Goldman Sachs? Nu! Lumea e condusă de HNWI!

MAKE
Ziarul BURSA #Internaţional /

14 iulie 2010, Barack Obama şi Warren Buffett, în Biroul Oval

14 iulie 2010, Barack Obama şi Warren Buffett, în Biroul Oval

  • document ataşat EVOLUŢIA "DEMOGRAFICĂ" A HNWI; EVOLUŢIA AVERII FINANCIARE HNWI; Două cifre cu tâlc; Starea finanţelor în societăţile filantropice; Yes, "THE GAP BETWEEN RICH & POOR" is widening. And that's good; Harta inegalităţilor
    apasă aici pentru a descărca.

    Kathy Fuld, soţia lui Dick Fuld, fost CEO (chief executive officer) al băncii de investiţii Lehman Brothers, a cerut la unul din magazinele de lux Hermes (faimoase pentru bunul gust şi preţurile exorbitante, compania fiind acţionară a casei de modă Jean-Paul Gaultier) să nu-i fie ambalate cumpărăturile în punga atât de cunoscută tuturor - cea care, deasupra majusculelor "HERMES", aşază o caleaşcă şi un cal, semn devenit echivalent cu scumpetea - ci să-i fie împachetate în hârtie albă, simplă.

    Gestul a fost socotit exemplar pentru schimbările intervenite în comportamentul celor mai bogaţi oameni ai planetei, după declanşarea crizei mondiale: "Bogaţii sunt mai conştienţi de consumul ostentativ", au tras concluzia experţii în HNWI ("High Net Worth Individual", adică "indivizi cu valoare netă înaltă" ) - grupul de persoane care deţine averile cele mai ridicate de pe glob.

    HNWI este un concept.

    ULTRA-HNWI = 0,01% DIN POPULAŢIA GLOBULUI

    Definiţia conceptului HNWI nu este unanimă, atribuindu-i-se valori specifice de la o bancă la alta, ori de la o concepţie fiscală la alta, dar cea mai cunoscută caracterizare aparţine rapoartelor anuale elaborate de Merrill Lynch şi Capgemini:

    "1. HNWI sunt aceia deţinând valori investibile de un milion de dolari sau mai mult, excluzând reşedinţa primară, colecţiile [n.n. - de exemplu colecţiile de timbre, artă, etc.], consumabilele şi bunurile de folosinţă îndelungată.

    2. HNWI mijlocii ("mid-tier millionaires") sunt aceia deţinând astfel de valori investibile între 5-30 de milioane de dolari.

    3. Ultra-HNWI deţin peste 30 de milioane."

    Contrar imaginii create de publicaţiile de economie popularizată de la noi, răspândind tot soiul de Top-uri de milionari neprofesional alcătuite, masa de HNWI, pe glob, nu a depăşit niciodată 11 milioane de cetăţeni, fiind răspândiţi pe toate continentele, dar cu precădere în SUA şi Europa, cu o dinamică în creştere în ultimii doi ani în Asia (India, China, Rusia) şi Africa.

    Desigur, există HNWI şi în Româ-nia, dar, în nici un caz, nu sunt atâţia pe câţi ar vrea să-i consemneze revistele care alcătuiesc top-uri pentru amatori, adunând datorii neplătite cu Maybach-uri şi "Care cu boi" de Grigorescu (atunci când realmente calculează ceva şi nu le pică cifrele din stele).

    Explicaţia că, în lume, sunt atât de puţini oameni cu un milion de dolari în buzunar este că milionul acela reprezintă chiar "bani de buzunar".

    Din această cauză, deşi, conform unui studiu din luna mai al "Deloitte Center for Financial Services in New York City", în lume există 38 de milioane de milionari în dolari americani, doar 871.000 sunt Ultra-HNWI.

    Asta înseamnă 0,01% din populaţia globului.

    Categorisirea drept "HNWI" nu ia în considerare, în nici un caz, valoarea fabricilor, a magazinelor, a vapoa-relor şi avioanelor implicate în servicii ori producţie- nu, clasificarea HNWI exclude valoarea afacerilor.

    Băgaţi mâna în buzunar, daţi peste un milion de lei vechi şi vă gândiţi: "Nu-i mare scofală!"

    Ei bine, încercaţi să vă imaginaţi cum ar arăta averea dumneavoastră, dacă aţi putea spune "Nu-i mare scofală!", când daţi peste un milion de dolari în buzunar (mă rog, în bancnote de $500, un milion încape într-o sacoşă de plastic, dar, în buzunar, aţi putea purta un card).

    În 2010, numărul HNWI a atins nivelul de 10,9 milioane de persoane, pe tot globul (în creştere cu 8,3% faţă de anul precedent), conform Raportului Capgemini-Merrill Lynch, fiind prea mulţi ca să fie grupaţi sub titulatura de "club"; întrecând demografic numeroase state suverane, masa de HNWI devine potrivită pentru titulatura de "populaţie", cu toate că este globalizată.

    Asta înseamnă 0,1% din populaţia globului.

    BÂRLOGUL MONETAR A FOST DESFIINŢAT

    În general, un HNWI cere (poate justifica şi primeşte) servicii personalizate de management de investiţii, planificarea fondurilor, planificare fiscală etc., având stringentă nevoie de un manager privat al averii, care presupune o muncă cu atât mai asiduă de prezervare şi (eventual) de creştere a valorii, cu cât averea este mai mare.

    Într-un Raport de anul trecut, finanţat de Societe Generale, "The Economist Intelligence Unit" susţine că "populaţia" HNWI influenţează puternic "lumea investiţiilor, piaţa bunurilor de consum, piaţa proprietăţilor şi acţiunile caritabile", în timp ce alte studii afirmă că HNWI controlea-ză o parte consistentă din resursele economice ale planetei.

    Este motivul pentru care un număr mic de mari bănci elaborează studii amănunţite asupra HNWI, examinându-le mutaţiile de comportament, preferinţele, nevoile, aşa cum biologii elaborează studii asupra scoicilor din crescătoriile de perle.

    Din cauza enormelor pagube consemnate în 2008, HNWI şi-au pierdut încrederea în experţii financiari, notează Raportul "The Economist Intelligence Unit", HNWI tentând să se implice personal în decizia de plasament a banilor:

    "Ni s-a spus să investim în fonduri de hedging, aşa că am investit în fonduri de hedging, şi apoi ni s-a spus să investim în "private equity" (companii care nu sunt listate la bursă). Dar majoritatea lor au fost falimentare", citează Raportul un Ultra-HNWI anonim, care completează: "Pur şi simplu nu ştim unde să ne ducem acum, iar banii cash par să fie cel mai bun pariu, pentru că, cel puţin, nu este prea multă inflaţie".

    Între timp, însă, plasamentul în valute a devenit într-atât de dubios, încât, zilele acestea, un faimos expert în plasamente, şi-a sfătuit clienţii într-un mod care aproape că nu poate fi aplicat: "Pariază contra euro, dar nu te duce în dolar şi plasea-ză-ţi o parte din bani în aur, pentru că vei avea nevoie!"

    "Bârlogul monetar" în care averile ar fi putut hiberna a fost desfiinţat, confirmând înfiorătorul avertisment lansat recent de şeful FMI, Christine Lagarde, cum că, în faţa devastatoarei crize mondiale care se prefigurea-ză, nu va exista nici un adapost pentru nimeni, nicăieri.

    Dacă luăm în serios avertismentul, atunci traducerea lui ar trebui formulată astfel:

    "Criza de acum nu este una de tip ciclic, ea atacă bazele sistemului financiar şi va schimba lumea".

    REGRESUL LA PRIMITIVISM

    "Cei extrem de bogaţi cred că aces-ta este un bun moment să găsească oportunităţi în piaţa imobiliară şi că aceasta este o investiţie superioară celei în a-şi lăsa banii în bănci", sus-ţinea, în 2010, un expert indian în proprietăţi luxoase din Nisa (Franţa), continuând cu o banalitate:

    "Când cumperi o proprietate, ai o bucată de pământ tangibilă. Asta îţi dă siguranţă".

    La aceeaşi dată când indianul compunea poezia "Noi vrem pământ", un alt franţuz, de data aceea, în România, ne învăţa la Bucureşti:

    "Nu cred că, în următorii zece ani, Româ-nia poate avea o piaţă mare de capital, în principal, din cauza mentalităţii: investitorii români preferă speculaţiile palpabile cu terenuri sau imobile" (Jean-Pierre Vigroux, de la firma de consultanţă "Mazars", citat în BURSA/ 01.07.2010).

    Rezultă de aici că ori investitorii români se comportă în modul cel mai inteligent cu putinţă, ori că populaţia HNWI a regresat la primitivism: la începutul anului acesta, investiţiile HNWI în proprietăţi crescuseră la 33%, faţă de 29%, cu un an în urmă.

    NOTĂ: În faţa comentariului indianului, un expert român în economie şi finanţe a observat că, da, acela are dreptate că proprietăţile pot oferi un refugiu în faţa crizei, dar că nu poa-te fi vorba despre investiţiile în proprietăţi de lux, ci în pământ agricol. Opinie care pare rezonabilă.

    MODIFICĂRI DE COMPORTAMENT (I): IPOCRIZIE ŞI FILANTROPIE

    Experţii susţin că "populaţia HNWI" va cheltui, în continuare, aceleaşi sume de bani, atât în ceea ce priveşte propriul lux, cât şi în operele de binefacere, prezentând, însă, unele mutaţii de comportament:

    1. Urmând-o pe Kathy Fuld, "populaţia HNWI" îşi va reconsidera ostentaţia cheltuielilor, preferând să nu-şi mai afişeze faimoase brand-uri pe obiectele personale (deja, considerate de "prost gust" - săpunul Hermes de 35$ a fost primit cu strigăte de dezgust), menţinându-şi, însă, prioritatea pentru lucruri de bună calitate - o schimbare de comportament care a generat mişcări de restructurare, la nivel de imagine, în industria bunurilor de lux, care inventează mărci necunos-cute, aplicate producţiei sale tradiţionale. "Este o luptă pentru calitate identică celei din pieţele de investiţii", compară un HNWI;

    2. În pofida reculului constatat în primul semestru, în mişcarea filantropică americană, angajamentul "populaţiei HNWI" pare neştirbit: "Filantropia este un mod de trai", sus-ţine un faimos HNWI indian, experţii explicând diminuarea operelor de binefacere nu atât prin reducerea fondurilor donate, cât prin performanţele mai slabe ale instituţiilor filantropice care se autosusţin economic şi care au fost afectate de criză, la fel cu societăţile comerciale. În schimb, donatorii HNWI au devenit mai grijulii cu drumul pe care îl iau donaţiile lor, începând să controleze cu atenţie, personal, ca banii să ajungă chiar la destinaţia lor, iar nu altundeva. Un studiu bazat pe cercetarea a opt sute de grupuri de donatori, publicat cu trei zile în urmă de revista americană "The Chronicle of Philantropy", ilustrează că finanţele societăţilor de binefacere se aşază pe o tendinţă şovăielnică.

    MODIFICĂRI DE COMPORTAMENT (II): BOLŞEVISMUL

    Desigur, criza financiară mondială a atras atenţia organelor fiscale asupra populaţiei HNWI, deşi Australia, de pildă, nu a aşteptat să o trezească criza, ci şi-a constituit un organism fis-cal specializat pentru această categorie de avuţie, încă din 1996 ("High Wealth Individuals Taskforce"), întrecând, cu doisprezece ani, iniţiativă americană similară, care abia în 2009 şi-a pus problema, fără să facă nimic, până de curând.

    Între timp, un număr de cinci alte state dezvoltate şi-au creat organe fis-cale dedicate HNWI.

    Preşedintele american Barack Obama a descoperit apa caldă pe 19 septembrie, când a afirmat, că este un lucru corect ca bogaţii să plătească taxe de cel puţin acelaşi nivel cu clasa de mijloc, lansând ceea ce s-a numit "The Buffett Rule" (regula Buffett), după celebrul investitor Warren Buffett, preşedintele companiei de inves-tiţii Berkshire Hathaway, care, la începutul anului, a declarat public că este incorect să plătească taxe mai mici pe venit decât secretara sa.

    Potrivit unui sondaj al Bloomberg, dat publicităţii vineri, la New York, investitori din întreaga lume sprijină cu o mare majoritate planul preşedintelui Statelor Unite, Barack Obama, să crească impozitele plătite de americanii cu venituri de cel puţin un milion de dolari, ca parte a măsurilor de reducere a deficitului bugetar: participanţii din Europa la cercetare au susţinut ideea lui Obama în proporţie de 78%, cei din Asia cu 68%, iar cei din SUA cu 40% (nu-i decât o coincidenţă că "The Buffett Rule" îi priveşte pe americani).

    Epigon al unei copii, preşedintele Franţei, Nicolas Sarcozy, a propus un program similar, să-i spunem "La rgle du Buffett".

    Lumea se comportă ca şi când "The Buffett Rule" ar reprezenta cine ştie ce ingeniozitate doctrinară, în condiţiile când atenuarea inegalităţii reprezintă teza socialistă, iar egalitarismul este monopolul bolşevismului.

    Ideile, până de curând, extrem de "populare" vizavi de încurajarea investitorilor privaţi să creeze locuri de muncă (vezi graficul alăturat), sunt pe cale să fie înlocuite cu ideile de stimulare a creării de slujbe din programul de stat al lui Barack Obama.

    INEGALITATEA

    Fără să fi generat programe de stat, inegalităţile de avere au fost observate şi până acum, astfel că există, de pildă, "Coeficientul Gini" (de la sociologul Corrado Gini, care l-a publicat în 1912) ilustrând inegalitatea distribuţiei de avere pe mapamond, unde valoarea "zero" exprimă totală egalitate de dis-tribuţie între membrii societăţii, iar valoarea "unu" exprimă maximă inegalitate.

    Sunt cunos-cute socotelile care arată că 10% din populaţia lumii deţine 90% din avuţia planetei, dar ele nu au mai fost actualizate de mulţi ani.

    Este foarte probabil că fenomenul de concentrare al avuţiei are loc mai accentuat în perioadele de criză economică (să ne amintim mărturia de acum câteva zile, transmisă de BBC, în care un broker a şocat lumea, afirmând că visează, de trei ani, în fiecare noapte, să se declanşeze o criză ca asta de acum şi apropo, a afirmat că nu guvernele conduc lumea, ci Goldman Sachs!).

    STALIN RULE

    Luni, la ora 13.52 (când încheiam acest articol), datoria publică globală, afişată pe site-ul internet "The Economist", era de 43,3 trilioane de dolari - este un "ceas al datoriilor", modificându-se în fiecare secundă de câteva ori, întotdeauna în creştere, previzionând, pentru 2012, o datorie publică globală de 46,5 trilioane (atenţie!, este vorba doar despre datoria publică, iar nu despre întreaga datorie a planetei).

    Să punem cifra datoriilor din 2010 (ea era de $40,3 trilioane), alături de averea financiară a HNWI din 2010:

    Dacă ar veni Iosif Visarionovici Stalin la guvernarea planetei, atunci ar plăti datoriile publice cu averea HNWI şi criza datoriilor suverane ar fi rezolvată.

    Atenţie!, afacerile HNWI nu ar mai fi nevoie să fie şi naţionalizate (după cum i-ar plăcea lui Stalin) şi le-ar rămâne şi 2,4 trilioane de cheltuială (circa 2,2 milioane de dolari, fiecăruia din cei 10,9 milioane de HNWI).

    Am o neîncredere că Stalin ar fi capabil să dovedească cum că banii pleacă de la masa populaţiei lumii, prin aspiratorul fiscal şi de stat, către groapa neagră a băncilor, aflate în serviciul HNWI, ca beneficiar final.

    Cum demonstrăm că nu Goldman Sachs conduce lumea, ci HNWI, când şefii Goldman Sachs fac parte din HNWI?

    Este o demonstraţie dificilă, pe care, probabil, o va face criza actuală.

    Desigur, dacă vreun alt Stalin, animat de o doctrină similară, dar cu semn schimbat, cocoţat în vârful vreunui guvern european, ori al lumii federalizate, nu va avea ambiţia să oprească totul, printr-un război...

    Oare se poate?

    Ce?, lume federalizată?

    Către ce se îndreaptă ideea de "Guvern european", lansată de Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy?

    Ce vor să spună laureaţii Nobel şi ministrul finanţelor american când ne îndeamnă să luăm exemplu de la Statele Unite?

    Ce subtext are îndemnul la "solidaritate mondială în faţa crizei", clamată de şeful FMI, Christine Lagarde?

    Care este ideea finală a coordonării Băncii Centrale Europene cu Banca Mondială şi Federal Reserve?

    Oare se poate?

    Pare că da.

    The show must go on!

    Opinia Cititorului ( 2 )

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Interesant, daca n-ar fi atit de plin de date si trimiteri, as zice ca este un articol sci-fi. De ce n-am auzit pina acum de HNWI-isti?

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      1. Cred ca este cel mai bun articol pe care l-am citit in presa noastra.

        Absolut remarcabil! 

        Acord

        Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Cotaţii Internaţionale

    vezi aici mai multe cotaţii

    Bursa Construcţiilor

    www.constructiibursa.ro

    www.agerpres.rowww.hipo.ro
    www.dreptonline.rowww.dreptonline.ro
    modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită