Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 30.05.2018
Lecția irlandeză
     Victoria "da-ului" în referendumul irlandez privind amendarea Constituției va permite nu doar liberalizarea avortului, recunoscând dreptul femeilor de a dispune liber de propriul corp, dar și o repoziționare a liberalismului în raport cu adversarii săi. Victoria categorică a viziunii liberale (66% din cei 64% de irlandezi au votat pentru liberalizarea avortului) într-o epocă în care iliberalismul părea să dea tonul oferă un indiciu asupra diviziunilor valorice, dar și a intereselor care urmăresc să împartă Europa. Într-o Românie în care tendința imprimată de cei ce încercă restrângerea drepturilor omului și a democrației (este ilustrativă "confuzia" doamnei Dăncilă între "birocrație" și "democrație", care ar trebui redusă, pare, în context, mai degrabă un act ratat decât o eroare ) pare a fi contrară direcției pe care a afirmat-o majoritatea irlandezilor, "da-ului" de la referendumul din 25 mai ar putea invita la o minimă reflecție privind drumul pe care unii vor să-l impună românilor prin modificarea iliberală a articolului privind familia din Constituție.

     Dacă în Irlanda s-a vorbit de o "revoluție liniștită", în România, după exemplul unei Rusii dezinhibat antieuropeană, dar și al unor țări membre al UE (Ungaria, Polonia, Croația) care au preferat drumul indicat de Vladimir Putin celui european, s-ar putea vorbi de o "contrarevoluție". De altfel, drumul pro-european și liberal al Irlandei nu este surprinzător, căci la referendumul din 22 mai 2015 tendința liberală în privința moravurilor se făcuse deja simțită când 62% din cei 60% de alegătorii prezenți votaseră pentru modificare articolului 34 din Constituție pentru a permite căsătoria între persoane de același sex. Ori, la noi, propusa modificare a articolului 48 din Constituție urmărește exact contrariul. Dar de ce? Este societatea românească una fundamental ostilă liberalismului?

     În Irlanda, în privința moravurilor societatea a evoluat mult mai repede spre liberalism decât erau dispuse să o facă elitele politice și religioase. Transformarea mentalităților a urmat o evoluție rapidă după anii 90 ai secolului trecut când, sub impactul Europei, Irlanda a legiferat divorțul și a depenalizat homosexualitatea. Deși semnele existau eliberării moravurilor se acumulaseră, evocarea liberă a suferințelor îndurate de femei sau cupluri private de dreptul de a avorta a dat un dramatism suplimentar unui scrutin care a marcat spiritele. În fața unei mobilizări a tinerei generații (85% dintre tineri au participat la scrutin) biserica catolică irlandeză a preferat să rămână discretă.

      La noi, refuzul valorilor liberale și fundamentalismul religios marcat de un antieuropenism manifest par să fi urmărit o schimbare a direcției dar și o întoarcere spre timpul religiei. Refuzul laicității și al drepturilor omului în numele unei așa-zise tradiții creștine nu se poate însă explica doar prin "pragmatismul" unor politicieni acuzați de corupte care încercă să-și salveze de posibile pedepse și mută dezbaterea de la problema corupției la cea a identității. Dacă în România sau în țările din jur elitele politice și religioase nu au rezistat în fața presiunii iliberale și pentru că au fost supuse unei presiuni din partea unor grupuri religioase ale căror priorități politice nu sunt tocmai pe linia liberalizării moravurilor. Dar și a faptului că național-comunismul (regăsit și adaptat acum pentru nevoile unei părți a clasei politice) conținea deja (preluat de la legionarismul pe care îl adaptase ceaușismului). Campaniile iliberale care au marcat ultimii ani, începând cu cazul Botnariu și continuând cu ofensiva pentru modificarea articolului 48 sau denunțarea influenței lui George Soros au constituit fundalul unei acțiunii discrete care a vizat partidele politice, BOR-ul dar, se pare, și instituții de forță ale statului. Astfel, partidele politice au căzut sub relativ ușor sub această vraja (n-aveau vreo ideologie, în schimb aveau nevoie de voturi, de un electorat stabil și de finanțare pentru campaniile electorale), iar BOR-ul nu a putut să reziste (asta și sub înrâurirea unor călugări de la Muntele Atos al căror fundamentalism i-a făcut ușor de manipulat de către o Rusie interesată să demonstreze lipsa de unitate a UE) mesajului radical. Revenind la partidele politice, nu este un secret că mulți dintre liderii PNL de la cel mai înalt nivel provin zona de influență a Alianței Evanghelice (Biserica Baptistă, Biserica Creștină după Evanghelie și Cultul penticostal), dar nici PSD, PMP, USR sau UDMR nu scapă acestui tip de injoncțiuni. Iar oare pentru politicienii neoprotestanți proiectul politic este direct legat de viziunea lor escatologică. În situația dată nici elitele politice nici cele religioase n-ar putea imprima elanul care să ducă România mai aproape de societatea occidentală. În schimb, societatea civilă liberală ar putea sprijini această tendință. De unde și mobilizarea unor oameni politici sau reprezentații ai cultelor religioase împotriva excesului de democrație și de drepturi ale omului. 
Cristian Pîrvulescu
 

 

.