Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 03.09.2018
Falsa republică și tentația despotismului
     "De cincizeci de ani încoace, țara noastră este o monarhie constituțională, având pe tron partidul republican. ... Monarhia noastră nu este o monarhie simplă, ci una ereditară - în cadrul unei singure familii politice. Ea trece de la un moștenitor la altul cu aceeași regularitate, siguranță și inevitabilitate cu care trece oricare tron în Europa. Monarhul nostru este mai puternic, mai arbitrar, mai tiranic decât oricare monarh din Europa, ordinele pe care le dă din Casa Albă nu stau sub controlul nici unei legi, uzanțe sau constituții, el putând îngenunchea Congresul în mai mare măsură decât e "țarul" capabil să îngenuncheze Duma". Deși ar părea ca o meditație pesimistă asupra președinției lui Donald Trump, textul de mai sus a fost scris - de fapt, dictat - acum 110 ani, de Mark Twain, fiind datat 16 iulie 1908.

     De publicat, textul a fost publicat abia în 1940 în volumul postum "In Eruption" (Mark Twain, "În erupție"), căci, se pare, nu avusese loc în cele două volume autobiografice apărute în 1924. Poate și pentru că Twain își luase o libertate care nu putea fi acceptată nici dincolo de mormânt, deși își luase măsuri de precauție. "În această autobiografie voi avea tot timpul în minte faptul că vorbesc din mormânt. Vorbesc efectiv din mormânt, întrucât nu voi mai fi în viață când va ieși de sub tipar. Vorbesc din mormânt mai degrabă decât cu graiul meu viu dintr-un motiv bine întemeiat: în felul acesta pot vorbi liber". ("Preface. As from the grave", în volumul, considerat complet, "Autobiography of Mark Twain"). Să fie libertatea de expresie doar un privilegiu al celor morți?

     Oricum, fragmentul citat la începutul acestui articol este chiar primul text ,"Monarhia" ("The Monarchy"), din primul capitol al volumului "În erupție", de Theodore Roosevelt, pe care îl vom regăsi și în ultima parte a volumului tradus în românește sub titlul "Vorbesc din mormânt", de Petre Solomon în 1962. Dincolo de resentimentul lui Mark Twain - un sudist, până la urmă - față de președintele republican Theodore Roosevelt, ceea ce transpare din acest text este revolta împotriva unui sistem politic dominat de un partid. Și, această dominație s-a consolidat în cei 110 ani scurși între timp, căci dintre cei 44 de președinți ai SUA, 19 (inclusiv actualul) au fost republicani. Or, republicanii s-au ins-talat la Casa Albă abia în 1860, cu Abraham Lincoln, deci în cei 158 de ani trecuți de atunci republicanii au avut președinția 99 de ani, pe când democrații în aceeași perioadă au avut doar 9 președinți care au condus 58 de ani. Sigur, partidul republican nu mai este cel ce era pe vremea lui Twain, dar temerile pe care le exprima sunt la fel de palpabile astăzi.

     Și dacă în Statele Unite democrația are o tradiție îndelungată, în România, unde este doar un experiment de vitrină, situația devine mult mai dificilă. În PSD, spre exemplu, democrația internă nu a fost niciodată puternică, dar astăzi despotismul depășește simpla tentație. Liviu Dragnea, care anunță, nu tocmai convingător, că nu este sigur că va fi candidat pentru alegerile prezidențiale din 2019, a constatat că partidul nu mai are resurse pentru cea mai mică opoziție internă. Or, de la succesul des-potismului în partid, prin mecanis-mul de partid, la transformarea țării într-o despoție nu este decât un pas. Tocmai asupra acestui fenomen avertiza Mark Twain. Să-l fi auzit, într-adevăr, cineva? 
Cristian Pîrvulescu
 

 

.