Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 31.08.2018
Europa a intrat sub spectrul "pietrelor foamei"
click aici
     Vremea deosebit de caldă și condițiile de secetă extremă din Europa au adus la lumină avertismente teribile din trecut.

     Associated Press a scris recent că în albia fluviului Elba din Cehia au reapărut pietrele uriașe cunoscute sub numele de "pietrele foamei", care au indicat, de-a lungul istoriei, venirea unor vremuri grele.

     "Când mă vezi, să plângi", scrie pe una dintre aceste pietre, care este considerată a fi cel mai vechi reper hidrologic din Europa. Inscripția este în limba germană și este din 1616.

     O analiză detaliată a inscripțiilor de pe piatră a fost publicată de cercetătorii cehi în revista "Climate of the Past" în 2013 (n.a. "Droughts in the Czech Lands, 1090-2012 AD", aprilie 2013).

     După cum era de așteptat, consecințele perioadelor de secetă extremă au fost distrugerea recoltelor, criza alimentelor, însoțită de creșterea accelerată a prețurilor, și foamete pentru cei săraci.

     Pe lângă seceta din 1616, piatra din Elba de lângă orașul Decin mai conține inscripții din anii 1417, 1707, 1746, 1790, 1800, 1811, 1830, 1842, 1868, 1892 și 1893.

     Într-un articol recent din revista Nature au fost comparate perioadele de secetă extremă din Europa în ultimii 250 de ani, iar concluzia autorilor a fost că "perioadele de secetă din secolul 21 au fost extreme, însă nu au fost la fel de îndelungate sau de masive în comparație cu cele istorice".

     Analistul american Martin Armstrong, care a construit o extraordinară bază de date istorice, a abordat subiectul pe blogul său și a observat că există o corelație între ciclurile solare și perioadele de secetă extremă (vezi graficul).

     Conform datelor de la Observatorul Regal din Belgia, un minim al numărului mediu de pete solare din ultimii 200 de ani, calculat pentru un interval mobil de 11 ani (n.a. durata medie a unui ciclu solar), s-a înregistrat la începutul secolului al XIX-lea, când se observă și o concentrare a apariției "pietrelor foamei".

     Estimările de la NASA arată că minimul actualului ciclu solar se va înregistra în 2020, în condițiile în care s-a înregistrat și o intensificare semnificativă a activității vulcanice la nivel global.

     Toate acestea îl determină pe Martin Armstrong să susțină că ne îndreptăm, de fapt, către o perioadă de răcire accentuată a climei în următorii ani.

     Deocamdată, Europa se confruntă cu o secetă care amenință culturile și supraviețuirea fermierilor, în special în partea nordică și centrală a continentului.

     La sfârșitul lunii iulie 2018, cotidianul The Guardian scria că "fermierii din nordul și centrul Europei se confruntă cu distrugerea culturilor și falimentul, pe fondul celei mai intense secete regionale din memoria recentă".

     Ulterior, Le Monde a arătat că fermierii din nordul Europei se confruntă cu o criză acută de furaje, manifestată mai ales în Germania și Suedia, dar și în Franța sau Marea Britanie.

     Seceta din Marea Britanie este cea mai gravă din ultimii 80 de ani, în timp ce Suedia a trecut ultima oară printr-o secetă similară în urmă cu 50 de ani.

     În aceste condiții, prețurile produselor alimentare vor înregistra o creștere semnificativă în perioada următoare.

     După reacțiile din ultima perioadă, atât din partea autorităților cât și a fermierilor, se pare că nimeni nu a fost pregătit pentru astfel de fenomene extreme, iar soluția a fost, desigur, lansarea apelurilor pentru ajutoare de stat și promisiunile că acesta vor veni.

     Dar sunt ajutoarele financiare soluția? Nu și în opinia profesorului Friedrich Heinemann, directorul unui departament din cadrul Centrului pentru Studii Economice Europene (ZEW).

     Heinemann a scris recent că "oferirea unor noi subvenții pentru fermierii din Germania este o decizie greșită", în condițiile în care "agricultura germană primește deja peste 5 miliarde de euro anual de la UE", iar "fermierilor nu li se cere să facă mare lucru pentru acești bani".

     În opinia profesorului german, aceste sume ar trebui să fie mai mult decât suficiente pentru acoperirea pagubelor, iar noile ajutoare nu vor face decât să "creeze motivații false pentru fermieri".

     De ce? Pentru că ajutoarele pentru acoperirea pierderilor "transmit un mesaj greșit, conform căruia profitul din anii buni este al fermierilor, în timp ce pierderile sunt socializate".

     Profesorul Heinemann mai subliniază că "multe alte sectoare economice trebuie să facă față unor fluctuații mari ale vânzărilor și prețurilor, precum și schimbărilor structurale, fără a beneficia de ajutoare de la stat".

     În condițiile în care fermierii europeni beneficiază de zeci de ani de subvenții, "acestea au ajuns să fie considerate un drept", după cum mai scrie profesorul german, iar seceta din acest an ar trebui folosită de autorități pentru "introducerea unor reforme reale ale politicii agricole din UE".

     Din păcate, șansele de a se întâmpla așa ceva sunt nule. Parabola biblică a celor șapte vite grase, care au fost mâncate de cele șapte vite slabe, a fost complet uitată.

     Atunci faraonul Egiptului a urmat sfatul lui Iosif și a adoptat o politică prudentă, care a permis salvarea de la pieire a poporului în faza de declin a ciclului economic.

     Acum poate avem nevoie de o lecție dură, atât pentru cetățeni, cât și pentru autorități, pentru că altfel nu se învață, măcar temporar, lecțiile istoriei.

     "Până la urmă, am putea ajunge la concluzia că nu suntem decât o pietricică de pe fundul oceanului, care nu înțelege ce se întâmplă deasupra", își încheie Martin Armstrong analiza de pe marginea apariției "pietrelor foamei" din Europa. 
Călin Rechea
 

 

.