Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 11.02.2015
Este oare legislația penală incidentă în procedura insolvenței?
     Un seminar organizat recent de INPPI (Institutul Național Pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvență), cu tema Implicațiile Codului penal și Codului de Procedură penală asupra Procedurii insolvenței, pare a se face ecoul unor opinii confuze asupra acestui subiect, acredintând ideea că ar putea exista interferențe între aceste legiuiri numai pentru faptul că persoana juridică face obiect de reglementare atât în materie penală, cât și în materia insolvenței.

     Este adevarat că răspunderea penală a persoanei juridice poate fi angajată și acesteia îi pot fi aplicate pedepse la capătul unui proces penal - art. 135-151 CP și respectiv art. 489-503 CPP.

     Este, de asemenea, adevărat că procedura insolvenței reglementată în Legea 85/2014 se adresează tot persoanei juridice, dar numai aceleia aflate în situația insuficienței fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile - art. 3 pct. 1 din Legea 85/2014.

     Însă celor care exprimă preocuparea pentru incidența Codului Penal și a Codului de procedură penală în cazul persoanei juridice aflate în insolvența le scapa din vedere o altă reglementare importantă pentru persoana juridică, și anume Legea 31/1990, care guvernează nașterea, ființarea, tranformarea și lichidarea acesteia.

     Pentru a stabili incidența legislației penale asupra persoanei juridice, este necesară o interpretare sistemică a fiecăreia dintre actele normative mai sus invocate, dar și o interpretare teleologică (după scop) a acestui mănunchi de legi.

     În primul rând, este de observat că însăși discuția și posibila confuzie asupra acestui subiect au fost ocazionate de abordarea cu lejeritate a imprejurării că atât legea insolvenîei, cât și legislația penală vehiculează termenul de "lichidare" (art. 493 CPP).

     O interpretare sistemică a normelor juridice conținute în art. 493 CPP dezvăluie imediat că în aria de aplicare a acestora nu pot intra persoanele juridice cu privire la care judecatorul sindic a aprobat lichidarea în cadrul procedurii insolvenței, în condițiile art. 113-137 din Legea 85/2014 și se referă la persoanele juridice care nu se afla în această procedură judiciară și care au posibilitatea de a recurge în mod voluntar la dizolvare, fuziune, divizare și lichidare în condițiile art. 227-251 și respectiv art. 2702 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale.

     În acest sens, un prim argument se poate extrage chiar din dispozițiile art. 493 CPP, conform cu care, în cursul procesului penal, se poate dispune măsura preventivă a interdicției sau suspendării atât cu privire la inițierea lichidării persoanei juridice, cât și cu privire la dizolvarea ori transformarea persoanei juridice.

     Or, aceste operațiuni juridice care pot fi interzise sau suspendate prin aplicarea măsurii preventive mai sus arătate pot fi realizate exclusiv de persoanele juridice nesupuse procedurii judiciare a insolvenței, guvernate de legea 31/1990.

     În aceeași ordine de idei, atrage atenția modul în care este reglementată măsura asigurătorie a sechestrului în cursul procesului penal.

     Astfel, conform art. 494 raportat la art. 249-256 și 2491 din CPP, în cursul procesului penal pot fi luate măsuri asigurătorii față de persoana juridică cercetată, acestea constând în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru penal.

     Însă, din economia art. 88 din Legea 85/2014, rezultă, fără echivoc, faptul că, după deschiderea procedurii insolvenței, sechestrul aplicat pe bunurile persoanei juridice nu produce efecte, înscrierile, transcrierile și alte formalități necesare acestui scop sunt radiate de drept.

     Cu alte cuvinte, dispozițiile referitoare la măsurile asigurătorii în materie penală se adresează persoanelor juridice aflate în afara procedurii insolvenței și sunt menite să conserve patrimoniul acestora, evitând înstrăinarea care s-ar putea realiza prin dizolvarea și lichidarea voluntară.

     Desigur, având în vedere scopul diferit al reglementărilor juridice în discuție, caracterul distinct și neconvergent al procedurilor, precum și competența materială diferită a organelor judiciare care le aplică, se pot decela mult mai multe argumente de ordin juridic în favoarea tezei că sub incidența dispozițiilor codului penal și codului de procedură penală nu intră persoanele juridice aflate în procedura judiciară colectivă a insolvenței. 
Av. Nicoleta Grigorescu, Casa de Avocatură Deleanu&Grigorescu
 


 link: www.deleanu.ro

 

.