Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 13.11.2015
EI ȘI NOI
Războiul împotriva corupției este de fapt unul împotriva oligarhiei
       "Corupția este o problemă în România, care, în final, va fi rezolvată, dar numai atunci când va exista un sistem juridic și o administrație publică eficientă. România este o țară pe care cu cât o cunoști mai bine, cu atât o înțelegi mai puțin". (J. Scheele, fost ambasador al UE la București, la 29 ianuarie 2004)

 
     Tragedia de la clubul Colectiv a declanșat o nouă și - să sperăm! - ultimă bătălie în războiul de eliberare a României din tentaculele oligarhiei. Pentru că asta se întâmplă în ultima vreme în țărișoară: un război al Statului cu structurile oligarhice care îl sleiesc de 25 de ani. Statul roman încearcă să scape din chingile oligarhiei corupte, pe care singur a construit-o.

     Dar s-o iau de la început, din '48; din 1948.

     Dictatura comunistă a fost posibilă numai datorită aparatului represiv, în frunte cu Securitatea. Pentru a se proteja, dictatorul a lărgit planul doi, înlocuind ierarhia cu o structură de tip cupolă. Eliminarea dictatorului a eliberat cupola de singurul șef. Chiar dacă răsturnarea lui Ceaușescu a fost inițiată de Moscova și înfăptuită cu ajutorul unei părți minoritare a serviciilor secrete române (agenții KGB și GRU din Securitate, Armată și din PCR), restul structurilor de putere a aderat, înțelegând imediat miza: scăpând de șef, ei preiau puterea. Iar cine are puterea, controlează economia și finanțele țării, pe scurt, dispune de bani. Ei și-au transformat puterea polițienească, conferită de statul totalitar, în putere financiară. După unele estimări, țara a fost furată de peste 100 de miliarde de euro, iar clasamentul primelor 300 de averi demonstrează că beneficiarii tranziției sunt, cu puține excepții, "foștii".

     Cum au procedat? Simplu! În timp ce noi ne mai uitam la televizor, ca să ne asigurăm că săracul domnul Iliescu reușește să preia puterea, ei au luat banii din bănci, nu numai din BANCOREX, au deturnat contravaloarea unor exporturi realizate și neîncasate, și-au privatizat comerțul exterior cu beneficiile sale enorme, au provocat un proces hiperinflaționist - care a pauperizat populația, a decapitalizat întreprinderile și a falimentat băncile -, au căpușat întreprinderile și au întârziat cât s-a putut de mult privatizarea lor, pentru a le cumpăra apoi pe nimic.

     Nimeni nu a răspuns în fața justiției pentru că s-a furat cu legea în mână și multe legi și nenumărate HG-uri au fost emise pe bani, servind interese personale. Oricum, justiția a fost complet subordonată oligarhiei, iar presa, "câinele de pază al democrației", a fost pur și simplu cumpărată.

     Douăzeci de ani, oligarhia a controlat nestingherită România

     Limitarea și reducerea influenței oligarhilor asupra actului de guvernare au constituit dificultatea esențială a procesului de aderare a țării la structurile euro-atlantice. România a fost până la urmă acceptată, dar partida era departe de a fi câștigată, deoarece oligarhia de sorginte securisto-comunistă și-a plasat oameni (tineri, fără nici o legătură formală cu fosta Securitate, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior de elită) în toate punctele cheie ale sistemului financiar-bancar și economic, traficând informațiile, iar în politică a folosit nulități morale și intelectuale.

     Cupola a continuat să funcționeze și după aderare, dar, din fericire, tot mai greu. De ce mai greu? Pentru că odată intrate în NATO și în UE, structurile noastre de putere au ajuns în câmpul de forțe al altora, mai mari, mai tari și mai pornite împotriva corupției.

     Deoarece două decenii, cei care trebuiau să ne apere pe noi i-au ajutat pe ei să ne fure, lupta împotriva oligarhiei a pornit chiar în interiorul serviciilor secrete succesoare ale fostei Securități - SRI, SIE, UM 0215, DI, etc, pentru că acolo își are rădăcinile oligarhia românească.

     Aparent, acolo treaba-i rezolvată; ca și în justiție. SRI documentează faptele, DNA le instrumentează, iar instanțele pronunță condamnările. Semnificativ, primii condamnați sunt exponenți notorii ai oligarhiei, legați anterior de serviciile secrete. Dacă serviciile și justiția s-au curățat, putem deveni optimiști; înseamnă că un mecanism esențial de corecție funcționează.

     Dar despăducherea clasei politice și a administrației publice nu o poate face numai justiția. Degeaba îi scoate încătușați pe unii din palatele administrației publice, dacă noi îi reintroducem, pe alții ca ei, ori chiar pe ei, prin alegeri. Ar trebui să ne asumăm responsabilitatea propriilor alegeri și să acceptăm că trăim prost pentru că alegem greșit!

     O societate civilă puternică și o presă independentă sunt indispensabile. Deoarece presa scrisă - autodiscreditată - nu mai contează, rămân de "eliberat" televiziunile, iar aici, ajutorul rețelelor de socializare poate fi decisiv. Sunt folosite de tineri, sătui de pribegit prin țări străine ori, pur si simplu, revoltați de dezastrul din Țară. De tineri se leagă speranța, dar ei nu pot face totul, singuri.

     Elitele sunt obligate să antreneze poporul. Mămăliga ar fi trebuit să explodeze demult și atunci nu ar fi murit nimeni la un concert rock. 
RADU SÂRBU
 

 

.