Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 11.09.2018
Federal Reserve crește presiunea asupra piețelor prin "retragerea" lichidității
click aici
     Bilanțul Federal Reserve a coborât, pentru prima dată în ultimii patru ani, sub pragul de 4 trilioane de dolari (vezi graficul).

     Cele mai recente date de la Federal Reserve Bank of New York arată că bilanțul instituției a scăzut cu aproape 40 de miliarde de dolari în august 2018, până la 3,99 trilioane de dolari, în condițiile în care portofoliul de obligațiuni guvernamentale a scăzut cu 23,8 miliarde.

     De când a trecut la restricționarea cantitativă (QT), în octombrie 2017, Federal Reserve și-a redus bilanțul cu circa 233 de miliarde de dolari, din care 152 de miliarde reprezintă valoarea obligațiunilor guvernamentale.

     Această măsură reprezintă unul dintre principalii factori ai creșterii costurilor de finanțare în dolari, pe fondul reducerii semnificative a lichidității de pe piețe. Din T4 2018, programul QT va crește până la o valoare lunară de 50 de miliarde de dolari, de la 40 de miliarde în T3 2018 și 30 de miliarde în T2 2018.

     Un alt factor îl reprezintă dobânda de politică monetară din SUA, în condițiile în care, cel puțin deocamdată, oficialii Fed-ului sunt hotărâți să continue majorările.

     John Williams, noul președinte al Federal Reserve Bank of New, cu o poziție permanentă în cadrul Comitetului de Politică Monetară (Federal Open Market Committee, FOMC), a declarat recent că "perspectiva inversării curbei randamentelor nu este suficientă pentru a-l opri să susțină noi creșteri ale dobânzilor", după cum scrie Wall Street Journal.

     Ultimul raport cu privire la evoluția șomajului, publicat de BLS (Bureau of Labor Statistics) la sfârșitul săptămâ­nii trecute, care a arătat o nouă creștere peste așteptări a numărului angajaților și accentuarea presiunilor salariale, reprezintă, probabil, un motiv suplimentar pentru toți membrii FOMC, nu doar pentru Williams, de a vota o majorare o dobânzii și în această lună.

     În aceste condiții, pregătirile pentru o criză severă de lichiditate pe piața dolarului, ale cărei efecte colaterale sunt greu de estimat, au început.

     Într-un raport recent de la JP Morgan, cu titlul "Zece ani după criza financiară globală: o lume schimbată" și preluat de Zerohedge, Marko Kolanovic, șeful diviziei de analiză cantitativă din cadrul băncii, scrie că "principalul atribut al crizei următoare va fi dislocarea severă a lichidității", ca urmare a schimbării structurii piețelor în perioada care a trecut de la Criza Financiară Globală.

     Trecerea de la strategiile active de investiții la cele pasive (n.a. de exemplu, plasarea fondurilor în instrumente ETF sau vehicule investiționale care sunt structurate să urmărească performanța unui indice bursier) este una dintre modificările amintite de Kolanovic, iar aceasta a condus la alterarea semnificativă a corelației dintre activele financiare.

     "Rotația a circa 2 trilioane de dolari de la strategiile active de administrare către cele pasive a determinat eliminarea unui volum mare de active din categoria celor care erau disponibile pentru cumpărarea titlurilor financiare în caz de cădere a pieței", scrie analis­tul de la JP Morgan.

     În plus, tranzacționarea algoritmică este considerată un factor de risc deosebit de important, deoarece se va ajunge la vânzarea automată a activelor financiare în cazul unor probleme pe piață, iar această vânzare poate genera o buclă feedback pozitivă, cu efecte devastatoare asupra piețelor.

     Un avertisment a fost lansat și cu privire la consecințele "calculării defectuoase a riscului de portofoliu", deoarece ipoteza compensării riscului pentru expunerile față de obligațiuni prin expuneri față de acțiuni (n.a. corelație negativă între randamentul obligațiunilor și randamentul acțiunilor) nu va mai funcționa odată cu trecerea la normalizarea monetară la nivel global. "În criza următoare, obligațiunile nu vor compensa, probabil, pierderile portofoliilor de acțiuni", mai scrie Marko Kolanovic.

     În opinia sa, acum ne aflăm într-o perioadă caracterizată prin "valori excesive ale activelor financiare", pe fondul perioadei extinse de aplicare a politicilor monetare ultrarelaxate, care sunt deosebit de fragile în fața unor fenomene cum sunt avansul populismului și protecționismului sau războaiele comerciale.

     Dincolo de efectele asupra economiei globale și a piețelor financiare, Criza Globală de Lichiditate, după cum o numește Kolanovic, va fi catalizatorul și pentru creșterea accelerată a tensiunilor sociale, iar analistul încearcă o comparație cu mișcările sociale din 1968.

     "După 1968, sistemele monetare au fost complet refăcute, inflația a crescut rapid, iar acțiunile au avut randamente zero pentru o decadă", amintește analistul de la JP Morgan.

     Oare va opri Federal Reserve programul de restricționare cantitativă înainte să se ajungă până acolo? Dar dacă decizia Fed-ului și a celorlalte mari bănci centrale a devenit irelevantă în ceea ce privește capacitatea de a preveni o Criză Globală de Lichiditate? 
Călin Rechea
 

 

.