Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 27.09.2013
Fiecare cu realitatea lui
click aici
     Două subiecte, "Roșia Montană" și "eutanasierea câinilor comunitari" au ținut capul de afiș în luna septembrie. Din cele două au derivat multiple alte probleme și teme secundare care au reușit să acapareze complet atenția opiniei publice. Într-o lume în care informațiile circulă cu viteze amețitoare, foarte mulți oameni sunt complet dezinformați. Nu e vina lor, întotdeauna vinovații sunt alții: analiștii care manipulează în funcție de interesele economice ale grupului de care aparțin, politicienii care vor să smulgă voturi cu orice preț, afaceriști cu interese oculte. De altfel, foarte rar găsești un cetățean care se simte responsabil pentru problemele economice ale țării sau ale lui personal, vinovații fiind, constant, tot cei enumerați mai sus.

      Din două jumătăți de adevăr nu iese niciodată un întreg, ci doar o bucată de informație distorsionată. E ușor să afirmi că mulți aud, dar puțini înțeleg. Ce aud e greu de verificat, în schimb, este imposibil să nu te "lovești" de ceea ce înțeleg.

     Să le luăm pe rând. Cuvintele cheie ale subiectului "Roșia Montană" sunt: aur, cianuri, bani, străini, mediu, apă. Bine amestecate, într-o anumită ordine, reușesc să producă un cocktail greu digerabil. Pe forumuri, pe stradă, în piață, sub formă de comentarii la diverse articole, te lovești de opinii pe marginea acestui subiect. "În toată țara, apa la chiuvetă sau fântână nu va mai fi potabilă. Adică ne iau și aurul și devenim și dependenți de apa importată de la ei". Care ei? Străinii răi, noi suntem buni. "Peștele nostru, care e cel mai bun din Europa, va dispărea complet, o să mâncăm doar pangasius vietnamez". "E normal doar de dragul banilor noi să rămânem fără munți?". Nici cei care sunt tentați să fie de acord cu exploatarea nu sunt scutiți de virusul exagerării. "Aurul e nimic. La ce metale rare sunt acolo, vom deveni o forță economică la nivel european. De asta sunt atâtea interese la mijloc, să nu reușim să dăm lovitura". "Asta e un proiect care va crea nu 5.000, ci zeci de mii de locuri de muncă. E o șansă. Filonul e enorm, nici nu vă închipuiți ce e acolo". Acestea sunt câteva din opiniile care circulă liber, iar cei care le enunță sunt din cele mai diverse medii. Să fie vorba despre incapacitatea unora de a procesa informația, sau putem discuta și de felul în care este livrată aceasta? Cel mai ușor ar fi să spunem că adevărul este la mijloc. Dincolo de acest mijloc, problemele sunt mult mai mari.

     Chestiunea câinilor comunitari a produs, la rândul ei, interpretări la fel de diverse și la fel de certate cu realitatea. "Din cauza unei babe neatente (n.r. este vorba de bunica lui Ionuț, copilul ucis de câini) s-a ajuns să se dea lege să fie omorâți absolut toți câinii din România. Chiar dacă e al tău, hingherii au dreptul să ți-l confiște și să-l eutanasieze". "Nu se mai poate așa. Am informații, sursă sigură, că în București sunt peste cinci milioane de câini maidanezi". "E o rușine ce faceți voi (n.r. bucureștenii) cu câinii, nu e posibil să omorâți, în stradă, în fața copiilor niște biete animale nevinovate". O încercare de a susține că lucrurile nu stau chiar așa se izbește de un zid, numit generic "adică eu sunt prost?", peste care nu se poate trece. Criza de credibilitate a figurilor reprezentative naște astfel de situații. 
DAN NICOLAIE
 

 

.