Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 29.08.2018
Federal Reserve nu mai are "stele" călăuzitoare pentru politica monetară
click aici
     Prima participare a lui Jerome Powell, în calitate de președinte al Federal Reserve, la simpozionul anual de la Jackson a fost marcată de presiunile administrației Trump pentru menținerea unei politici monetare relaxate.

     Cu doar câteva zile înainte de începerea reuniunii, unde au participat toți președinții diviziilor regionale ale Federal Reserve, însă au lipsit Mario Draghi și Haruhiko Kuroda, Donald Trump a declarat că "nu este încântat de creșterea dobânzilor".

     Pentru temperarea și chiar oprirea procesului de creștere a dobânzii de politică monetară și-a exprimat opțiunea și James Bullard, președintele Federal Reserve Bank of St. Louis.

     În opinia sa, noi majorări vor conduce la inversarea curbei randamentelor pentru titlurile de stat americane (n.a. dobânzile pe termen scurt devin mai mari decât cele pe termen lung), fenomen care a precedat, cu o singură excepție, toate recesiunile din economia americană în perioada postbelică.

     "Prin creșterea dobânzii vom inversa în mod deliberat curba randamentelor, deoarece considerăm că modelele noastre sunt corecte, iar piața greșește", a declarat Bullard pentru Reuters.

     Conform datelor de la Trezoreria SUA, diferența dintre randamentul titlurilor cu maturitatea la 10 ani și randamentul titlurilor de 2 ani a coborât până la 0,2 puncte procentuale la sfârșitul săptămânii trecute, cel mai scăzut nivel din ultimii 11 ani (vezi graficul 1).

     Alți oficiali ai Fed-ului, cum este Loretta Mester, președintele Federal Reserve Bank of Cleveland, consideră că există motive convingătoare pentru continuarea procesului de majorare a dobânzilor, printre care se află ritmul creșterii economice, șomajul scăzut și inflația aflată aproape de ținta de 2%.

     Pentru doamna Mester, aplatizarea curbei randamentelor nu trebuie să indice neapărat o apropiere a recesiunii, în condițiile în care reducerea diferenței dintre dobânzile pe termen lung și cele pe termen scurt poate fi determinată de alți factori, cum sunt creșterea cererii pentru titlurile de stat americane sau programele de relaxare cantitativă ale altor bănci centrale.

     Acesta este contextul în care Jerome Powell și-a susținut prezentarea, cu titlul "Politica monetară într-o economie în schimbare", în fața participanților la simpozion.

     După ce a subliniat că "economia SUA se confruntă cu provocări structurale pe termen lung, care se află dincolo de cadrul de acțiune al politicii monetare", președintele Federal Reserve a vorbit despre incertitudine și despre cât de grea este navigația după "stele".

     Nu, nu este vorba despre o înclinație lirică a conducătorului celei mai importante bănci centrale din lume, ci despre limitările severe ale modelelor economice utilizate în deciziile de politică monetară.

     În aceste modele există întotdeauna variabile lângă simbolul cărora apare și un asterisc. De exemplu, "u*" reprezintă rata naturală a șomajului (n.a. o rată ipotetică, prezentă într-o economie care funcționează la întregul său potențial), iar "r*" este rata neutră reală a dobânzii (n.a. dobânda reală, adică dobânda nominală minus rata inflației, la care PIB-ul real crește cu rata sa potențială, iar inflația este stabilă).

     Toate aceste variabile nu se pot observa într-o economie, iar "navigarea" politicii monetare după aceste "stele" este cu atât mai problematică acum, după mulți ani de aplicare a unor politici monetare ultrarelaxate de către marile bănci centrale.

     "Ghidarea politicii după stele a fost dificilă în ultimul timp, deoarece estimările noastre cele mai bune cu privire la locația lor se schimbă semnificativ", iar "FOMC a ajuns să navigheze între supraîncălzire și restricționarea prematură a politicii monetare numai pe baza observării neclare a unor repere care își schimbă permanent poziția", a declarat președintele Federal Reserve, care a mai subliniat că "riscul unei interpretări greșite a stelelor joacă acum un rol important în dezbaterile FOMC".

     În ceea ce privește divergența opiniilor membrilor Comitetului de Politică Monetară al Fed-ului (FOMC), Jerome Powell o privește ca pe o virtute. "Diversitatea opiniilor la nivelul FOMC este una dintre marile virtuți ale sistemului nostru", a declarat președintele Fed-ului.

     Iar dacă banca centrală a Statelor Unite se confruntă cu "incertitudini structurale", președintele său consideră că "dacă nu ai certitudini cu privire la efectele acțiunilor tale, atunci trebuie să acționezi conservator", adică "să pornești de la doze mai mici".

     Declarațiile lui Powell au fost interpretate de piețe ca un indicator la menținerea cursului actual al politicii monetare, conform căruia vor mai fi două majorări ale dobânzii până la sfârșitul anului.

     În prezent, intervalul țintă pentru dobânda de politică monetară din SUA este 1,75% - 2%, după ce a fost 1,25% - 1,5% la începutul anului, iar nivelul efectiv al dobânzii de politică monetară a ajuns la circa 1,9% (vezi graficul 2).

     După discursul președintelui Federal Reserve de la Jackson Hole, Bloomberg a scris că "a apărut doctrina Powell", caracterizată prin accentul pus asupra administrării riscului și aplicarea graduală a măsurilor de politică monetară, pe fondul acordării unui rol secundar modelelor economice teoretice care nu sunt susținute de datele din economia reală.

     Dar până unde poate urca Federal Reserve etalonul costurilor de finanțare, în condițiile în care majoritatea membrilor FOMC pare să considere că dobânda neutră de politică monetară ar fi între 2,5% și 3%, după cum scrie Bloomberg?

     Pentru costurile de finanțare ale economiei și deficitului bugetar din Statele Unite, dobânda de politică monetară reprezintă doar o parte a ecuației, în condițiile în care Federal Reserve continuă procesul de contracție a bilanțului său, care a ajuns până la un maxim de 4,24 trilioane de dolari, în aprilie 2017, ca urmare a derulării celor trei programe de relaxare cantitativă.

     Datele de la Federal Reserve Bank of New York (FRBNY) arată că valoarea bilanțului este acum de 4,01 trilioane de dolari, cel mai redus nivel din ultimii 4 ani, după o contracție de circa 192 de miliarde de la începutul anului.

     Această "extragere" a lichidității de pe piață, care se va accentua în lunile următoare, dacă se va respecta programul anunțat de Fed, va intensifica semnificativ presiunile de creștere a dobânzilor, în condițiile în care nu se cunoaște rezistența mediului economic global actual, "construit" prin dobânzi zero și pornirea tiparnițelor, la astfel de șocuri.

     În cadrul simpozionului de la Jackson Hole, a cărui temă a fost "Schimbarea structurilor pieței și implicațiile pentru politica monetară", invitați din mediul academic au abordat această problemă.

     Doi profesori de la Northwestern University au ajuns la concluzia că dobânzile scăzute nu mai au același efect de stimulare a investițiilor ca în trecut, deoarece multe sectoare economice au ajuns să fie dominate doar de câteva corporații mari.

     Din păcate, întrebarea dacă această concentrare nu este cumva rezultatul politicilor monetare ultrarelaxate din ultimul deceniu nu a fost pusă.

     "Creșterea puterii pe piață poate, prin restricțiile impuse asupra cererii, să genereze o motivație suplimentară pentru aplicarea unei politici monetare relaxate", a declarat în cadrul simpozionului și Andrew Haldane, economistul șef al Băncii Angliei.

     Aceasta nu poate fi decât o "rețetă" pentru stagnare, deoarece, așa cum arată teoria "distrugerii creative" promovate de Joseph Schumpeter, inovația nu poate apărea decât într-un mediu deosebit de competitiv, unde nu există un număr semnificativ de companii care să acapareze piața și să-și impună puterea asupra ei.

     În absența "stelelor" călăuzitoare, oare cât va mai merge Jerome Powell pe calea "normalizării" condițiilor monetare?

     Până când presiunile vor începe să apară nu doar de la președintele Trump, ci direct de la marile corporații, a căror poziție dominantă asupra piețelor este amenințată? 
Călin Rechea
 

 

.