Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 28.03.2018
Educația, ca stil de viață
click aici
Aurelia Dinu
     Cu o experiență de 21 de ani în Corporate Affairs în industria tutunului, Aurelia Dinu s-a ocupat de relații guvernamentale, relații media, managementul riscului și al crizei, a făcut analize legale și strategie pentru proiecte complexe și de lungă durată. Este specialist în advocacy și networking, expert în comunicare.

     Cu ceva vreme în urmă, am fost întrebată dacă educația poate fi un stil de viață. Și care ar fi diferența între un demers banal de învățare și un proces educativ adevărat. Mă gândesc că, în esență, faptul că cel din urmă nu se oprește la asimilarea de informație. Și că se continuă pe parcursul întregii vieți, ajungând să genereze performanță, excelență, creativitate, succes. Și, nu în ultimul rând, să facă o diferență reală în viața celor din jur.

     Pașii procesului educativ, așa cum îi văd eu, încep, în mod evident, cu asimilarea informațiilor. Această fază a educației asigură nivelul de cultură generală care îți va face, în primul rând, cunoștință cu lumea, și te va ajuta, deopotrivă, să îți identifici zonele de interes personal. Adică să îți dai seama că te atrage lumea muzicii, sau cea a cifrelor, sau vrei să devii sportiv, antreprenor, scriitor sau orice altceva. Cadrul formal în care are loc această etapă este, de bună seamă, școala generală și o mare parte a anilor de liceu.

     După care, la fel de firesc, apare nevoia de dialog, dezbatere de idei, schimb de opinii, între cei care au o bază teoretică similară, interese asemănătoare și deja simt nevoia să se consulte sau să se compare cu cei la fel ca ei. Acest proces de schimb de idei este o triere a informației acumulate prin prisma relevanței față de propria preferință, aptitudine, talent. Atunci când vei fi încheiat și această etapă, vei putea păstra și sedimenta cunoștințele. Ca etapă a vieții, aceasta se suprapune ultimei perioade din liceu și a facultății, pentru cei care aleg să continue studiile.

     Oră la care, în mod ideal, ești practic pregătit să pui în aplicare ce ai acumulat. Adică să începi să muncești utilizând ceea ce ai învățat până la acest moment, și să îți validezi practic alegerea profesională. Trecerea de la teorie la practică necesită un efort major de adaptare, și pentru o perioadă situată undeva între doi și cinci ani, în funcție de complexitatea domeniului ales, dar și de oportunitatea de creștere a mediului de lucru, te poți considera un specialist în ceea ce faci. Cunoști domeniul suficient de bine ca să poți identifica probleme în avans, să poți concepe soluții originale, să poți aduce îmbunătățiri procesului de muncă în sine. Cu alte cuvinte, din acest moment îți poți pune amprenta pe ceea ce faci.

     De aici încolo, intri într-o zonă frumoasă a vieții profesionale, în care confortul celor știute și executate bine își poate redeschide apetitul pentru a trece la nivelul următor, cel al performanței, al creativității, al succesului și, de ce nu, al notorietății. Este momentul în care se redeschide apetitul de cunoaștere, este momentul în care te întrebi în mod firesc ce anume ai mai putea acumula la nivel informațional în beneficiul muncii tale. Ești pasionat de ce faci și deja poți forma profesional pe alții. Poți fi mentor, îndrumător, lider. Ești un membru valoros al mediului tău de lucru, dar și al mediului tău social, pentru că ai trecut de partea cealaltă a procesului educativ. Din tot ce ai învățat, acum ești pregătit să dai. Educația a devenit stilul tău de viață. 
Aurelia Dinu, Antreprenor si coach
 

 

.