Ieşirea din scenă şi marea schimbare

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Rezultatele alegerilor locale din Bavaria sună îndelung clopotele unui sfîrşit de epocă. Nu doar al personajului Merkel, ci al unui întreg sistem politic, devenit irelevant pentru marile mişcări ale societăţii germane, pentru întîlnirea ei cu un tip de viitor care nu mai seamănă, cîtuşi de puţin, cu trecutul. Dacă ar fi vorba doar despre doamna Merkel şi încheierea carierei sale politice şi tot ar fi de povestit... cam un roman în două volume. Politica este însă mai concisă, aşa că inevitabilul se va produce în varianta de nuvelă tristă, foileton. Mai rămîne de completat doar epilogul. Ceea ce devenise mai mult decît vizibil, la ultimele alegeri generale, este confirmat astăzi, de episodul alegerilor locale din Bavaria: sistemul tradiţional al partidelor şi al soluţiilor politice disponibile, pus la punct pentru Germania post-belică de teoreticienii şi practicienii democraţiei de tip anglo-american arată ca un frumos şi bine întreţinut avion cu elice bimotor, în era zborurilor hipersonice şi transorbitale. Dacă dai la cheie, el încă ar mai funcţiona, dar a devenit total inadecvat pentru cerinţele traficului aerian al unei alte ere. Ceea ce se întâmplă în Germania este semnificativ, nu doar pentru un anume model de organizare politică, ci pentru un proces mult mai general de dizolvare a "democraţiei occidentale clasice", varianta post-belică europeană. Principiile de proiectare au respectat imperativele lumii occidentale ieşită, cu excepţia Statelor Unite, mult slăbită din cel de-al doilea război mondial şi obligată să gestioneze "lumea" într-un soi de parteneriat ad hoc, înalt competitiv, confrontaţional, cu Uniunea Sovietică. Soluţia de sistem politic pentru Europa Occidentală a fost cea a sistemului democraţiei "bipolare", de tip stînga-dreapta, cu mari partide capabile să mobilizeze majorităţi parlamentare semnificative sau, în cazuri extreme, să gestioneze perioade de cooperare peste frontierele ideologice, tip "marea coaliţie". Germania a fost terenul privilegiat al acestei abordări, dar ea se regăseşte, cu variaţiile locale specifice, în toate ţările nucleului care a developat proiectul european post-belic, Italia, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Belgia. Odată cu ieşirea din constrîngerile războiului rece, stînga tradiţională a politicii europene este parţial sau total delegitimată, iar degringolada ei, dispariţia marilor partide de stînga din Italia şi Franţa, va determina curînd şi restructurarea dreptei, fărîmiţarea în partide aflate în competiţie pentru noul teritoriu electoral. Doar că nu au rămas prea multă vreme singure pe teren! Germania a fost singura excepţie remarcabilă, locul în care această dizolvare a sistemului tradiţional părea să nu se producă, după reunificare. În realitate, procesele disolutive au fost mascate de şirul celor trei mari coaliţii UCD-SPD, un fel de încercare disperată a marilor partide tradiţionale ale dreptei-stîngii de a se sprijini unul pe umărul celuilalt, de a monopoliza guvernarea şi astfel de a bloca dezvoltarea politică a alternativelor, fie că acestea au fost "verzii" sau alte partide de balans, acceptate în sistemul tradiţional post-belic. La ultimele alegeri generale, electoratul a taxat masiv aceste manevre de ariergardă, iar ambele mari partide germane au suferit pierderi istorice la urne... ceea ce le-a făcut să se arunce încă şi mai disperate, mai lipsite de perspectivă, unul în braţele celuilalt şi amîndouă în braţele unei noi mari coaliţii. Nota de plată a falimentului va purta marca Merkel şi se va înregistra oficial, la viitoarele alegeri generale. Alternativele cele mai spectaculoase au apărut şi s-au consolidat, deocamdată pe partea dreaptă a eşicherului politic, de unde şi eşecul istoric al Uniunii Creştin Sociale bavareze care, pentru prima dată în istoria post-belică, a pierdut majoritatea în parlamentul local. Restul spectrului electoral este împărţit de partide care ies cu totul din sistemul tradiţional dreapta-stînga, respectiv de Partidul verzilor, de Alianţa pentru Germania şi de Partidul Cetăţenilor. Începe o eră de tranziţie, a coaliţiilor de partide relativ egale ca putere de reprezentare electorală, de alt tip decît "marea coaliţie" dreapta-stînga. Coaliţii a căror agendă politică va fi mult mai puternic controlată de reacţiile electorale, ceea ce nu este deloc rău pentru "reprezentativitatea" sistemului şi pentru aplecarea lui spre problemele curente ale cetăţeanului, pentru probleme sociale dominante ale zilei. Procesul se desfăşoară în parametrii asemănători şi în Franţa, unde locul lăsat liber de PS, stînga tradiţională, a fost ocupat, surprinzător pentru mulţi, de un partid naţionalist de sorginte ideologică fascistă, Frontul Naţional, în timp ce dreapta tradiţională s-a tot restructurat în jurul modelului "partidului prezidenţial". Un model pe care actualul mandat Macron îl invalidează, deplin şi cu succes!!! Italia, prima scenă politică europeană, majoră, care şi-a dizolvat structurile tradiţionale dreapta-stînga prezintă un tablou organizat pe aceleaşi linii de perspectivă: partide locale, partide ale iniţiativei cetăţeneşti, partide populiste, în tradiţia fascismului italian, clasic, o stîngă aproape minusculă, incapabilă de ieşirea din sectarismul ideologic, ori de vreun alt proiect, nou. Încet, încet şi spaţiul politic al Marii Britanii se mişcă spre aceleaşi orizonturi, ale dizolvării tradiţionalului bipolarism conservatori-laburişti. Scoţia a devenit un teren politic de sine stătător, cu partide locale şi cu agendă radical diferită de cea de la Westminster, iar Ţara Galilor urmează aceeaşi cale, chiar dacă încă la distanţă semnificativă de Edinburgh.

Dacă fluviul acestui mare proces politic european va duce istoria continentului către "o nouă ieşire la mare", către o soluţie nouă, cum ar fi stucturile democraţiei directe, sau dacă se va opri în fundătura altor soluţii de tip totalitarist, cum a făcut-o în prima treime a secolului trecut, începînd cu Italia şi Germania, este o întrebare la care nu "Istoria" în sens neutru şi abstract va da răspunsul, ci modul în care oamenii acestei generaţii vor decide să facă politică şi să reacţioneze la semnalele schimbării, în marele perimetru al tranziţiei şi restructurării democraţiei europene.

Opinia Cititorului ( 17 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

  1. VMBGU =„Venitul Minim de Bază Garantat și Universal”, nici măcar nu ar trebui să fie un subiect de referendum ci ca o compensare a membrilor întregii societăți pentru drepturile cedate de către ei… către „stat”.

    In momentul în care componenții societății și-au cedat dreptul lor natural de a supraviețui prin ORICE mijloace posibile, au făcut-o doar pentru că „statul” s-a obligat ca, în schimbul cedării acestor drepturi, să asigure supraviețuirea TUTUROR. 

    Societățile s-au format pentru ca oamenii så nu îsi mai dea în cap unii altora… de asta au dat monopolul „folosirii forței” statului, dar în schimb statul trebuia să le ofere și supraviețuirea, necondiționat. 

    Societă țile nu s-au format pentru ca unii să o ducă mai bine pe spatele altora, ci pentru ca toți să supraviețuiască, și cei ce pot să o ducă mai bine fără a exploata, profita sau a apela la alții să o poată face. 

    „Venitul de Bază Minim Garantat și Universal” nu este un avantaj acordat cuiva, este un DREPT al tuturor oamenilor. 

    La fel cum „pensia” sau „alocația pentru copii” sunt niște drepturi. Ele nu se supun la „referendumuri” (decât eventual cuantumul lor de la minimul necesar în sus). Drepturile nu se supun la „referendumuri”. Ele EXISTA pur și simplu, doar că ne sunt furate prin tot felul de „legi”. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Mare parte a celor a populației nu este nici pe departe expertă in economie, unii nici nu sunt extrem de logici din moment ce nu realizează faptul că singura soluție împotriva preluării „statului” de către corporații ar putea fi implicarea cetățenilor în „treburile statului”. Chiar dacă ar fi ca DOAR o majoritate de 70 %, să zicem, să poată aproba/ respinge, prin referendum, o anumită lege..

      A susține că „conducatorii” ar fi peste media cetățenilor normali (deși ei sunt aleși tot din rândul acestora, fără a da vre un test de capabilitate, și evident că o populație proastă nu va putea aprecia calitățile cuiva ci va vota tot niște proști, deci aleșii nu prea au cum să fie peste nivelul celorlalți) ar putea fi totuși un argument ca ei să decidă în general, dar e absurd să crezi că „aleșii” ar fi totuși mai competenti sau ar ști mai bine decât peste 70 % din cetățeni.Cred că realizați că „aleșii” sunt conștienti că mare parte a legilor date de ei sunt contra dorinței a peste 70 % din populație din moment ce ei se tem că s ar putea realiza un astfel de procent. 70 % este un procent extrem de greu de atins, deci dacă ei se tem ca s ar putea atinge, e destul de clar cât de împotriva voastra, a cetățenilor sunt ei odată ce au ajuns să fie „unși”. 

      Tr ecând peste partea asta, făcând abstracție de (ne)cunoștiințele în economie, despre cum s ar putea implementa „venitul minim garantat”, unii sunt contra din principiu (din refulări personale sau pur și simplu din pură răutate). 

      Culmea, contrar de cum s ar părea, majoritatea celor ce sunt contra nu sunt cei ce câștigă din munca lor sau cei ce plătesc salarii foarte mari… ci, chiar cei ce muncesc pe „nimic”, cei ce se plâng că sunt sclavi și cei ce îi exploatează pe aceștia.Marea parte a celor ce muncesc „pe degeaba”, doar pentru a supraviețui, nu își pun deloc problema dacă munca lor chiar este utilă societății. Dacă mulți din ei ar dispărea de mâine, și ar sta acasa pe „venitul minim garantat”, singurii care ar avea de pierdut ar fi de fapt exploatatorii, marile corporații din industria petrolului, armamentului, lanțurile de supermarketuri ce ne otrăvesc, etc. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Ai dreptate... indivizii ăștia care „mor” de grija „leneșilor” că ar primi „venitul minim garantat”, mare parte din ei, nu doar că trag societatea înapoi acceptând niște salarii de mizerie, dar mai produc și daune pentru banii respectivi.

      Si ei au impresia că sunt extrem de „harnici” și cred că doar ei ar merita să trăiască, când de fapt nu e vorba de „harnicie” ci de „supraviețuire̶ 1;, de multe ori chiar producând daune societății cu „harnicia” lor. 

      Cine susține venitul minim garantat ? 

      Tările cu o populație care o duce bine : Finlanda, Suedia, Danemarca, Islanda, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Elvetia, în ultima vreme din ce în ce mai mult și Olanda sau Germania. 

      Liderii din Silicon valley, centru lumii în IT, care s au ținut mereu departe de a își exprima vre o opțiune politică sunt printre cei ma vocali susținători ai „venitului minim garantat”. Oare de ce ? 

      Pentru că și au dat seama că: 

      – 1) doar plătind bine oamenii, aceștia fac performanță 

      – 2) chiar și plătiți bine, cei mai buni sunt cei ce fac ceva din pasiune și lucrează în echipa

      – 3) nemaifiind nevoiți să lupte pentru supraviețuire mulți își vor descoperi pasiuni și aptitudini de care poate nici nu erau conștienți. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      „Nici o pedeapsa de pe pământ va opri oamenii să fure, dacă aceasta este singura lor modalitate de a supraviețui. Ar fi mult mai simplu și mai onest de a oferi tuturor mijloacele minime de existență”

      – Thomas More – 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Singurii dezavantajați sunt cei ce fac profit speculând faptul că alții sunt nevoiți să supraviețuiască. Nimeni, care va plăti pe cineva conform valorii muncii prestate, nu are de ce să se teamă ca nu va găsi angajați. Majoritatea oamenilor vor dori mai mult decât să supraviețuiască. Ei vor dori să călătorească, să meargă în vacanțe, să fie în pas cu noile descoperiri tehnologice.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Dorinele, Dorinele!..... implicarea cetățenilor în „treburile statului”!!?. 

      Asta-i exact ca lozinca socialismului victorios, in statul unde proprietatea era in mainile clasei muncitoare ( si taranimii robitoare, binenteles) , adica: Proprietari, executanti si beneficiari. 

      Lozinca: Eu comand, eu execut, eu beneficiez!. 

      Pe loc repaus. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Dorinele, Dorinele!..... implicarea cetățenilor în „treburile statului”!!?. 

      Asta-i exact ca lozinca socialismului victorios, in statul unde proprietatea era in mainile clasei muncitoare ( si taranimii robitoare, binenteles) , adica: Proprietari, executanti si beneficiari. 

      Lozinca: Eu comand, eu execut, eu beneficiez!. 

      Pe loc repaus. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Nu sint Dorinel. Nu va permit acest diminutiv peiorativ! E singura modalitate de impartire a bogatiilor terrei si de eliminare a exploatarii ce a dus la o concentrare a bogatiei in buzunarele a 1 la suta din populatie!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Pentru cei ce „afirmă” că au „drepturi” sau că ar fi „stăpâni în țara lor” și, că problema ar fi doar „incompetența” ; guvernanților.

    Cazul 1 (Sistemul reprezentativ) 

    1 proprietar are o casă. 

    Si în casă locuiesc 3 persoane, chiriași. 

    In casa nu funcționează instalațiile (sanitară, curent, etc). 

    Nu e permis chiriașilor să repare nimic de capul lor, proprietarul nu permite, decât dacă se face apel la o firma calificată. 

    Firma calificată, aparține tot proprietarului și nu vine, evident, fără acordul proprietarului. 

    Degeaba decid chiriașii cu ce să înceapă reparațiile, din care încăpere să înceapă, etc, dacă nu pot fără acordul proprietarului. Dacă ei au semnat așa în contractul de închiriere. 

    Cazul 2 (Democrația directă) 

    3 persoane sunt proprietari și locuiesc efectiv în casă. 

    Orice se strică, 2 din ei pot supune la vot să cheme firma de reparații dacă problema e pe o parte comună a proprietății sau pot să repare fiecare pe bucățica lui. 

    In ambele cazuri dacă cineva îi întreabă pe cei ce locuiesc în casă: Care este casa ta ? ei vor răspunde cu adresa unde locuiesc, doar că unii chiar au o casă, ceilalți doar iluzia ei.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Pentru cei ce considera Cazul 1 nereal :

      Am putea să punem în loc de proprietar, administrator, și de chiriași, proprietari. 

      Si să considerăm că proprietarii au dat o procură de administrare, administratorului. 

      Administra torul conform legilor, poate fi decăzut din drepturi de proprietari. 

      O procură poate fi oricând retrasă de cel ce a dat o. 

      Dacă nu poate fi decăzut, înseamnă, conform principiilor de drept, că nu este administrator ci proprietar (cel puțin pe perioada în care i s au delegat drepturile asupra locuinței). 

      Practic nu ai făcut un contract de administrare ci unul de vânzare-cumparare cu drept de răscumparare după un anumit termen dar cu obligația să faci din nou, la expirarea termenului respectiv, un nou contract de vânzare-cumparare cuiva (decis dupa niște criterii făcute de vechiul proprietar) 

      Cu atât mai mult este valabil Cazul 1 (adică, administratorul este de fapt proprietar) cu cât „administratorul”, de fapt proprietarul, poate decide oricând să aducă și alți chiriași, să mărească chiria unilateral sau chiar să „amaneteze” casa (culmea, chiar cu tot cu chiriași). 

      PS. 

      In cazul României, de fapt, proprietarul este extern, iar administratorul este pus și investit cu drepturi de către proprietar. 

      România nu este decât una din multele case aparținând aceluiași proprietar (finanței mondiale, sau, în fine, cine credeți sau banuiți voi că ar fi proprietarul, actul de proprietate fiind secret ochilor noștri). 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Articolul: Exceent! Unul dintre cele mai bune ale autorului și de departe cel mai bun în tot peisajul jurnalistic al ultimelor luni. Clar, concis, bine ilustrat, surprinde esențialul, interpretează argumentat și convingător datele existente.

    2.Completări: a) Aș adăuga că ritmul evoluției este mai accelerat în țările cu probleme mai mari și mai "neobișnuite" - în Europa sudul și estul: de la Grecia, Spania și Italia, la Polonia, Ungaria, Cehia, cu prelungiri în Europa Centrală - Austria, Germania și amenințând Europa Occidentală: Franța, UK, Olanda. Invers, țările cu mai puține probleme - Suedia, Norvegia, Finlanda, sau cu probleme vechi de secole (Țările Baltice) par mai solid legate de trecutul ce devine quasi-medieval. b) Birocrația UE, cu lipsa ei de legitimitate democratică și ancolrată în proiectul ei echivalent cu medievalul "Imperiu Roman de Națiune Germană" a accelerat procesul, devenind ținta falsă a delimitărilor față de o utopică vârstă de aur imperială.

    3. Ce va fi? a) Alternativele sunt mai diversificate decât simpla alegere între o iluzorie democrație directă (una reală este imposibilă în societăți cu milioane de membri) și totalitarisme improbabile. De altfel nici una dintre aceste variante nu este sustenabilă pe termen mediu, necum lung. b) Deocamdată se oscilează între o concetrare a politicilor pe probleme sectoriale amplificate artificial (mediu, minorități sociale, imigranți, amenințări externe, comerț internațional, redefinirea instituțiilor statale, etc.) cu ignorarea problemelor naționale și descompunerea statelor naționale în comunități locale autonome sau suverane. b) Trăim într-o perioadă intermediară sau de "gestație" a unor noi ordini sociale, politice, etc. Care va dura câteva decenii bune. c) Nu există niciun instrument de prognoză care să ne permită să intuim măcar viitorul, căci acesta se va naște nu din caracteristicile trecutului și prezentului - singurele pe care le cunoaștem - ci din interacțiunile viitoare între forțe socio-economice încă instabile.  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Cer scuze autorului și cititorilor ziarului Bursa pentru erorile de dactilografie din comentariul precedent. Ele se datorează exclusiv faptului că spațiul acordat de redacție pentru redactarea comentariilor nu permite decât lectura a cca. 30 de cuvinte simultan.

    Redacția poate rezolva această problemă simplu deschizând o fereastră specială pentru comentatori. Sunt maxim trei linii de program.  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Nu e problema, nu conteaza forma ci substanta comentariilor! Trebuie sa raspundem la doua intrebari.. cine iese din scena si care e marea schimbare...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Dorinele tălică bați câmpii ce vorbesti acoloșea că habar na-i cum vine asta orisicum

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Fals comentatorule care scriii degeaba. Nu inspresionezi pe nimenea.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Raspunzi altui mesaj!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Si eu imi doresc o mare schimbare in directia cea buna!... numai asa poti iesi din scena ...

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Deleanu
FNGCIMM
Cotnari
Erfi
Flixi
Vila Timo
Mozart Spirits
Schlumberger
Verattiva
Contessina
Primigi
Adhouse
Legestart
Calendarul BURSA 2018
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.rowww.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită