Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 14.01.2013
IONEL BLĂNCULESCU:
"2013 va fi anul de coșmar al economiei românești"
click aici
       După un an de plan anticriză și trei ani de programe de austeritate, 2013 va fi anul de coșmar al economiei românești, consideră Ionel Blănculescu, secretarul executiv al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri. Potrivit domniei sale, cei patru ani au produs dezechilibre pe toate planurile, care au ajuns, acum, la masă critică. În 2013, primul domeniu care va avea de suferit va fi producția industrială, ne-a mai spus domnul Blănculescu, în cadrul unui interviu, opinând că o problemă majoră va fi și restricționarea bugetului, care va conduce la stagnarea investițiilor publice.

 
      Interviu cu secretarul executiv al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri

     Reporter: Cum estimați că va evolua economia noastră în acest an?

     Ionel Blănculescu: 2013 va fi anul de coșmar al economiei româ-nești. Va fi ceva ce mulți nici măcar nu gândesc la această oră. Perioada 2009-2012 a însemnat patru ani străbătuți de plan anticriză și programe de austeritate. Acești ani au produs dezechilibre pe toate planurile, care au ajuns, acum, la masă critică, atât în UE, cât și la noi, și care creează o altă față a crizei. Chiar Olivier Blanchard, economistul șef al Fondului Monetar Internațional, a recunoscut, recent, falimentul concepției FMI de obligare la austeritate (n.r. un raport întocmit de economiștii Olivier Blanchard și Daniel Leigh arată că au avut loc "erori" în cadrul previziunilor privind impactul măsurilor de austeritate asupra economiilor europene, precizând: "Analiștii au subestimat semnificativ creșterea șomajului și declinul cererii interne asociate cu consolidarea fiscală"). În perioada 2012-2015 criza se va metamorfoza în alte stări, una dintre acestea fiind generată de plata serviciului datoriei în 2013-2014.

     Reporter: Ce domeniu al economiei va avea cel mai mult de suferit?

     Ionel Blănculescu: Elementul fundamental va fi producția indus-trială. Aceasta va suferi foarte mult în Româ-nia, deja avem semnalele care ne arată acest fapt, dar noi nu ținem cont de ele. Unul dintre cele mai puternice semnale este cel care privește creșterea economică din trimestrul al treilea al lui 2012. Este primul trimestru în care industria a avut aport negativ la PIB, după un șir de trimestre în care producția industrială a dus la creștere. Acest fapt se datorează creșterilor de costuri. Acum, asupra industriei s-a abătut o avalanșă de creșteri de costuri, care conduc la necompetitivitate, iar necompetitivitatea înseamnă incapacitatea de a vinde.

     Un alt semnal este faptul că, pentru prima dată după aproape 20 de ani, statisticile au fost înșelate de comportamentul companiilor din piață și nu au reușit să măsoare parametrii economici. Acest fapt reprezintă preambulul unui an de coșmar în economie.

     Reporter: Care este ris-cul major al producției industriale?

     Ionel Blănculescu: Se apreciază că, în perioada 2013-2014, costurile de producție vor crește cu 40%, iar acest lucru, care este de neconceput, va conduce la relocarea multor activități. Relocarea este riscul major al producției indus-triale în 2013. Se vor reloca activitățile de producție din România, fie că au capital străin sau autohton, în țări ca Ucraina sau Turcia, mai precis în zone din afara UE unde nu se regăsesc obligații de genul celor care sunt la noi. Companiile care consumă multe gaze naturale se mai duc și prin America. Datorită exploatării gazelor de șist, în SUA prețul gazelor reprezintă 25% din cât costă gazele la noi.

     O altă mare problemă a lui 2013 este restricționarea bugetului, atât prin rambursarea datoriei, în acest an fiind obligați să restituim o parte din banii împrumutați, cât și prin reducerea bugetului, care va conduce la stagnarea investițiilor publice, adică la prociclicitate, ceea ce a caracterizat România în ultimii ani și care înseamnă dezastru fiscal.

     Reporter: De ce am ajuns în acest punct critic?

     Ionel Blănculescu: România și chiar și UE au acționat în mod greșit în toată această perioadă (2009-2012), iar America a ajuns pe marginea prăpastiei fiscale. La finalul anului trecut, FED a aprobat tipărirea de bani (80-90 miliarde dolari pe lună). În acest fel, inflația va fi împinsă pe toată planeta. La americani, având în vedere că dolarul este moneda mondială în care se fac tranzacțiile cu petrol, cu gaze, cu materii prime și că rezervele valutare sunt tot în dolari, este clar că nu are ce să se întâmple, dar la noi, care suntem mai slabi, se resimt valurile de inflație. Aruncând bani foarte mulți pe piață, începe să crească artificial cererea și vom plăti mai mult pentru produsele achiziționate.

     Reporter: Ce ar trebui să facem noi, ca țară, în aceste condiții?

     Ionel Blănculescu: În astfel de perioade de criză trebuie acționat anticiclic, adică trebuie mărit deficitul, nu micșorat. Noi diminuăm acum deficitul bugetar foarte mult și oprim toate investițiile publice, în contextul în care este un an foarte greu, de plată a datoriei publice. Acționăm invers față de cum ar trebui. Și în 2008 am procedat greșit, când aveam creștere economică și ar fi trebuit să reducem puternic deficitele, iar noi le-am mărit. În perioada 2009-2012, în loc să majorăm deficitele, le-am scăzut, iar acum la fel, le micșorăm și mai mult, în loc să le mărim.

     Reporter: Este singura soluție care ar putea fi luată?

     Ionel Blănculescu: O soluție este să consideri România o corporație, așa cum se consideră celelalte state. Așa cum fostul președinte francez Nicolas Sarkozy alerga pes-te tot prin lume să încheie contracte pentru Franța, de zeci de miliarde de euro, așa ar trebui să facem și noi - să considerăm România o corporație care se alimentează din taxe și impozite și care trebuie să și producă. Noi, acum, nu producem, avem un centru de profit neoperațional. Companiile de stat nu au niciun aport la buget, dimpotrivă, atrag fonduri de la bugetul de stat.

     Reporter: Cum ar putea produce această "corporație"?

     Ionel Blănculescu: Ar trebui creat Fondul Suveran de Investiții al României. Ar fi ramura de afaceri prin care statul ar putea să acționeze în întreaga lume. Avem cea mai puternică rețea comercială pe care o poate avea o corporație, pentru că avem ambasade în toată lumea, cu sectoare comerciale. Așadar, avem o distribuție fantastică de marketing la nivelul întregii lumi, avem și componenta de cercetare de piață, care este reprezentată de serviciile de informații externe și care pot indica toate oportunitățile unde ne-am putea implica, însă ne trebuie și voință politică pentru a crea această ramură de afaceri. Ea poate fi o instituție formată din 30-50 de super-specialiști în domeniul business-ului, care există în România în acest moment, care să fie și bine plătiți, bineînțeles din banii produși din activitatea prestată, și care să fructifice oportunitățile din întreaga lume.

     Fondul Suveran de Investiții poate merge în zona Golfului Persic, unde să sprijine realizarea unei emisiuni de bonduri speciale, care să atragă 5-10 miliarde dolari pe care să-i aducă în România și să-i investească în 3-4 investiții mari, cum ar fi Centrala Tarnița-Lăpuștești sau Grupurile 3 și 4 de la Centrala de la Cernavodă. La rambursare, acel stat devine acționar, prin conversia bondurilor în acțiuni.

     Executivul trebuie să aibă o celulă care să creeze această structură de afaceri. Toți au fond suveran de investiții, toată lumea. Trebuie să creăm și noi o astfel de structură care să producă bani, ne trebuie o celulă a statului care să negocieze, să discute...La noi totul este înghețat și în fiecare zi pierdem bani.

     Reporter: Ce alte domenii ale economiei vor cădea pradă crizei?

     Ionel Blănculescu: Având în vedere că vor avea loc relocări, că vor crește prețurile etc., energia s-ar putea să fie următoarea victimă, la nivel de ani de zile, în România, cu toată dezvoltarea ei, existând posibilitatea ca, pe viitor, să nu mai aibă cumpărători. Același lucru se întâmplă acum în Spania, pe partea de autostrăzi. Acolo s-a dezvoltat o rețea de autostrăzi pe care nu mai circulă astăzi nimeni. La noi, acum, toa-tă lumea transformă terenurile agricole în parcuri de eoliene, fotovoltaice..., dar, pentru a putea transporta atâta energie, România are nevoie de modernizări de minim 500 de milioane de euro.

     Reporter: Ce se va întâmpla dacă nu vor fi luate astfel de măsuri pentru a trece mai ușor prin criză?

     Ionel Blănculescu: Dacă nu facem ceea ce am spus, ne vom duce tot mai mult în jos, adică va scădea nivelul de trai, se va pauperiza societatea și populația...

     Reporter: Mulțumesc! 
EMILIA OLESCU
 
     Ionel Blănculescu: "Insolvența, prin administrarea judiciară, ar ajuta < Oltchim > să scape de datorii. Noi avem producător de sodă caustică - < Chimcomplex > Borzești -, care este o bijuterie. La < Oltchim >, unul din centrii de profil este soda caustică. Mai sunt poliolii și mai este PVC-ul, care poate fi creat cu materie primă din România. Dar trebuie puși acolo niște oameni care să se ocupe de afacere și să pornească lucrul. Numai că nu se va putea lucra cu 3000 de oameni, ci doar cu aproximativ 1000. În urma insolvenței, activitatea < Oltchim > ar putea începe gradual, fără datorii în spate, fapt care nu se poate întâmpla decât după un astfel de proces".
     
     Christine Lagarde, directorul general al FMI, a avertizat, la începutul acestui an, asupra posibilității declanțării unei noi crize la nivel mondial. Incapacitatea de a încheia un acord privind plafonul datoriilor în Statele Unite ale Americii și problemele din Europa vor provoca "o criză economică mondială majoră" dacă nu vor fi găsite soluții, a apreciat Lagarde, precizând: "În lipsa unei soluții va fi o criză, din cauza dimensiunii economiilor celor două părți și a relațiilor comerciale și de investiții cu alte state". În opinia oficialului FMI, problemele din SUA și Europa vor afecta țările în curs de dezvoltare, inclusiv națiunile africane, care sunt amenințate de creșterea prețurilor alimentelor.
     
     Ionel Blănculescu: "Evaziunea fis-cală este generalizată. Portul Constanța rămâne în continuare o citadelă neatinsă. Deoarece acesta reprezintă un punct de gâtuire, strategic, pe unde sunt obligate să treacă produsele nefiscalizate și de unde se dispersează în zeci de mii de direcții, miza este foarte mare, iar controalele și atenția autorităților sunt foarte reduse. Există o legătură de invers-proporționalitate între miză și controale.
     Greșeala fundamentală a statului o reprezintă acțiunile de efect și nu de cauză, adică controlul pe cele zeci de mii de direcții, nu pe singurul punct important, și anume Portul Constanța. Evaziunea fiscală nu se combate pe efect, ci pe cauză, trebuie acționat la centrul de comandă, în Portul Constanța, iar acesta este de neatins. Odată ieșit din port, totul înseamnă figurație, din cauza incapacității de a se putea acționa pe zeci de mii de direcții.
     Potrivit calculelor sindicatului de acolo, evaziunea produsă prin port este de 3-4 miliarde euro, anual, din 10-12 miliarde cât avem evaziune pe an, oficial, pentru că eu consider că valoarea totală a evaziunii fiscale ajunge la 18 miliarde euro. Măcar jumătate ar trebui estompată, adică circa 9 miliarde euro ar trebui să intre în buzunarul statului.
     Una din formele pure, rasate, de evaziune fiscală, la nivel înalt, o reprezintă evaziunea prin procedura prețurilor de transfer.
     Vă dau un exemplu pentru a vedea cât de slab este statul român. Recent, directorul direcției de Prețuri de Transfer din Ministerul Finanțelor a plecat exact la o companie care utilizează această procedură, a de prețurilor de transfer. Acest lucru arată putreziciunea sistemului de stat. În nicio țară civilizată o astfel de persoană nu avea voie cel puțin cinci ani să meargă în zona respectivă". 

 

.