Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 20.07.2009
IEȘIREA DIN CRIZĂ
Obiectiv pe termen scurt, o masă cu doamna Andreea Vass
     Doamna Consilier Andreea Vass invită membri societății să propună politici de ieșire a României din criză. Orice propunere apreciată ca merituoasă este răsplătită cu o invitație la masă în compania domniei sale.

     Cum mă pregătesc să plec în România și fiind un adept al principiului, "dacă ceva poate să mă coste mai puțin de ce să plătesc mai mult", la care pot adăuga și argumentul, de ce să mănânc singur dacă pot avea și compania unei doamne atractive m-a făcut să mă reped pe blogul doamnei Vass.

     Când am constatat că numărul blog-iștilor probabil că depășește capacitatea doamnei consilier de a citi și analiza, mi-am zis că până îmi vine rândul pot să ajung la malnutriție.

     Alegând varianta de a mă adresa doamnei Vass prin intermediul ziarului BURSA este o situație de Win-Win. (câștigător - câștigător).

     Publicarea scrisorii în ziar, cu certitudine, mă califică pentru o ciorbă de fasole gratuită la cantina ziarului.

     Dacă doamna consilier va fi tentată îi adresez și ei o invitație, oferind să plătesc pentru ciorba domniei sale. Oferta prezintă și avantajul că, ce consum eu în România contribuie atât la creșterea cerinței, cât și la îmbunătățirea balanței externe.

     Deci, în pregătirea acestei scrisori, am început cu un exercițiu de Brain Storming (bombardare a creierului) și iată că îmi și vine prima idee.

     PLAGIATUL! - adică să copiez soluțiile adoptate de alte țări pentru ieșire din criză.

     Consensul unanim este că ieșirea din criză nu se poate face decât prin mărirea consumului, care mărește cererea de bunuri și servicii, care la rândul ei stimulează producția și creșterea cererii de mână de lucru. Deci am găsit soluția.

     Acum întrebarea este cum se poate implementa această strategie în România.

     Din nou, m-a inspirat chiar unul din contribuitori pe blogul doamnei consilier.

     Citez: "Nu mai furați bă atâta și dați mai muți bani oamenilor!"

     Da, absolut corect.

     Nu mă refer la furat, ci la faptul că trebuie să mărim puterea de cumpărare a cetățeanului.

     Cum se poate face acest lucru?

     Scădem taxele.

     Din 16% cât să mai scazi că domnul Boc este deja pe butuci.

     Poate dacă se reduce evaziunea fiscală.

     Nu se poate!

     Nici un guvern de după `90 nu a arătat mare entuziasm pentru măsuri de genul acesta.

     Și cu cât trece timpul și se schimbă generațiile cu atât devin mai sofisticate și abile mătușile Tamara.

     Rămâne posibilitatea de a tipări bani.

     Nici asta nu se mai poate că suntem în Uniunea Europeană. Poate guvernul să se împrumute mai mult?

     Desigur, dacă găsește creditori. La ce cost și implicațiile pe termen lung ale capacității țării de a acoperi datoriile contractate rămâne să răspundă doamna consilier, ea având instrumentele necesare de a face această evaluare.

     Să reducem taxele indirecte care oricum sunt foarte mari. Din nou, nu se poate, deoarece aceste taxe sunt pilonul pe care se sprijină aberanta rată unică de impozitare.

     Totuși, doamna consilier, am găsit ceva.

     Desființarea TVA-ului pe medicamente, care oricum este o taxă obscenă.

     Faci campanie pentru o națiune sănătoasă și tot tu penalizezi pătura cea mai vulnerabilă a societății - pensionarii și bolnavii.

     Adică dacă te îmbolnăvești este vina ta și trebuie să fii pedepsit. Poate în loc de campanii de tip Ridzi să desființăm TVA-ul pe medicamente, mărind puterea de cumpărare a bolnavilor care poate își vor mări consumul de legume și fructe mai ieftine. În mare parte acestea sunt produse în România.

     Poate cu măsura asta am închide și gura analiștilor (maeștri) care spun că orice stimulare a consumului este inutilă, deoarece în România totul se importă, deci orice măsură de stimulare directă (bani în buzunarul consumatorului) înseamnă de fapt un transfer de putere de cumpărare în afara granițelor țării și de înrăutățire a balanței externe.

     De ce se importă atât de mult și se produce atât de puțin pe piața internă?

     Aici ne poate răspunde chiar Banca Națională care a promovat multă vreme o politică de apreciere a leului. Obiectivul fiind ca în ziua când România va trece la Euro, rata de schimb să fie cât mai favorabilă.

     Potențialul investitor, chiar atunci când a pus în balanță avantajul costurilor mai scăzute în România, văzând că bunurile pe care le exportă devin din ce în ce mai ieftine pe piața românească, și, în același timp, costurile interne sunt în creștere continuă, s-a orientat spre o decizie rațională. Mai bine export decât să produc în România.

     Ce părere aveți de măsuri de a mări competiția care automat influențează prețurile și astfel mărește puterea de cumpărare?

     Primul exemplu nu poate fi altul decât legis­lația care conferă putere monopolistă notarilor publici și asigură redistribuirea veniturilor în societate prin exploatare. (Și comunismul a fost bun la ceva, m-a ajutat să găsesc cuvântul potrivit).

     Idea este bună, însă pare neimplementabilă. Multe soții și rude de demnitari fac parte din casta notarilor. Însuși prefectul capitalei fiind port steagul exploatării omului de către om.

     Dar totuși să asumăm că se va reuși stimularea consumului intern. Acest fapt va face necesară mărirea ofertei și creșterea investițiilor care, desigur, mărește și cerința de capital (surselor de creditare).

     Soluția parțială a fost deja găsită.

     Recapitalizarea Cec-ului. Dacă se va reuși acest lucru, Cec-ul oferind credit va atrage clienții celorlalte bănci și astfel, pentru a face față competiției, și a preveni potențiala pierdere a clientelei, și aceștia vor trebui să intre în joc.

     Cea mai eficientă măsură anticriză este desigur investiția de bani publici în infrastructură.

     Presupunând existența resursei financiare nu se poate ignora experiența românească unde investițiile pe bani publici au avut o eficiență foarte scăzută, dar au asigurat continuitate.

     Ce se face astăzi se dărâmă mâine! Vezi drumuri, reabilitarea școlilor, săli de sport etc.

     Adică totul se bazează pe principiul sumei nule. Ce câștigă unii, pierd alții. În traducere, ce pierde contribuabilul câștigă întreprinzătorul.

     În cuvântarea sa de la Moscova, președintele Obama a spus că este timpul să se renunțe la suma nulă.

     Relațiile economice trebuie să fie bazate pe câștig pentru toate părțile implicate.

     Ar fi o idee și pentru România.

     Mai există și soluția de a nu face nimic. Mâna invizibilă va rezolva problemele, însă va dura mai mult și suferința va fi mai mare.

     Pentru politicieni poate nu contează, ei oricum vor continua să servească interesul public!

     Momentan mă limitez numai la atât. Obiectivul meu pe termen scurt fiind să mă calific măcar la o masă. Nici pe mine nu mă încântă teoria sumei nule. 
Eugen Ionescu
 

 

.