Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 24.08.2018
IRESPONSABILITATEA FISCALĂ A AUTORITĂȚILOR URCĂ PE NOI CULMI
Guvernul va ascunde dimensiunea adevărată a datoriei publice prin derivate financiare
click aici
Ilustrație de MAKE
     Pe fondul atenției aproape exclusive acordate de presă "complotului" de "asasinare" a pre­ședintelui Camerei Deputaților, premierul Viorica Dăncilă a semnat o ordonanță pentru modificarea și completarea OUG 64/2007, ale cărei prevederi vor conduce la "asasinarea" economică a țării într-un viitor nu prea îndepărtat.

     Cum? Prin introducerea unei modificări a Articolului 3 din OUG 64/2007, care arată că "În cazul operațiunilor de administrare a riscurilor aferente obligațiilor de natura datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să realizeze, în numele statului, tranzacții cu instrumente financiare derivate pentru acoperirea riscurilor asociate portofoliului de datorie publică guvernamentală. În acest scop, Ministerul Finanțelor Publice poate încheia contracte de compensare și/sau de compensare cu clauza de exigibilitate imediată cu instituții financiare și/sau cu entități înființate în acest scop de către instituțiile financiare".

     Modificarea legislației privind datoria publică arată că autoritățile se pregătesc pentru vremurile când nu vor mai putea reduce ponderea datoriei în PIB prin lansarea unor prognoze optimiste de creștere a economiei, dar și pentru creșterea ponderii împrumuturilor în valută, pe fondul unui avans accelerat al dobânzilor pentru moneda națională.

     Noțiunea de "tranzacții pentru acoperirea riscurilor" sună foarte bine și creează impresia de prudență în administrarea datoriei publice, dar nu este deloc așa, după cum demonstrează mai multe studii de specialitate, dar, mai ales, experiența unor țări precum Grecia sau Italia, care și-au ascuns mulți ani adevărata dimensiune a datoriei publice cu ajutorul unor mari bănci internaționale.

     În cazul Greciei, bancherii de la Goldman Sachs au "construit" un instrument swap special pe baza "unor rate de schimb fictive", după cum mai scrie Der Spiegel, iar această tranzacție nu a apărut în statistica privind datoria publică, în condițiile în care "regulile de raportare de la Eurostat nu cer înregistrarea tranzacțiilor cu derivate financiare".

     Un dealer de instrumente derivate declara atunci pentru revista germană că "regulile Maastricht pot fi evitate în mod legal prin folosirea tranzacțiilor swap".

     Care a fost efectul asupra deficitului bugetar al Greciei? Impresionant. Deficitul oficial al guvernului de la Atena a fost de 1,2% din PIB în 2002, iar datele revizuite de Eurostat în 2004 l-au "mutat" până la 3,7% din PIB. Noi revizuiri ale datelor oficiale, până la data publicării articolului din Der Spiegel, arătau că deficitul bugetar al Greciei din 2002 a fost de 5,2% din PIB. În prezent, datele oficiale de la Eurostat arată că deficitul bugetar al Greciei a fost de 6% din PIB în 2002.

     Revista germană mai scrie că și Italia a folosit "trucuri similare" pentru a-și masca adevărata dimensiune a datoriei, dar cu altă bancă din Statele Unite.

     Așa ceva doresc să facă și "autoritățile noastre", care nu scapă nicio ocazie pentru a-și declara patriotismul și fac apel la unitate națională cu ocazia Centenarului?

     "Goldman Sachs se confruntă cu pers­pectiva unei acțiuni în justiție în cazul tranzacțiilor cu derivate din 2001 în Grecia", scria în iulie 2015 cotidianul The Independent, care mai arăta că "un consultant specializat în datoriile suverane și-a oferit serviciile guvernului de la Atena pentru a recupera o parte din profiturile realizate de bancă".

     Printr-o ironie a sorții, respectivul consultant era un fost bancher de la Goldman Sachs. Până acum nu am găsit informații referitoare la derularea unei acțiuni în justiție, însă recuperarea unor sume de către autoritățile elene este puțin probabilă.

     Cotidianul britanic a mai dezvăluit un aspect deosebit de important și pentru administrarea unor astfel de instrumente derivate de către ministerul nostru de finanțe.

     Verificările preliminare de la Atena au adus în fața anchetatorilor două persoane cu funcții de conducere în cadrul departamentului de administrare a datoriei publice, care au declarat că "la intrarea în tranzacțiile cu derivate, departamentul nu a înțeles exact ceea ce cumpără, deoarece a lipsit expertiza necesară pentru evaluarea riscurilor și costurilor".

     Oare este prezentă această expertiză la nivelul Ministerului de Finanțe de la București? Iar dacă răspunsul este afirmativ (n.a. gluma este cam nesărată), atunci cum va fi repartizată responsabilitatea, dacă lucrurile nu vor merge conform planului?

     Financial Times a scris, în iunie 2013, că și în Italia s-a declanșat o anchetă privind utilizarea derivatelor financiare pentru administrarea datoriei publice, după ce au apărut informații în cotidianul La Republica referitoare la restructurarea a opt contracte de acest fel în 2012.

     Ancheta s-a blocat în fața piedicilor ridicate de Trezoreria statului, care nu a dorit să facă publice tranzacțiile, și a jus­tificat decizia prin "confidențialitatea contractelor comerciale", în condițiile în care contrapartidele erau bănci care aveau și calitatea de dealer primar pe piața obligațiunilor guvernamentale, după cum arăta Financial Times.

     Deteriorarea gravă a finanțelor publice din Grecia de la începutul deceniului a determinat autoritățile europene să treacă la evaluarea adevăratei dimensiuni a problemei derivatelor financiare utilizate pentru ascunderea unei părți semnificative a datoriei publice.

     Profesorul italian Gustavo Piga, de la Universitatea Roma Tor Vergata, a fost solicitat să prezinte, în noiembrie 2010, implicațiile utilizării derivatelor financiare pentru administrarea datoriei publice în fața Comitetului pentru Afaceri Economice și Dezvoltare al Consiliului Europei. Subtitlul prezentării a fost "Supraîndatorarea: un pericol pentru democrație și drepturile omului".

     De ce a fost invitat profesorul Piga? Deoarece a publicat în 2001, la solicitarea International Securities Market Association (ISMA) și în colaborare cu influenta organizație americană Council on Foreign Relations (CFR), o lucrare cu titlul "Derivatele și administrarea datoriei publice".

     Principalele concluzii au fost prezentate și în fața oficialilor europeni. La întrebarea dacă utilizarea derivatelor nu conduce la creșterea datoriei publice, profesorul Piga a răspuns că "derivatele reprezintă o altă formă a datoriei", iar creșterea datoriei publice are loc doar în condițiile în care aces­te instrumente sunt folosite pentru "înfrumusețarea conturilor publice".

     Există garanții că autoritățile noastre guvernamentale nu vor utiliza derivatele pentru "înfrumusețare"? Nici pe departe. Orice altceva în afara unei transparențe totale, care să includă toate condițiile contractelor, numele contrapartidelor și colateralul aferent tranzacțiilor, va fi un semnal clar în ceea ce privește adevărata intenție din spatele apelării la instrumente derivate.

     În lucrarea sa din 2001, Gustavo Piga scria că "examinarea tranzacțiilor cu derivate ale debitorilor suverani sugerează că nu s-a ajuns la o transparență suficientă a conturilor publice", o afirmație pe care a repetat-o și în fața oficialilor europeni.

     Dacă din 2011 până în 2010 nu s-a întâmplat nimic, oare putem spera că totul s-a rezolvat până în 2018?

     Profesorul italian a avertizat că "în absența raportărilor din partea administratorilor datoriei publice, monitorizarea din partea cetățenilor va fi slabă, iar această lipsă de transparență va conduce la o res­ponsabilitate scăzută din partea adminis­tratorilor".

     De asemenea, Gustavo Piga a mai sub­liniat și principalele motive de îngrijorare în ceea ce privește folosirea instrumentelor derivate pentru adminis­trarea datoriei publice. "În primul rând, poziția fiscală a guvernului devine foarte greu de evaluat", scrie profesorul italian.

     Al doilea motiv are implicații politice extraordinare. În opinia lui Piga, "deoarece majoritatea acestor tranzacții au ca scop amânarea recunoașterii cheltuielilor, costurile vor fi suportate de guvernele viitoare", care "ar putea cere auditorilor interni sau instituțiilor supranaționale reevaluarea datelor, astfel încât să anuleze efectele operațiunilor de înfrumusețare".

     Rezultatul va fi o creștere a tensiunilor politice, însă acestea vor avea un rol secundar în fața costurilor viitoare pe care trebuie să le suporte contribuabilii ca urmare a iresponsabilității în administrarea bugetului de stat.

     Un alt aspect important al angajării guvernului în tranzacții cu derivate financiare îl reprezintă "impactul negativ asupra relației dintre guvern și contrapartidele sale", după cum mai arată profesorul italian, în condițiile în care "implicarea unor formatori de piață în consultarea autorităților pentru înfrumusețarea rezultatelor fiscale are efecte negative din punct de vedere al transparenței", adică se mai adaugă un element pentru întărirea cercului vicios dintre stat și bănci.

     Utilizarea derivatelor financiare în scopul "înfrumusețării" finanțelor publice mai implică și un alt aspect deosebit de grav din punct de vedere al pers­pectivelor dezvoltării economice. "Un guvern poate considera mai convenabilă amânarea programelor de stabilizare economică, astfel încât să obțină resurse financiare de la instituțiile supranaționale sau să stimuleze atragerea capitalurilor străine", mai scrie profesorul Piga, însă "aceasta nu va face decât să amâne aplicarea unor programe reale de stabilizare financiară și va oferi un sprijin nemeritat pentru un guvern ineficient și necinstit".

     Un exemplu oferit de profesorul italian în fața oficialilor europeni arată că banca centrală poate avea un rol deosebit de important în blocarea accesului la datele referitoare la derivatele financiare utilizate de guvern.

     În septembrie 2010, Bloomberg a citat un oficial de la Eurostat, care a declarat că nu a văzut documentele reale ale tranzacțiilor cu instrumente derivate din Grecia. Biroul de statistică al UE a cerut informații suplimentare de la BCE.

     Rezultatul? "Banca Centrală Europeană a refuzat transmiterea documentelor referitoare la ascunderea datoriei guvernamentale, deoarece exista un risc acut de destabilizare a piețelor financiare", după cum a declarat președintele de atunci al băncii, Jean-Claude Trichet.

     Autorităților care au solicitat datele, Trichet le-a trimis o scrisoare, în care a arătat că "informația din cele două documente va submina încrederea publică în eficiența politicii economice".

     Va proceda și BNR la fel în cazul unei solicitări de informații? Bineînțeles, mai ales pe fondul conflictului de interese reprezentat de faptul că este, în același timp, atât instituție de politică monetară cât și instituție de supraveghere a sistemului bancar.

     În ceea ce privește încrederea în politica economică, nici Ministerul de Finanțe și nici Banca Națională nu trebuie să-și facă griji, deoarece, după aproape trei decenii de "economie de piață", nimeni nu mai încearcă să afle care este acesta.

     În încheierea prezentării sale din fața comitetului Consiliului Europei, profesorul Gustavo Piga a subliniat necesitatea aplicării unor reforme substanțiale la nivelul UE în ceea ce privește utilizarea derivatelor financiare pentru "adminis­trarea" datoriei publice și a accentuat importanța transparenței.

     Dincolo de toate acestea, la nivelul economiei noastre, unde piața derivatelor financiare este subdezvoltată, intrarea guvernului în această "ecuație" poate avea un rol profund destabilizator, iar momentul ales pentru modificarea legilor referitoare la datoria publică ridică mari semne de întrebare cu privire la efectele pe termen mediu și lung al actualului program de guvernare.

     Bugetul României nu are nevoie de instrumente derivate pentru "adminis­trarea riscului", ci de prudență și res­ponsabilitate, iar construirea sa nu trebuie să pornească de la stabilirea unor cheltuieli nesustenabile, pentru care se caută apoi venituri acoperitoare.

     Grecia ne-a arătat cum se ajunge la faliment, în ciuda instrumentelor "sofisticate" de "administrare a riscului", pentru că acestea nu pot fi niciodată instrumente de hedging a iresponsabilității fiscale. 
Călin Rechea
 
     "Deoarece majoritatea acestor tranzacții au ca scop amânarea recunoașterii cheltuielilor, costurile vor fi suportate de guvernele viitoare."
     Gustavo Piga, în "Derivatives and Public Debt Management"
     
     _______________________
     
     "Utilizarea derivatelor pentru înfrumusețarea situației fiscale nu va face decât să amâne aplicarea unor programe reale de stabilizare financiară și va oferi un sprijin nemeritat pentru un guvern ineficient și necinstit".
      Gustavo Piga, în "Derivatives and Public Debt Management" 

 

.