Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 23.12.2016
Funcționari publici rătăciți pe drumul vinului
click aici
     Mizez pe faptul că, măcar și întâmplător, un om din politică, din administrație, se poate întâlni cu acest text. Spre folosul românilor, într-o Românie vitivinicolă.

     Pe ce mă bazez? Pe statistică. În cele 4.361 de "autorități și instituții publice" avem vreo 160.000 de funcționari. Sigur, majoritatea funcționează (că de aia-s funcționari) în entități de reglementare și control. Foarte puțini în structuri de "construcție". Cel puțin pentru vin așa stau lucrurile.

     Așadar, vreo 10-15% sunt înalți funcționari sau ocupă funcții publice de conducere. Habar n-am dacă aici sunt incluse sutele de parlamentari, membrii guvernului. Probabil că da. Asta înseamnă că, într-un scenariu pesimist, dacă din 16.000 (șaisprezece mii!) de decidenți, măcar 1%, adică 160 de persoane importante, s-ar intersecta cu rândurile de față, ar fi deja un pas uriaș pe drumul (vinului) cel bun.

     Și de ce ar fi atât de important?

     Păi, dacă am avea peste 100 de funcționari puternici care să înțeleagă că vinul este o resursă uriașă, wow, ce "construcție" am mai putea vedea în următorii ani! Da, domnilor, vinul nu este (doar) un produs agricol ci, poate (și trebuie) să devină elementul cheie pentru noi direcții de dezvoltare economică. Lăsăm la o parte încărcătura culturală sau istorică.

     Rămânem doar în zona de creare de locuri de muncă și stabilizare demografică (în mediul rural, cu precădere) cu nota identitară actuală inclusă. Oenoturism, oenofarmacosmetice - două idei.

     Pentru a ajunge de la "vorbă" la "faptă" sunt obligatorii câțiva pași.

     Acordați-mi îngăduința unui mic excurs.

     În clasa a 8-a, cred, am fost desemnat să încropesc o mică dramatizare și o punere în scenă pentru serbarea sfârșitului de an.

     Chiar dacă văzusem nenumărate piese de teatru (practic, copilăria mi-am petrecut-o în triunghiul - mic, în Iași - teatru, filarmonică, conservator), responsabilitatea unui act artistic, fie el și amatoricesc la acea vreme, m-a îndemnat către acțiuni pe care, chiar și astăzi, le găsesc rezonabile.

     Am vorbit la Conservator cu "Doamna Dora", muzicolog și șefa Discotecii (nu, nu are legătură cu locul unde se dansează). Dumneaei mi-a făcut o selecție de fragmente de piese muzicale pentru "ilustrația" sonoră, puse în ordinea momentelor din dramatizare. Tot ea mi-a dat și un magnetofon, luat "pe semnătură" (a semnat mama).

     Am rugat două studente de la Arte Plastice să "mobileze" o pânză de aproximativ 2 x 6 m, prin pictură.

     Pe un "luminist" de la teatru (cu care am împărțit multe ore de culise) l-am convins să îmi aducă trei lumini. Nici nu mai contează dacă, la sfârșit, au fost aplauze sau nu (pentru rigoarea consemnării... au fost!).

     Delegarea competențelor a însemnat împlinirea unei sarcini. Nu m-am mai gândit la acest episod, petrecut acum 35 de ani, până zilele astea, când m-am hotărât să mă adresez politicianului, funcționarului.

     Dacă sunteți de acord că vinul este o resursă și vreți să vă implicați (din varii motive: credința în mai bine, satisfacție profesională, ispita unui soclu, chiar nu contează), înțelegeți că - pentru vin - nu există organisme moderne în România care să îl studieze, să contureze proiecte și strategii. În ministere, de pildă, vinul oscilează între produs agricol (pentru care contează doar termenii de producție, tehnologizare și foarte vag cei de piață) și produs de neasociat cu munca "serioasă" a gulerelor albe cu (foarte) puțin albastru.

     Rezistența la schimbare, de înțeles, poate fi mare în aparatul de stat și, în aceste condiții, înființarea unei entități noi, care să răspundă la întrebările reale ale pieței, poate fi o soluție. O agenție, un institut, un departament, ceva.

     Veți spune că actuala structură birocratică este deja stufoasă. Aveți dreptate! Dar ce folos avem că aceasta nu răspunde imperativelor secolului XXI?

     Dacă o plantă nefolositoare îți invadează ogorul, o tai și (cu muncă, e adevarat!), înființezi o cultură care să îți aducă beneficii. Iată soluția!

     Să milităm, așadar, pentru un organism care să fie capabil să strângă date corecte, să le prelucreze, să identifice oportunități, să facă prognoze, să comunice eficient, să sprijine edificarea unor proiecte care să aducă - în viitor - și venituri (cum ar fi Muzeul Național al Viei și Vinului), să patroneze competiții majore (IWCB), să coordoneze participarea la expozițiile internaționale (Prowein, Vinexpo, s.a.), să se îngrijească de apariția a cât mai multor titluri de literatură specializată (inclusiv traduceri în și din română).

     Un astfel de nucleu al expertizei și excelenței (format în termenii meritocrației) poate coagula energii multisectoriale, interministeriale, poate corecta erorile de percepție despre țara noastră (văzută în literatura internațională ca o piață de vin în urma Kârgâstan-ului), ar avea puterea de a jalona noile direcții de dezvoltare pomenite mai sus.

     Asta, dragă funcționar, înseamnă delegare.

     A te face că le înțelegi și le știi pe toate, e impostură.

     Poate că nu pare păguboasă (dimpotrivă, ar spune unii), dar, cu siguranță, e degradantă și obositoare.

     Începe un an nou. Schimbă ceva. Ai puterea!

     Dacă, peste salariu, se pot culege și niște aplauze sau gândurile de mulțumire, respectul din partea a zeci de mii de români, ar trebui să fie suficient. Sau nu? 
Cătălin Păduraru, Wine Ambassador ADAR
 
     Articol preluat de pe drinkinsider.ro 

 

.