Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 07.10.2016
Exemplul polonez
     "Polonia a anunțat marți oficial că a sistat negocierile cu compania europeană Airbus pentru achiziția a 50 de elicoptere militare multirol de tipul Caracal, un contract, care dacă s-ar fi concretizat, ar fi avut o valoare de circa 3,5 miliarde de dolari", pentru că Airbus Helicopteres "nu a prezentat propuneri de offset care să răspundă interesului economic și de securitate al statului polonez", transmit agențiile AFP și Reuters, preluate Agerpres. "Pentru guvernul polonez principala prioritate este asigurarea securității statului și condițiile pentru dezvoltarea industriei poloneze de apărare. Discrepanțele dintre pozițiile de negociere ale ambelor părți au făcut imposibilă obținerea unui compromis, prin urmare continuarea discuțiilor este inutilă" - comunicat al Ministerului Economiei din Polonia.

     Pe românește, asta înseamnă că: 1) Dacă Airbus Helicopteres nu angajează companii poloneze pentru fabricarea unei ponderi semnificative a componentelor, măcar pentru cele 50 de elicoptere pentru armata poloneză, atunci guvernul alege alt furnizor. 2) Pentru asigurarea securității statului este importantă achiziția de armament, dar poate că mai importantă este dezvoltarea industriei naționale de apărare.

     Această poziție poate fi valabilă pentru orice stat european, deși nu sunt multe care să o proclame la fel de răspicat ca și Polonia. Renunțarea la elicopterele produse de Airbus Helicopteres este mesajul cu care o țară demnă îl întâmpină pe președintele francez Franșois Hollande, a cărui vizită în Polonia este programată pentru 13 octombrie.

     Prin comparație, România iese prost, atât pe fond, cât și formal. Declarațiile sforăitoare despre cooperarea franco-română în construcția elicopterelor, prilejuite de vizita din septembrie a lui Hollande în România, acoperă o realitate modestă.

     1) S-a vorbit de investiții franceze de 50 milioane euro, dar Airbus Helicopteres a construit la Ghimbav o hală mare, frumos iluminată și goală, fără nici un utilaj. Contabilizând și platforma din beton, ne apropiem cu greu de cele 5,2 milioane euro, cu care statul român a subvenționat proiectul. Până una, alta, se pare că numai noi am investit la Ghimbav...

     2) Punerea în funcțiune a fabricii este explicit condiționată de comenzile statului român.

     3) În ciuda declarațiilor făcute presei, nici o întreprindere românească de profil nu a fost contactată pentru a colabora la producerea elicopterelor ce urmează a fi livrate României. Reiese că vorbim de asamblare, nu de fabricare...

     4) Această realitate nu limitează entuziasmul declarat al premierului Cioloș și al vicepremierului Borc, care au cerut instituțiilor din subordine să stabilească necesarul de elicoptere...

     5) Comparațiile cu experiența DACIA/ RENAULT este complet deplasată, nu numai pentru că acolo a fost o privatizare, ci, mai ales, pentru ca RENAULT și-a adus subcontractorii în România și a generat zeci de mii de locuri de muncă în industriile orizontale. Airbus nu a acceptat offset-ul nici pentru cele 50 de elicoptere destinate armatei poloneze, darămite pentru cele maximum 15 elicoptere produse pe an pentru România.

     În concluzie, aș spune: Polonia - România 1-0. Teamă mi-e că nici la fotbal n-om ieși mai bine. 
Radu Sârbu
 

 

.