Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 12.06.2018
Hoția ca drept al omului
     Am primit, zilele trecute, de la un student, un text al unei lucrări de diplomă. L-am parcurs și am avut o bănuială. Am verificat. Într-adevăr. Respectivul pur și simplu copiase textul unui articol din Wikipedia...

     Acum, că am ajuns în acest punct, trebuie să ne punem niște întrebări. Cât de departe poate merge nerușinarea cuiva care, în pragul absolvirii, plagiază în lucrarea de diplomă? Și ce a avut în minte respectivul? - având în vedere că sursa este atât de ușor de reperat. Ce se petrece în universitățile din România dacă așa ceva este posibil?

     Povestea însă este și mai stranie. Res-pectivul răspunde că a atașat, "din greșeală", altă filă. Lucrarea, carevasăzică, abia acum urmează. Profit de ocazie pentru a-i spune că plagiatul este inacceptabil. Îi cer să verifice atent citatele și bibliografia.

     Care credeți că a fost rezultatul?... Primesc alt text... plagiat...

     Situația, cum s-ar spune, este albas-tră... Și nu mă refer doar la speța de mai sus. Așa ceva apare doar într-o societate care și-a pierdut reperele.

     Priviți la actualul "ministru al Educației". Un agramat care s-ar face de rușine ca vânzător într-un chioșc de vată de zahăr. Cu toate acestea, omul a ajuns ministru. Și s-a pus cu ciomagul pe principalele universități din România.

     Actualul guvern socialist, condus de facto de un infractor de drept comun (Liviu Nicolae Dragnea), a blocat acțiunile împotriva marilor plagiatori. Unul dintre miniștri chiar s-a lăudat că a primit o diplomă fără să treacă pe la institituția emitentă. Ați mai auzit ceva despre retragerea unor diplome de "doctor"?

     Să nu ne amăgim. Plagiatul este un furt extrem de grav. Cel care fură un portofel face un rău limitat de suma de bani găsită înăuntru. Dar cel care fură o diplomă face un rău care nu se oprește aici. El subminează o întreagă scară de valori. Așa ajungem să fim conduși de hoți.

     Că veni vorba... Săptămânile trecute s-a petrecut o dramoletă în instituția numită, pompos, "Parlamentul Româ-niei". Alianța PSD-ALDE a pierdut majoritatea la Senat. (Sau la Cameră, nu îmi amintesc... Cui îi pasă?). A pierdut-o prin racolări. Cu alte cuvinte, prin furt de parlamentari. După câteva zile, majoritatea s-a refăcut. Tot prin racolări. Comic este că șefii celor două facțiuni socialiste - condamnatul penal din Alexandria și un plagiator din Gorj - se băteau cu pumnul în piept împotriva "traseismului".

     Recordul absolut a fost însă atins la manifestația organizată de socialiști. Un miting pro-corupție. Sincer vă spun, eu nu am mai auzit de așa ceva...

     Infractori dovediți și urmăriți penali au defilat pe scenă, atacând instituțiile Statului. O persoană care spune că este Prim-Ministru și care protestează... în fața propriului Guvern... Un așa-zis "ministru de Interne" manifestând împotriva "instituțiilor de forță". Zeci de mii de oameni sărmani aduși cu kiki-carul la București. Râuri de gunoaie lăsate în urmă, pe trotuar.

     Actualul regim are un plan simplu. România, republică a infractorilor. Sute de procurori și judecători au spus-o deja și au protestat public. Modificările "legislative" coapte de actuala majoritate vor duce la imposibilitatea desfășurării multor anchete. Și achitări în numeroase cazuri. Deja au fost eliberați pe străzi tot felul de deținuți. O prevedere din noile "coduri" stabilește drepul pungașilor de a face închisoare "la domiciliu". În vilele din Monaco sau pe domeniile din Deltă, presupun.

     Scopul socialiștilor al zilelor de pe urmă este de a da ordine Justiției. De a bloca anchetele în curs pentru că așa a ordonat Secretarul-General. De a oferi imunitate camarilei.

     Măcelarul de porci din Teleorman și asociații săi au încercat, de fapt, să revendice un nou drept fundamental al omului. Dreptul de a fura.

     În orice societate, furtul este pedepsit. Socialismul, însă, a venit cu o inovație teoretică. Proprietatea privată își are originea - spun teoreticienii socialis-mului încă din secolul al XIX-lea - în furt. Așa că răsturnarea ordinii capitalis-te se va face prin alt gen de furt. De la "clasele exploatatoare" în beneficiul "proletariatului".

     Până acum însă, socialiștii făceau totuși o distincție. Furtul nu era un drept individual al omului, ci o etapă istorică presupus necesară, "obiectivă", a evoluției "luptei de clasă". Cât despre furtul din avutul Statului, aici socialiștii trăgeau o linie roșie. Să nu te fi pus Necuratul să încerci măcar...

     Dincolo de comicul nebun al spectacolului din PIața Victoriei, dincolo de incoerența multor "manifestanți" (unii nici nu știau că PSD-ul este la guvernare), trebuie să admitem că suntem într-o situație extremă. Mă ocup de istoria politicii, dar mărturisesc că, efectiv, nu găsesc nici un predecent la ce se petrece acum în România. S-a spus că PSD este un "Partid-Stat". Nu cred. Să presupunem, ca ipoteză, că este un Partid, însă chiar și așa, ar fi unul care, spre deosebire de alte partide socialiste autoritare, nu capturează Statul, nu îl reformează, ci îl subminează și îl demontează, bucată cu bucată. 
Cătălin Avramescu
 

 

.