Cum se organizează un referendum?

     Acum ceva vreme discutam cu un decan al unei facultăţi de ştiinţe politice. Îmi relata o întâmplare şocantă, din punctul său de vedere. Participase la o întâlnire cu câţiva politicieni, pe tema instituţiei referendumului. Spre surpriza sa, politicienii respectivi nu aveau niciun chef de lecţii asupra acestui subiect. I-au tăiat vorba, iar unii au plecat, ostentativ, înainte de finalul întâlnirii. Motivul? Majoritatea politicienilor prezenţi l-au asigurat pe bietul om că ideea unui referendum nu e altceva decât "populism", dacă nu cumva mai rău...
     Un amănunt, acum. Profesorul era elveţian, unul dintre cei mai mari specialişti în materie de teorie a democraţiei directe. Politicienii erau români.
     Acestea fiind spuse, cred că merită să vedem cum se organizează un referendum. Mai ales unul în care tema este foarte relevantă pentru publicul nostru. Este vorba despre referendumul asupra MMP din Noua Zeelandă.
     Dacă credeţi că e vorba despre un subiect obscur, vă înşelaţi. "MMP" (acronimul de la Mixed Member Proportional) este un sistem de vot. Nu aţi auzit de el? Este ceea ce politicienii noştri insistă, absurd, să numeas-că "vot uninominal".
     Iată cum funcţionează. Mandatele din Parlament se împart în două. Unele sunt atribuite prin alegeri directe, altele în compensare. Votul este, aşadar, dublu. Votezi pentru un om şi votezi pentru un partid. În aşa-numitul "sistem german", ai două voturi distincte. După ce 50% dintre mandate sunt atribuite direct, restul se atribuie în compensare, de pe listă, până la scorul partidului.
     Există mai multe variante de MMP. Una, cu deosebire bizară, este aceea românească, unde practic toate locurile sunt atribuite prin compensare. Votul alegătorului este unic, motiv pentru care unora li se pare că este un vot "uninominal". Însă votul este socotit în principiu per partid, la nivel naţional. După aceea, mai multe operaţiuni distincte stabilesc eligibilitatea candidaţilor, câte unul în fiecare colegiu. Dacă vi se pare complicat, nu vă faceţi griji. Chiar este. Nu am întâlnit decât un singur politician care înţelegea calculul acesta, un fost olimpic la matematică.
     MMP este un sistem interesant, însă rar. Dintre democraţiile mari, doar Germania îl are.
     În România, politicienii au ignorat un referendum, în 2007, unde imensa majoritate (82%) a susţinut sistemul de vot majoritar în două tururi ("sistemul francez"). Dornici să se ascundă în spatele etichetelor de partid, au mers înainte cu "sistemul german". În ultima clipă au adoptat o variantă bastardă, pe care au botezat-o "uninominal".
     Ce s-a întâmplat în Noua Zeelandă? MMP a fost introdus după referendumul din 1993, când a fost ales de 54% din participanţi (46% au dorit să rămână la vechiul FPTP, "sistemul englezesc", cu majoritate relativă într-un singur tur).
     Din păcate, după câteva alegeri generale, neo-zeelandezii, care ştiu bine ce înseamnă democraţia, şi-au dat seama că ceva nu merge chiar bine. Iar guvernanţii au oferit două soluţii. Fie modifică regulile MMP, fie renunţă cu totul la acesta.
     Referendumul va fi organizat în 2011, odată cu alegerile generale (aviz celor care au ţipat, anul trecut, că un referendum nu se organizează peste alegeri). Întrebările vor fi multiple şi tehnice (aviz celor care au ţipat că o întrebare cum este aceea cu privire la numărul de parlamentari este prea complicată pentru intelectul alegătorului mediu).
     Ultimele sondaje de opinie arată că alegătorii vor cere abandonarea sistemului MMP. În acest caz, va fi un alt referendum, când probabil că alegătorii vor selecta întoarcerea la sistemul majoritar, într-un singur tur. Guvernul l-a promis deja, simultan cu alegerile generale din 2014.
     Nemulţumirea faţă de MMP nu mă miră. Este un sistem proporţional, care fragmentează Parlamentul şi care produce parlamentari cu mandate cu legitimitate diferită. Inclusiv la noi, unde a produs un grup parlamentar al unui partid ai cărui aleşi, în majoritate, au pierdut alegerile din colegiul lor. Fără ca aceştia să resimtă vreun fel de jenă atunci când dau lecţii de democraţie la televizor.
     Am urmărit pe net discuţiile în jurul MMP din Noua Zeelandă. Nu am detectat isterie sau acuzaţii exagerate ("Dictatură!", "Furt!", "Vreţi să distrugeţi partidele!" etc.). Merită să accesaţi site-ul despre referendum al Ministerului Justiţiei, să vedeţi cât de profesional au organizat acolo consultarea populară.
     O democraţie este un regim în care un referendum este organizat serios şi unde rezultatul este luat în serios de politicieni. Noi avem acum un referendum validat şi care totuşi este ignorat de politicieni.
     În loc de concluzii, să vă mai spun că în Noua Zeelandă a avut loc anul trecut alt referendum naţional. Întrebarea a fost dacă tradiţionala palmă dată copiilor de către părinţi trebuie pedepsită prin lege. O largă majoritate (87%) crede că nu. Altfel spus, majoritatea crede că nişte palme bune administrate la timp celor mici i-ar aduce pe calea cea bună în viaţă, când se vor face mari. 

     Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.