Republica portocalelor

     Un pahar cu suc de portocale este nelipsit astăzi de la orice bufet, la micul-dejun din orice hotel. Istoria sa este departe de a fi banală. De aceea vă propun o călătorie în jurul unui pa-har. Una care poate începe nu dintr-unul, ci din două locuri.
     Alegeţi. Un punct de plecare poate fi California anului 1850, când teritoriul devine stat component al Uniunii. Al doilea poate fi Sicilia anului 1860, când insula devine parte a Italiei moderne, unificate.
     Cele două teritorii au un element comun. S-au dezvoltat rapid, în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului XX, ca economii agricole. În ambele, cultura citricelor era fundamentală.
     În Sicilia au fost lămâile. Plantaţiile de citrice erau foarte profitabile. Sicilia exporta lămâi în toată Europa şi chiar peste Ocean. Însă marile livezi de lămâi sunt foarte costisitoare. Au nevoie de irigaţii şi, mai ales, au nevoie de pază. Lamâile sunt scumpe.
     În jurul marilor livezi cu lămâi din jurul oraşului Palermo a apărut, la finele secolului al XIX-lea, un fel de organizaţie fantomatică ce reunea, la origini, pe cei capabili să asigure siguranţa plantaţiilor. Chiar prin teroare, la nevoie. Sindicatul "oamenilor de bine" a ajuns, în scurtă vreme, să extragă "pizzo" ("taxe de protecţie".) Numele său sicilian era Cosa Nostra. În traducere: Mafia.
     În California, au fost portocalele. Nu chiar de la început. În anii 1840, California era un ţinut la marginea lumii cunoscute. Când a devenit stat al Uniunii, avea doar 92.000 de locuitori. După un deceniu, populaţia explodase la 380.000, datorită goanei după aur. Aceasta a încetat însă, lăsând în urmă probleme majore. Femeile erau mai puţin de 10% din populaţie. Chinezii şi mexicanii erau principalele minorităţi. În comparaţie, Sicilia avea, în momentul unificării, 2,5 milioane de locuitori.
     Salvarea a venit din livezile de portocali. Clima însorită a Californiei şi forţa de muncă ieftină au transformat ţinutul într-un paradis agricol. Spre deosebire de Sicilia, însă, care a început un lung declin economic şi social, California s-a transformat într-unul dintre cele mai libere şi mai prospere state de pe planetă.
     De unde diferenţa? Avem şi noi ceva de învăţat de aici?
     Să vedem ce s-a întâmplat. În vreme ce în livezile de lamâi de la marginea oraşului Palermo se organiza Mafia, în livezile de portocali din jurul oraşului Los Angeles cultivatorii americani se organizau într-o formulă foarte diferită. Aceea a cooperativelor. Cea mai mare a fost Sunkist, care a fost întemeiată în 1893. La începutul secolului XX, aceasta reunea deja mii de producători.
     Tocqueville observase deja că, în Statele Unite, "ştiinţa asociaţiei" a avansat cel mai mult. De stăpânirea acestei ştiinţe depinde progresul societăţii, credea el. Şi în Sicilia modernă ştiinţa asociaţiei a fost dusă la un nivel de sofisticare remarcabil. Problema este ce tip de asociaţie a fost astfel consolidată... şi cu ce metode...
     În California, democraţia s-a construit nu doar ca un regim politic, ci şi ca stare socială. De la bun început, statul a fost unul dintre cele mai democratice. A adoptat o Constituţie prin convenţie populară şi a declarat sclavia ilegală. A păstrat judecata cu juriu. A limitat puterea oligarhiilor de partid prin legi ingenioase care au impus alegerile primare deschise. În 1911, California a introdus referendumul şi iniţiativa cetăţenească în Constituţie. Şi acum California este cel mai mare exemplu de democraţie directă, cu o populaţie de cinci ori mai mare decât a Elveţiei.
     În secolul al XIX-lea, Sicilia avea o economie respectabilă, iar Palermo era unul dintre oraşele cele mai frumoase şi mai prospere din Europa. Au urmat însă decenii în care Sicilia a fost reformată, artificial, de sus în jos. Speculaţiile imobiliare au umplut oraşul de clădiri dubioase, iar corupţia a ajuns la zenit.
     Lamâile din Sicilia sunt şi acum căutate. Însă viitorul a fost al portocalelor. În jurul anului 1910, californienii au promovat agresiv, ca un fel de băutură-minune, sucul stors din portocale. L-au vândut în toată America într-un mod inovator: pas-teurizat şi ambalat. Concentrat şi congelat, l-au trimis soldaţilor de pe front, în cel de-Al Doilea Război Mondial. De aici obiceiul de a bea dimineaţa suc de portocale.
     Să gustăm puţin şi să facem o mică socoteală. În 1860, Palermo avea 200.000 de locuitori. Los Angeles avea 4.300. În 1900, Palermo cres-cuse la 300.000, iar Los Angeles avea, în comparaţie, abia o treime. După aceea, capitala Siciliei începe să stagneze, iar Los Angeles urcă, în 1930, la 1,3 milioane. Economia Californiei a ajuns acum a opta din lume, practic cât economia întregii Italii. A fost nevoie, desigur, de ceva mai mult decât de nişte lăzi cu portocale. A fost nevoie de o democraţie solidă, de investiţii în căile ferate, de domnia legii, de o cultură liberală, de o mutaţie culturală (care a dat, printre altele, cinematografia modernă), şi de universităţi de clasă mondială. Dar, ziua a început bine, cu un pahar cu suc proaspăt. 

     Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.