Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 04.09.2018
Iadul animalelor
     În cutia de sticlă, de dimensiunile unui acvariu, sunt două pisici. Stau pe rumeguș. Nu au nimic, nici măcar o jucărie. Probabil că stau acolo, singure, de săptămâni sau chiar de luni de zile. Este echivalentul Infernului lui Dante pentru bietele animale.

     Acesta este comerțul sordid cu animale de la "pet-shop". Scena de mai sus se petrece într-un fel de magazin ca o hală, la Buzău. Dar așa ceva poate fi văzut în numeroase centre comerciale din România. La Băneasa am văzut, la vânzare, o pisică amărâtă închisă într-o mică cușcă din plastic băgată sub o tejghea. În presă am citit despre cazul unor personaje care au încercat, la Timișoara, să vândă un pui de leu pe care îl țineau în portbagajul mașinii.

     România a devenit o țară unde animalele sunt chinuite pe scară indus-trială. Lucruri interzise prin alte părți, la noi le descoperi la lumina zilei. Porcii sunt tăiați în fundul curții, mieii sunt traficați în condiții oribile. Dar ceea ce șochează cel mai mult este soarta câinilor și pisicilor de pe străzi.

     Soția mea îmi spune că la Buzău sunt oamenii cei mai cruzi cu animalele. Nu sunt sigur, pentru că am văzut grozăvii și în alte locuri, mai ales în București. Dar trebuie să recunosc că teoria ei este plauzibilă. Am ieșit zilele trecute să dau de mâncare la niște pisoi. Unul avea un ochi scos. Tot zilele trecute am văzut un câine în agonie. La un metru de el - nu exagerez, chiar la un metru - câțiva indivizi, indiferenți, beau bere la cutie.

     I-am scris primarului din Buzău. Mi-a răspuns. Din câte înțeleg, pretinde că nu are bază legală. Partidul din care respectivul face parte (PSD) scoa-te legi și ordonanțe din pălărie, la 12 noaptea, când vrea să scape infractorii din pușcărie. Să dai o hotărâre de consiliu municipal ca să mai civilizezi urbea, asta este mai greu, nu-i așa?...

     Se vorbește mult despre "imaginea României". Care este la pământ. Tratamentul inuman al animalelor este una dintre cauze. Îmi amintesc că în cei cinci ani cât am fost ambasador în Finlanda, am primit tot felul de sesizări, de la oameni simpli de acolo, dar și de la politicieni finlandezi, cu privire la uciderea câinilor, activitate din care politicienii din România făcuseră un sport național.

     Să vă explic mecanismul. În orice regim autoritar și corupt există un grup care acaparează un sector-cheie al economiei. Adesea, este vorba de economia ilegală. Taxe de protecție în teritoriile administrate de Cosa Nostra, traficul cu carne vie al mafiei albaneze, drogurile în orașele din Mexic controlate de carteluri. Alteori este vorba despre mărfuri legale, care sunt deturnate în beneficiul unei oligarhii. Gaz în Rusia lui Putin, petrol în unele dictaturi africane.

     În România, la putere sunt cei care exploatează, chinuie sau ucid animale. Ați observat câți dintre politicieni sunt implicați în afaceri cu porci și cu "berbecuți"? Fabricile s-au închis. Oamenii competenți și muncitori au plecat din țară. Multe firme s-au retras. În foarte puține sectoare se mai face profit. Se taie pădurile și se cresc, industrial, animale. Cu ce costuri, însă? La țară, în continuare, sărăcia are forme care amintesc de Lumea a Treia.

     Așa am ajuns la această molimă, de dimeniuni biblice, a pestei porcine africane. Sute de mii de porci au fost deja uciși. Singurul lucru care pare să îi intereseze pe politicieni este cum scot parale de pe urma acestei tragedii. Soluția? Să bage mâna în buzunarul public, după așa-zise despăgubiri. Cum să justifici așa ceva? De ce eu și dumneavoastră, contribuabilii, trebuie să plătim pentru animalele altora? Dacă mie mi se îmbolnăvește câinele și moare, mă despăgubește Guvernul?

     Spunem adesea că regimul din România este unul rău. Avem însă un reper? Ne uităm, de regulă, la răul pe care oamenii și-l fac unul altuia. Dar sunt regimuri în care răul este universal. Atinge, cu suflarea sa toxică, om și animal, deopotrivă.

     Acesta este semnul unei degradări profunde. Îndată de treci granița dinspre Vest vezi, la tot pasul, animale chinuite și flămânde, scotocind prin gunoaie sau șchiopătând. Pe stâlpi sunt anunțuri de vânzare a tot felul de vietăți. În București, frizerul la care mergeam mi-a povestit, cu aerul că e ceva normal, cum el crește în curte vreo 30 de câini de rasă, să facă bani. (Am încetat să îl mai frecventez din cauza asta). Pe șoselele patriei vezi căruțe improvizate, trase de cai costelivi. O turmă de oi, mânată de ciobani pe carosabil, a fost spulberată de un șofer. Doi urși au fost călcați pe autostradă în interval de o săptămână. (Se pare că s-au furat gardurile despărțitoare).

     Mă pregăteam să trag o concluzie articulată, când aflu de pe Internet (de pe pagina de Facebook a Melaniei Cincea) o altă oroare. Într-un cavou din Sânnicolau Mare (județul Timiș) a fost îngropat de viu un câine. Animalul urla de două zile. Administratorul cimitirului a recunoscut, senin, că el l-a îngropat. Poliția a refuzat să intervină. Noroc cu pompierii locali. Animalul a fost salvat. Dar noi mai avem scăpare?... 
Cătălin Avramescu
 

 

.