publicității faptul că spre consternarea domnului Marko Bela UDMR-ul nu face parte din coaliția de guvernare.

     În 20 de ani putea să învețe că un partid mic exercită o influență dis­proporțională cu votul popular atunci când participarea sa este necesară pentru a forma o majoritate, în caz contrar influența sa se apropie de zero.

     Pentru moment se pare că influența tinde spre zero. În caz că actuala coaliție va tinde spre instabilitate pendulul se poate înclina spre extrema cealaltă. 
Eugen Ionescu
 

 

.