GALA revistei BURSA ConstrucţiilorGALA revistei BURSA Construcţiilor

EXCLUSIVCNSAS este o instituţie inutilă şi nocivă (I)

Mihai Antonescu
Ziarul BURSA #Politică /

CNSAS este o instituţie inutilă şi nocivă (I)

Traian Băsescu, degradat de la lucrător la informator  

Mistificarea Securităţii în slujba intereselor politice meschine

De treizeci de ani rescriem o istorie falsă

Mihai Antonescu

CNSAS a întocmit un dosar, pe care l-a trimis instanţei de judecată pentru ca aceasta să stabilească dacă Traian Băsescu a fost colaborator al Securităţii, în sensul că delaţiunile sale repetate au determinat acte ale acesteia întreprinse ca poliţie politică.

Dosarul conţine două note informative, pe care se pare că Băsescu le-a recunoscut şi şi le-a asumat, o copie microfilmată a unui fişier fizic gol, precum şi alte documente subsidiare.

Nu există un angajament scris al posibilului colaborator, dovada unei remunerări şi nici o asumare scrisă a identităţii reale din spatele numelui conspirativ cu care sunt semnate cele două note (Petrov).

O parte a mass media consideră înscrisurile îndosariate şi logica CNSAS drept dovezi incontestabile ale colaborării fostului preşedinte cu Securitatea, ca poliţie politică.

Băsescu pretinde că actele din dosar au fost predate CNSAS, ca parte a întregii arhive a fostei Securităţi, încă din anul 2006, la iniţiativa sa, în calitate de preşedinte al CSAT, şi că ele nu dovedesc nimic, motiv pentru care el va avea câştig de cauză în instanţă.

În timp, CNSAS a eliberat 4 (patru) certificate conform cărora Traian Băsescu nu a colaborat cu Securitatea ca poliţie politică.

Avem următoarele premise:

1. Securitatea Statului, serviciul de informaţii al României Socialiste, a avut ca principală activitate protejarea infamului regim de acte de subminare provenite din interior, persecutarea oponenţilor, explicit sau implicit manifestaţi, încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului.

2. Securitatea a dispus de un aparat însemnat şi de mari efective de informatori. Colaborarea cu Securitatea se statuta printr-un angajament şi era legal recompensată. Delaţiunile se făceau în acest cadru şi în această formă.

3. Calitatea de colaborator al Securităţii fostului regim este reprobabilă, imorală, criminală şi incompatibilă cu deţinerea unei funcţii publice în prezenta orânduire.

4. Pentru a preveni acordarea unor demnităţi şi investirea cu funcţii şi calităţi oficiale a securiştilor şi delatorilor, Statul Român a decis prin Legea nr. 187/1999 înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Legea a fost amendată prin OUG nr. 24 din 2008. CNSAS verifică, din oficiu sau la cerere, apartenenţa sau non apartenenţa unui cetăţean la structura Securităţii, ca lucrător sau colaborator. CNSAS este condus de un colegiu compus din 11 membri numiţi de Parlament pentru un mandat de 6 ani. CNSAS acreditează cercetătorii arhivei. Cercetători neacreditaţi nu există.

5. O adeverinţă emisă de CNSAS este validă şi funcţionează ca un verdict, ca o sentinţă definitivă. Dar, un număr neprecizat de verificări se poate reitera oricând privitor la aceeaşi persoană şi se pot emite adeverinţe în număr nelimitat.

6. Nu e clar care sunt consecinţele asupra unei activităţi deja consumate, în cazul în care CNSAS rectifică un verdict din "necolaborator" în "colaborator". Nu se ia în calcul anularea unor acte sau decizii efectuate sau pronunţate într-o calitate legală, nici numita calitate legală nu este revizuită retroactiv, nici actele săvârşite nu sunt atinse de nulitate.

7. Calitatea de delator este una extrem de scârbavnică şi odioasă în orice sistem de valori.

Aceste date, adevărate sau false, impun o seamă de discuţii, un semnificativ număr de întrebări şi o analiză obiectivă şi lucidă.

1. Ce ştim despre Securitate?

"Securitatea" a fost serviciul de informaţii în Republica Populară, apoi Socialistă, România. Suma structurilor de "intelligence" ale Statului.

Mergem pe Wikipedia în limba română, pe ceea ce se vrea o enciclopedie rece, calificată, obiectivă, menită să definească inteligibil, non partizan şi cât mai edificator, nişte noţiuni, în scop didactic, metodic, informativ, pentru orice vorbitor de limba română.

Din Wikipedia aflăm că, citez:

"În calitate de instrument al Partidului Comunist Român, ale cărui directive le ducea la împlinire, Securitatea a jucat un rol principal în menţinerea unui climat al terorii, făcându-se vinovată de nenumărate crime şi încălcări ale drepturilor omului".

Aici s-ar fi impus o citare. Conform regulilor planetare ale Wikipedia, enciclopedia trebuie să trateze subiecte notabile prezentând date şi argumente.

Nimic nu este considerat subînţeles sau de la sine acceptabil într-o afirmaţie.

De exemplu, dacă eu, mâine, mă apuc să lucrez la pagina "Ziarul Bursa" pe Wikipedia românească şi formulez afirmaţia "Bursa este cel mai mare, mai important şi mai prestigios cotidian românesc", un alt contributor, sau un administrator, este nu numai îndreptăţit, ci şi obligat să solicite dovezi, citate, mărturii consemnate în anale autoritare care să susţină cele afirmate. Superlativul relativ e prea sentenţios. Cineva va corecta fraza scrisă de mine.

Autorul paginii "Departamentul Securităţii Statului" porneşte de la premisa postulatului, a adevărului absolut cu o evidenţă ce nu trebuie demonstrată. Şi cuvântă cu patimă...

De-aia Wikipedia anglo-saxonă e beton, iar cea românească de rahat...

Apoi...

Contest afirmaţia conform căreia Securitatea a fost un instrument al PCR, ale cărui directive le ducea la îndeplinire.

Partidul Comunist a fost forţa conducătoare a Statului Socialist. Ca agent politic principal al elaborării liniilor şi coordonatelor de structurare a Statului, el emitea directive.

Securitatea nu era o divizie a formaţiunii politice, ci o instituţie a Statului Român, construită conform unei legi şi administrată conform unor norme metodologice, parţial rezultate din doctrina PCR, parţial din practica străină şi convenţiile încheiate extern.

Fiind o structură legală, ea era recunoscută internaţional ca autoritate a Statului, în măsura în care şi legile naţionale erau opozabile partenerilor străini, intrinsec, prin asimilare sau prin armonizare cu legislaţia internaţională, cu teritorialitatea şi limitele de jurisdicţie convenite.

Înţeleg de pe pagina Wikipedia că principalele îndeletniciri ale Securităţii erau crimele şi încălcarea drepturilor, nu spionajul şi contraspionajul, cum i-ar fi stat bine unui serviciu de informaţii.

Citez din nou: "Din instrumentarul Securităţii au făcut parte, în principal în perioada stalinistă, arestările în miezul nopţii, bătaia, tortura şi violul fetelor şi femeilor deţinute". "În principal", deci înţeleg că nu exhaustiv.

Eu sunt născut în anul 1965 la Câmpina. Am locuit neîntrerupt în municipiu până în luna septembrie a anului 1989.

Copilul modern devine om cam în jurul vârstei de zece ani. Atunci dezvoltă instinctul sexual, are sentimentul morţii, percepe abstractul, e alfabetizat, are reglate procesul de asimilare, coordonatele clare ale funcţiei de relaţie, înţelege gregaritatea speciei şi e un foarte bun observator.

Eu am devenit om în 1975. Pot spune cert, cu mâna pe inimă, pot jura şi pot rezista probei poligrafului, că între 1975 şi 1989, în municipiul Câmpina, judeţul Prahova, nu au existat arestări nocturne, torturi, violuri de fete şi femei deţinute.

Câmpina avea cam 35.000 de locuitori şi oferea cam 50.000 de locuri de muncă, în principal în întreprinderile industriale mari, 9 la număr.

Să nu fi fost Câmpina un exemplu bine ales, un oraş reprezentativ?

Să nu-i fi păsat Securităţii de Câmpina?

M-aş cam îndoi... Dincolo de faptul că oraşul e localitatea românească cu cele mai multe zile însorite pe an, Câmpina deţinea şi alte recorduri: urbea cu cel mai mare număr de intelectuali şi cel mai mare număr de persoane cu studii superioare raportat la numărul de locuitori, cu cel mai mare venit din ţară, per capita, cu cea mai importantă forţă de ordine şi militară corespondentă populaţiei - o şcoală de miliţie, o unitate de Securitate, garnizoană zonală şi unitate majoră de pază antiaeriană. Câmpina avea şi cea mai ridicată rată a infracţionalităţii din România...

Ar fi trebuit ca Securitatea să aibă de lucru la greu!

Cu toate astea, nicio arestare nocturnă, nu tu tortură, nexam violuri de deţinute!

Bătaie... Bătaie era!

Bătea Miliţia ca la fasole, dacă te puneai cu ea. M-a bătut şi pe mine!

Dar m-au mai bătut şi mama şi bunica şi tovarăşa învăţătoare Zenovia Sîmpetru, şi profesoara de biologie, doamna Duduman, şi profesorul de sport, Lăcătuş, şi ţiganul Bădilă... I-am bătut şi eu pe unul, pe altul... Erau vremi în care bătaia nu era un capăt de ţară, o nuia, o palmă, o riglă peste degete, o curea, un şut în fund, un pulan nu reprezentau motiv de supărare sau de prea multă discuţie.

Am văzut la televizor cum nişte moşuleţi, pe vremuri gardieni, au fost trimişi să moară în puşcărie ca foşti torţionari...

Să mă ierte Dumnezeu, nu cred că Ficior sau Vişinescu au bătut vreun deţinut mai tare, mai sălbatic, decât profesoara mea de franceză, domnişoara Rodica Mărgineanu (o excelentă profesoară!) pe colegul meu Petcu Emil, sau decât căpitanul Măreţ Gheorghe pe Maciulea, şi asta săptămânal, vreme de un deceniu...

2. Cine erau securiştii şi cozile lor de topor? Câţi informatori erau în ţară?

Securitatea a fost oficial înfiinţată prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948 emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a RPR. Direcţia Generală a Securităţii Poporului a înlocuit Direcţia Poliţiei de Siguranţă a regimului burghezo-moşieresc.

DGSP a devenit Direcţia Generală a Securităţii Statului, DGSS, prin Decretul 50 din 30 martie 1951.

Prin Decretul 264/1951, Serviciul Special de Informaţii a intrat în compunerea DGSS.

Prin Decretul nr. 324 din 20 septembrie 1951, DGSS s-a separat de Ministerul de Interne şi a fost înfiinţat Ministerul Securităţii Statului, pentru ca, la 7 septembrie 1955, DGSS să redevină o direcţie a MAI.

(Iată că nu noi am inventat legislativul nehotărât şi tembel, după Revoluţie. Avem o tradiţie care a curs lin dintr-o orânduire într-alta...)

Securitatea nu a avut până în 1956 atribuţii relative la persoanele aflate în detenţie.

Deci perioada stalinistă a fost altfel decât e descrisă la Memorialul Durerii... Stalin a murit în 1953. Securitatea n-a prins decât cinci ani de stalinism. Timp în care s-a tot organizat şi reorganizat.

Ceauşescu a alterat un pic organigrama. În 1967 a fost înfiinţat Departamentul Securităţii Statului, condus de un Consiliu al SS, coordonat de un preşedinte cu rang de ministru. La 4 aprilie 1968, CSS trece în subordinea MI cu tot cu departament.

Departamentul Securităţii Statului a plecat, în 1958, de la următoarele efective: 5.633 ofiţeri, 4.108 subofiţeri, 1.416 angajaţi civili. Securitatea avea, teoretic, la dispoziţie, în 1958, şi 46.028 de militari în termen. Dar aceştia nu se pun, erau tineri care efectuau stagiul militar, ar fi putut face la fel de bine armata la infanterie, la marină sau la pompieri... Securitatea propriu-zisă, mare şi lată, avea zece-unsprezece mii de oameni.

Efectivele au fost păstrate relativ constante.

Nu ştiu de unde vin cifrele astea, dar haideţi să le luăm de bune...

În 1989, Securitatea era organizată astfel:

6 direcţii:

- Directia I - Informaţii interne.

- Directia a II-a - Contraspionaj economic.

- Directia a III-a - Contrainformaţii.

- Directia a IV-a - Contraspionaj militar.

- Direcţia a V-a - Securitate şi Gardă.

- Direcţia a VI-a - Anchete penale.

8 unităţi speciale - USLA, Filaj, Protejarea Secretelor de Stat, Comerţ exterior, Informatică-Documentare, secretariat juridic, Serviciul Independent Învăţământ.

Din organigrama DSS mai făceau parte Tehnica Operativă, Consiliul Politic şi Centrul de Informaţii Externe.

Astăzi, când vorbim despre informatori care au dat cu subsemnatul pentru a înlesni poliţia politică, pentru a se face arestări de noapte, tortură, violuri de fete şi femei, ar fi util de văzut cine cu ce direcţie a colaborat, cu ce se ocupa respectiva direcţie, respectivul serviciu sau respectiva unitate şi în ce fel, la modul concret, s-au încălcat drepturile Omului. Oare întreaga structură se dedica exclusiv atrocităţilor sau doar o mică parte, restul resurselor fiind alocate activităţii specifice unui serviciu de intelligence?

3. Mase largi de iude şi turnători

Conform site-ului oficial, CNSAS, înfiinţat prin Legea 187/1999, a descoperit, până la data de 6 martie 2019, 3505 ofiţeri şi subofiţeri de Securitate şi un număr impresionant (de mic) de colaboratori - 512.

Grosso modo, un total de 4000 de lucrători şi colaboratori, mari şi laţi, ai Securităţii.

Ăştia să fi fost toţi torţionarii şi delatorii vechiului regim?

Cine avea de-a face cu Securitatea?

Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, Mihail Aurelian Antonescu (1935-2017), a fost, mulţi ani, director adjunct cu delegaţie la Energopetrol Câmpina şi secretar al Organizaţiei de Bază a PCR, aviza dosarele de muncă în străinătate. Tata a fost membru de Partid din 25 mai 1970 şi a urmat cursurile postuniversitare ale Şcolii Interjudeţene de Partid de la Braşov în 1975-1976. Deşi avea origini burgheze, o rudenie îndepărtată cu Mihai Ică Antonescu şi un bunic matern legionar, Haralambie Călines­cu zis "Moşul". Socrul lui, bunicul meu matern, Petre Caloian a fost declarat duşman al Poporului. Se pare că, începând cu anii '70, comuniştii nu erau prea căutători de nod în papură...

Cred că tatăl meu, prin fişa postului, a colaborat cu Securitatea. Cred că şi taţii altor domni au colaborat cu Securitatea. Şi mamele. Şi domnii înşişi.

Am privit atent listele de pe site-ul Consiliului. Cunosc vreo 10 lucrători dintre cei marcaţi de CNSAS. Cunosc vreo două sute care nu apar pe site.

Cunosc şi vreo doi informatori cu patalama de la CNSAS. Cu unul sunt prieten la cataramă, de 30 de ani, cu Cornel Ivanciuc, un om deosebit, cu un caracter minunat.

Cunosc personal şi câţiva membri din istoria alcătuirii consiliului... Des­pre unii am o părere bună.

Despre alţi membri CNSAS am o părere proastă.

Despre şefii instituţiei am o părere încă şi mai proastă.

Despre cum este descris Consiliul, despre sistemul numirilor pe cale politică şi despre CNSAS în anasamblu, am o părere execrabilă.

Ca să cercetezi arhivele fostei Securităţi, cât o mai fi rămas din ele, trebuie să fii cercetător acreditat de CNSAS. Criteriile de acreditare sunt laxe, neclare, la mâna politrucilor.

Presupun că parte din arhive nici nu sunt la îndemâna publicului, ci prin diverse sertare, de unde foi răzleţe sunt scoase la momentul oportun, ca în cazul lui Băsescu.

Ce ştiu clar, ca ins umblat, uns cu toate alifiile, amic al unei pleiade de "securişti", e faptul că Securitatea n-a avut niciodată informatori descrişi instituţional, că n-a avut nici proceduri, nici mijloace să remunereze colaboratori, că n-au existat angajamente aşa cum sunt ele prezentate astăzi.

Securitatea n-a avut niciodată efective importante.

Nici n-a contribuit, manu militari, la acte drepte sau abuzive comise pe teritoriul ţării.

Securitatea a lucrat prin Miliţie.

Prin definiţie, diferenţa dintre Poliţie şi Miliţie rezidă în aceea că, în timp ce Poliţia era, în viziune comunistă, "instrumentul coercitiv al Statului capitalist", Miliţia, în schimb, "apăra cuceririle Poporului".

Miliţieni erau mulţi, zeci de mii.

Miliţia avea oficial, legal, informatori, denumiţi "surse".

"Sursă" se devenea prin scrierea unui angajament, practic irevocabil. Se convenea asupra unui nume conspirativ.

Fiecărei surse i se aloca un buget ordinar de 100 de lei, lunar, remuneraţia fiind achitată trimestrial.

Fiecare ofiţer de miliţie judiciară avea dreptul de a contracta, folosi şi retribui un număr de maximum 20 de surse.

Treaba asta a bramburit tot sistemul.

Fiecare miliţian în drept primea 6000 de lei trimestrial. O mică avere pe care o putea cheltui, recte devaliza.

Fiecare ofiţer şi-a luat fix 20 de surse.

Surse care nu informau nimic serios, care nu eficientizau nicicum munca miliţiei.

O sursă valabilă, care ar fi deţinut informaţii valoroase şi care ar fi făcut treaba pentru bani, ar fi pretins regulat răsplata ordinară, ba chiar s-ar fi târguit şi pentru recompensele extraordinare, şi ele prevăzute de regulamente, dobândibile pe bază de referat.

Ofiţerii de miliţie n-aveau trebuinţă de aşa ceva, de informatori care să le dea de lucru şi după urma cărora să nu câştige nimic!

Aşa că majoritatea covârşitoare a surselor era constituită din două categorii de delatori: delincvenţi mărunţi, strânşi cu uşa să semneze angajamente, în schimbul unei relative clemenţe, şi veleitari, turnători din vocaţie care considerau că vor avea beneficii de alt ordin din cooperarea cu forţele de ordine publică.

Majoritatea notelor informative erau ceva de genul: "În piaţa agroalimentară X, nişte ţigani neidentificaţi vând la negru ţigări de provenienţă bulgărească şi albaneză". Sau, "La discoteca organizată la Casa de Cultură Y, grupuri de tineri turbulenţi, aflaţi în stare de ebrietate, perturbă atmosfera de distracţie tovărăşească."

Veleitarii n-aveau ce spune. Infractorii nu puteau spune ce ştiau pentru că tot ce aveau ei la cunoştinţă era în legătură cu complicii şi cârdaşii lor. Şi-ar fi tăiat craca, şi-ar fi subminat cotidianul pâinicii.

Aşa că sursele semnau prostii şi miliţienii încasau lovele.

Asta a condus la existenţa unui număr enorm de surse, sute de mii de oameni, la nivel naţional, la conceperea a milioane de note informative fără valoare, balast. Printre ele, rătăcite, pierdute, stinghere, note de resort securistic. Ace în carele cu fân ale birocraţiei socialiste.

(Va urma)

Opinia Cititorului ( 27 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. Ce vrei sa spui? Ca Securitatea e demonizata, ca in realitate era buna si blanda?

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Cred in principiul talionic. Cred ca nimeni nu trebuie sa sufere o pedeapsa mai mare decit raul pe care l-a facut. E valabil si la principii, si la idei si la alte entitati. Istoria e o continua mistificare. Din ce in ce mai accelerata si mai nesimtita. Ca stiinta, istoria ar trebui scrisa fara patima. Mai cred ca specia noastra habar n-are pe ce lume traieste, e aburita. Intoxicata, inselata, manipulata. Istoria a fost intotdeauna o mare minciuna. Egiptenii consemnau doar victoriile. Napoleon a fost un comandant militar cu palmares negativ si un foarte bun aparat de imagine si PR. Dar acum se exagereaza. Vorba aluia, ca sa existi, tre' sa cugeti, ca sa cugeti tre' sa te indoiesti...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Deja sunt. Legi nu numai pentru ce ai voie sa faci sau sa spui dar si pentru ce gandesti.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    M-am uitat si eu pe listele de pe siteul CNSAS, nu figureaza nici macar ofiteri notorii, oficiali, generali si colonei care nici macar nu s-au ascuns. Nu l-am gasit pe Vasile Doros, general de brigada, pe Dan Dragoi, pe Dragos Diaconescu, pe Dorin Iacob, fostul sef de cabinet al lui Magureanu si consilier al lui Base, pe parlamentarii lui Vadim Tudor... Ce treaba a facut CNSAS toti anii astia?!?

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Si, daca ne uitam la istoricum compenentei board-ului, nu e greu sa intelegem de ce...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Dar, Misule, te mananca rau, te scarpini numai cu de-astea, Hezbollah, Hayssam, SIF-uri, despre care orice om cat de cat informat stie ca-s firmele serviciilor... Si unde vrei s-ajungi? Il speli pe Basescu? Cate episoade mai sunt?

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. N-am gena fugitului de probleme sau de raspundere... Cred ca-s doua episoade. Mi-a iesit mare textul, cam la 20 de pagini 14 calibri, n-am avut curaj sa ma uit la numarul de semne. Imi imaginez ca face lumea misto de mine ca-s grafoman dar nu prea am ce face. Unele tare se accentueaza cu virsta, nici pomeneala sa dispara...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      noi avem Brigada Diverse in varii ipostaze. la munte, la mare. Ideea potrivit careia Comandantul ar fi fost informator e penibila. Se poate nega prin caracterul persoanei respective. Si nici Militia nu era batuta in cap sa nu verifice daca il infierai mai mult decat era adevarat pe subiectul raportarii. a toate directiile se ocupau cu ciripitul persoanelor care fac bancuri potrivnice oranduirii socialiste e penibila. Imi aduc aminte ca la facultate dupa revolutie erau afise pentru cei interesati sa devina ofiteri la sri , sie si alte srluri . Probabil asa era si inainte de revolutie cu exceptia faptului ca era mai putin vizibil. Ce era rau ca statul sa si educe oameni care sa fie capabili sa riposteze la aparitia unor forte capabile sa destabilizeze de exemplu activitatea unor agenti economici. La gradul de industrializare din 1989 si la cat era produs pentru export nu era teoretic imposibil sa nu ai si oameni interesati sa produca inadvertente in procesul de productie

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      ... nu prea-i pasa in ce masura infierai si pe cine. Lua declaratii atunci cind primea sarcina de la Secu (vezi episodul 2!), primea rare note informative din initiativa semnatarilor (descuraja pe cit putea treaba asta!) si bumbacea autorii unor acte care se puteau interpreta politic (fara sa faca acte, in general, batea elementele dusmanoase si le dadea drumul, eventula amenda unele fapte de drept comun dar nu voia sa se amestece, sa faca dosare). La fapte grave, arestari etc nu era asa simplu. Acolo se aratau ofiterii de Securitate si cam numai acolo. In intreprinderi se ocupau pispiricii de la "cadre", nici lucratori, nici civili, nici colaboratori, desigur turnatori prin definitie...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      prntru depistarea elementelor potrivnice reactionare societatii socialiste multilateral dezvoltate. Draga domnule MA ce facea atunci Directia II, daca stiam ca wxista asa ceva trimiteam CV ul inainte de rivolutie

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Proteja brevetele si secretele de productie, in conditia in care noi produceam aproape tot pe licente straine perimate sau pe patente uzurpate via URSS. Era mania asta, orgoliul inventiilor si inovatiilor romanesti, alimentata de calitatea de savant a tovarasei. Se scriau romane politiste, se faceau filme, pina si-n Cutezatorii erau benzi desenate despre cum dau navala spionii occidentali sa fure tehnologia mioritica. Fugeau cu microfilmele, voiau sa le vinda pe trilioane de marci sau dolari, da-i prindeau Florin Piersic, Dichiseanu, Sergiu Nicolaescu. Securistii de la a II-a beau cafele si faceau sedinte. Daca aveau informatori, acestia din urma scriau note despre cum vrea Renault sa fure planurile de la Dacia.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      daca nu era Dacia de unde sa fure planurile ce faceas astazi Renault

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Sunt multe diferente si nedumeriri. Una stiu din casa, din pozele de familie, din anumite filme artistice si documentare din vremurile “de trista amintire” si alta reiese din productiile cinematografice prezente, cele mai multe realizate de regizori si scenaristi care erau copii inainte de 1989 sau care nu erau deloc. Securitatea o fi avut ea bubele ei dar in mod sigur nu.era prezenta la tot pasul in viata de zi cu zi. Nu cred ca era o atmosfera de teroare. Iar turnatorie, manipulare, minciuna, abuz avem si in democratie.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Daca aveai reflexele formate, atunci nu traiai nici un fel de teroare. In schimb tampeniile cotidiene ale tuturor celor investiti cu autoritate oricat de mica erau exasperante. Era teroarea cretinismului. Paznicul institutiei era seful ei suprem. Dupa paznic, venea directorul.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Micile mizerii erau mai nenorocite ca teroarea! Nici acum nu sintem departe. Personal, diferenta pe care o sesizez, si as inclina balanta preferabilului spre acele vremi, e ca atunci minciuna publica si ineptiile sistemului erau o conventie, un basm, o alegorie... In timpurile prezente multi idioti considera alegoria in care traim o realitate obiectiva.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Am ofensat probabil multa lume gratuit dar si o suma de persoane in mod real. Adica unii sint indreptatiti sa se simta ofensati. N-am spus ca n-au existat oameni care au suferit. Am contestat generalizarea. Pe de alta parte, stiu ca au fost cazuri amplificate si situatii musamalizate. Nu cred ca Ficior si Visinescu au fost puri si blinzi dar cred ca un gardian de penitenciar nu poate fi condamnat dupa zeci de ani in care a fost ignorat pentru genocid sau crime impotriva umanitatii, in baza probelor despre care s-a facut vorbire in mediul public. Imi sustin si imi voi sustine punctul de vedere dar marturisesc ca regret ranirea unor oameni care au suferit in mod real. Nu pot insa accepta tabu-urile si proclamarea unor adevaruri absolute, generale, in temeiul unor cazuri particulare, oricit de numeroase.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Ai plecat la pescuit și aș putea spune să ai noroc și căcat in traistă . Ai rămas slab (nu la propriu), șovăielnic și sub imperiul ipocriziei.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Indecision did more harm than wrong decision. E una din devizele mele preferate. Sint oricum dar nu sovaielnic... Si mai asumat ca majoritatea, numai ca nu fac atita caz, nu-mi pun insigne la moda si nu sint in trend, ca-s mai greu de prostit ca voi. Lumea e sovaielnica. E evul elementelor noi, al rasturnarilor de situatie, al compreselor cu apa rece care le inlocuiesc pe alea cu apa calda, recomandate pina mai ieri. Sofisme, iluzii, si incapatinare... Ultimul post are un adrisant precis, se stie el, ma explic cu el in privat. De cea mai mare parte a lumii nu-mi pasa ce crede, daca ma place sau nu,daca ma considera slab sau gras in forul meu interior. Fac parte, din pacate sau din fericire, din acea elita spiritual-intelectuala care n-are nevoie de virtuti indoielnice sau de recunoastere.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Un intelectual! un lord! un lord intelectual!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Delator, securist, informator, colaborationist, cuvinte stigmatizate azi, dar totusi, dintre toti, numai unii au fost tradatori si tradarea e marele rau comis, si cu adevarat condamnabil.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Cred ca cele mai multe acte de tradare s-au savirsit dupa Revolutie, in democratie. Si cred ca personaje ca Felix, Base etc sint mult mai vinovate pentru ce au comis mai incoa' de decembrie '89. Si e valabil si-n domenii nesecuristice, si pentru altii...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Gindul ma duce la "tapul"... Ispasitor? Poate, in alt fel, Dumnezeu stie...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Am jurat sa nu mai folosesc depreciativul cognomen golanesc... Desi l-am detestat pe Presedinte si pe politician, am admirat eleganta omului de lume. L-am combatut pe domnul Constantinescu in doua campanii, in '92 si-n '96. A fost 1-1. Ma rog, in '96 a marcat Magureanu cam din ofsaid se zice... Dar... M-am intilnit cu domnia sa nas in nas in ambele rinduri, imediat dupa alegeri. In '92, la Palatul Elisabeta, la o receptie data de Gugui, nici macar nu s-a incruntat cind am dat mina, dupa cit l-am injurat si dupa ce i-am luat 17 procente in 48 de ore... In 1996 era Presedinte. Ne-am intilnit la Casa Vernescu, Berteanu, Lia si Teodorescu numai ca nu m-au scuipat... Emil s-a inclinat ca un gentleman perfect. Base cred ca punea SPP-ul sa ma ia la suturi, Ilici ma dadea la mineri, Klaus m-ar fi privit cu ingrijorare... Gentlemeni in politica romaneasca am cunoscut 2-3 in 30 de ani...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Cred ca v-ati facut deja o multime de dusmani! Partea a doua vine la noapte? A doua din cate?

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    2 / 2, la ora 00.00 pe site! Pe hirtie availabil dis de dimineata...

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. sa facem si noi un scenariu a la James Bond, draga domnule MA, numai cu ciripitori parca e supa lunga. Un pic da suspans, ceva, -altfel e foarte documentat, poate reusiti sa favceti o istorie a directiei a IIa, deja nu mai avem audienta cu coruptia prinsa in flagrant la cresa, la inchis balcoane sau la filmari cu camera ascunsa in cravata:-)

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Ii zice Secretul lui Bachus! Nu mai e militie economica, tovule, ca pe vremuri... O sa scriu despre SIF-uri (Serviciul de Investigarea Fraudelor), ca asa o sa citeasca BD... Vedeti ca ne mutam pe episodul 2, ziarul de vineri!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.roSustainable Mobility ForumConferinţa CCIB 'Excelena în afaceri. Modelul EFQM – soluţie pentru creşterea competitivităţii'
Cabinet de avocatTMPS