Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 01.03.2017
ÎN ANUL 2017, BUGETUL MINISTERULUI APĂRĂRII VA DEPĂȘI 2% DIN PIB
Vulturi, cocoși și vrăbiuțe vor să se înfrupte din miliardele de euro
click aici
     Ani la rând, prea mulți ani, Armata a fost aproape ignorată în construcțiile bugetare. Echipamente vechi, multe produse în fie iertata Uniune Sovietică, au făcut ca armata noas-tră să se integreze în NATO mai degrabă prin vitejia oștenilor, decât prin tehnica sa militară. Cu certitudine, investiții semnificative sunt necesare pentru reducerea handicapului. A trebuit ca Putin, anexând Crimeea, să reaminteas-că lumii că Rusia se învecinează cu cine vrea ea, pentru ca ai noștri să înțeleagă pericolul.

      Programul

     În luna mai a anului trecut, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAȚ) a aprobat Programul privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și în perspectivă. Președintele Klaus Johannis a declarat atunci că "Scopul Programului este de a asigura capabilitățile necesare Armatei României pentru promovarea intereselor naționale și protejarea acestora în fața riscurilor și amenințărilor curente, în dezvoltare și în perspectivă, precum și îndeplinirea angajamentelor internaționale în planul securității și al apărării".

     Programul vizează achiziții de sisteme de armament și echipamente de sprijin, în beneficiul statelor majore ale celor trei de categorii de forțe (terestre, aeriene și navale) și al Comandamentului Logistic Întrunit.

     Consecutiv, în ciuda unei tentative dragnisto-grindene de afirmare a personalității, alocația bugetară pentru anul 2017 prevede, în sfârșit, ceva mai mulți bani decât strictul necesar supraviețuirii pentru oastea Țării. Știm că reînarmarea României cu avioane, elicoptere, nave de luptă, rachete, transportoare blindate moderne va costa multe miliarde de euro/dolari. Dar asta este cam tot ce știm.

     Programul nu este public și ne spune CE, dar nu și CUM. Deși Programul este pe 10 ani, nu s-a făcut o planificare bugetară multianuală și nu se știe dacă CSAȚ s-a gândit și la industria autohtonă de apărare, pe care o strategie de apărare națională nu are voie să o ignore! Unul dintre pilonii de bază ai siguranței naționale este reducerea dependenței de import în domeniul tehnicii militare. România are o expertiză valoroasă, ținută până acum "la foc mic" de sărăcia bugetară. Numai holdingul deținut stat, CN ROMARM, cuprinde 22 de companii producătoare de armament, iar lor li se adaugă cam tot atâtea private.

     O lege bună, dar prea puțin aplicată: cea a offsetului

     Sigur că nu producem avioane de luptă și nici elicoptere ultimul răcnet, dar avem o legislație, conform căreia orice persoană juridică străină care vinde armament în România are obligația de compensare (offset) a cel puțin 80% din valoarea contractului de achiziție. Obligația de compensare se aplică contractelor a căror valoare depășește trei milioane de euro. Pentru achiziția unui echipament militar, offsetul poate reprezenta transferarea unei părți din producția componentelor echipamentului în țara cumpărătoare. Este cel mai mic procent legiferat în oricare dintre statele Uniunii Europene, care pretind între 100% și 120%.

     Legea este bună, dar ai noștri se dovedesc maeștri în eludarea ei.

     Primul șmecher a fost Adrian Năs-tase, care - în ianuarie 2003 - a semnat contractele de achiziție a două fregate britanice foarte obosite, exact înainte de intrarea în vigoare a ordonanței de urgență pe care chiar el a adoptat-o! La fel a fost și cu avioanele de transport Hercules C-130, cu vechiturile olandeze (8 sis-teme de rachete HAWK PIP III si 78 de vehicule DAF YA-5442) sau cu contractul cu EADS, pentru securizarea frontierelor României.

     Până acum, nu există nici o informare oficială cu privire la executarea vreunui program de offset. Până acum! Dar de acum înainte, credeți că se va schimba ceva?

     Nici vorbă!

     Avioane

     România își schimbă avioanele militare, înlocuind MIG-urile fabricate în Uniunea Sovietică între anii 1962-1982, cu avioane americane, de tipul F-16, produse în anii 1981-1983; pasul final urmând a fi cumpărarea de avioane F-35. Costurile primei etape sunt de 650 milioane $, iar totalul va depăși 1,3 miliarde $.

     Vorba lor: OK! Drumul - de la antichități la vechituri recondiționate, cu terminus la ultimul tip, F-35 - trebuie străbătut. Dar de ce se ocolește legea offsetului?!?

     Deși revitalizarea aparatelor va fi făcută de o companie privată, Lockheed Martin, Ministerul Apărării Naționale spune că legea nu acoperă contractele interguvernamentale, iar avioanele F-16 sunt cumpărate de la guvernele portughez, respectiv american (care le scoseseră din uz). Fiind vorba despre aproape un miliard și jumătate de dolari, nu am fi putut să amendăm mai întâi legea?

     Alții pot. Spre deosebire de România, Polonia a aplicat cu succes regula offset în cazul cumpărării a 48 de avioane F-16. Anul trecut, Polonia a anunțat că programul offset a fost finalizat de către firma Lockheed Martin, care și-a îndeplinit obligațiile asumate, prin implementarea a 140 de programe bilaterale, cu o valoare de șase miliarde euro.

     Transportoare blindate

     În noiembrie 2016, premierul Dacian Cioloș a declarat că: "Este într-o fază foarte avansată un parteneriat al unei companii românești (Automecanica Moreni) cu firma Rheinmetal, care va construi în România un transportor blindat. Va folosi tehnologia Rheinmetall, resurse din România, va crea locuri de muncă în România. Se va crea o societate mixtă româno-germană, care apoi va avea contractul cu MApN pentru transportorul blindat".

     Nave de luptă

     Aproape simultan, același guvern a emis o Hotărâre de Guvern (HG) pentru ca România să achiziționeze patru corvete noi, pentru Forțele sale Navale. Contractul, în valoare de 3,6 miliarde lei (aproximativ 800 de milioane de euro) ar urma să se deruleze în următorii patru ani și a fost atribuit fără licitație firmei olandeze Damen Shipyards Group, care deține șantierul naval Damen Galați, unde vor fi fabricate cele 4 corvete. Lucrările de mentenanță vor fi făcute în România, pe toată durata de viață a corvetelor. Tot în cadrul programului de offset, guvernul cere firmei olandeze să includă și modernizarea fregatelor de tip T-22, deja existente în dotarea Forțelor Navale.

     Hotărârea guvernului a fost trimisă parlamentului, spre aprobare, dar au venit alegerile, la București s-au schimbat decidenții, iar într-una dintre zilele trecute, atotputernicul Dragnea a hotărât că totul trebuie anulat, pentru că "s-a procedat ilegal"! Probabil pentru că, în sfârșit, se ținuse cont și de interesul industriei autohtone.

     Este improbabil ca povestea corvetelor să se oprească definitiv, așa că rămâne de văzut spre cine va cârmi contractul și, mai ales, în ce condiții...

     Elicoptere în lohn

     Tot în toamna lui 2016, în prezența președintelui Franței, la Ghimbav, s-a inaugurat o hală goală, dar frumos iluminată, în care ar urma să se fabrice elicoptere SUPER PUMA. Lansarea producției depinde însă de comenzile statului român și de îndeplinirea cerinței de schimbare a legii offsetului. Este ușor să ne imaginăm în ce sens, pentru că nici o companie românească din industria de profil nu a fost contactată pentru vreun reper. Concluzia se impune cu limpezime: elicopterele vor fi asamblate din componente importate.

     După două decenii, de la haine, România va produce în regim de lohn și elicoptere.

     Bravos națiune! Halal să-ți fie!

      În loc de concluzie

     În următorii zece ani, România va cheltui 15-20 miliarde euro pentru achiziții militare. Fonduri uriașe, dar foamea-i mare, iar interesele-s multe, interne și externe, deopotrivă. Va fi interesant de văzut în ce măsură banii aceștia vor consolida și industria românească de profil sau vor ajunge toți la producători din Franța, Germania ori SUA.

     Atitudinea decidenților politici români dovedește dezinteres. În timp ce ministerele apărării din statele europene susțin și colaborează intens cu propriile industrii de apărare, prin promovare directă, delegații comerciale, atașați militari, expoziții, etc, ai noștri, dimpotrivă! Ministerul Apărării din România preferă importurile chiar și atunci când industria națională de apărare oferă produse similare, la majoritatea licitațiilor cere ofertanților să aibă cifra de afaceri mai mare decât a oricărei companii românești, iar firmelor străine le acordă condiții de contractare net superioare: plăți în avans, deschidere de acreditiv bancar, etc.

     Consolidarea industriei naționale de apărare trebuie să fie un obiectiv strategic, urmărit cu consecvență. 
Radu Sârbu
 

 

.