Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 06.09.2018
Lecțiile Argentinei pentru România
click aici
     Simon Kuznets, laureat al premiului Nobel pentru economie în 1971, spunea odată că "există patru tipuri de țări în lume: țările dezvoltate, țările subdezvoltate, Japonia și Argentina".

     Acum nu se mai folosește termenul "subdezvoltat", iar noțiunea de "țară în curs de dezvoltare", deși a fost înlocuită cu "economie emergentă", care sună mai bine, nu schimbă deloc datele problemei.

     Dacă Japonia nu mai reprezintă de atunci o categorie în sine, Argentina continuă să fie o "enigmă" economică. La începutul secolului trecut, țara reprezenta un magnet pentru emigranți și a cunoscut o dezvoltare accelerată pe fondul exploatării resurselor minerale, dar mai ales a celor agricole. Des­pre cineva care dispunea de resurse financiare apreciabile se spunea că este "bogat ca un argentinian".

     Marea Depresiune din anii "30 a reprezentat primul pas către sfârșitul "miracolului", iar lovitura de grație a venit odată cu instalarea lui Juan Peron în fotoliul de președinte, care a marcat începutul dominației mișcării politice cunos­cute sub numele Peronism, a cărei influență nu a putut fi "ștearsă" de dictaturile militare din perioada postbelică.

     După intrarea acestor dictaturi în istorie, la sfârșitul anului 1983, aproape toți președinții aleși au fost Peroniști, cu excepția lui Raul Alfonsin (1983 - 1989) și a actualului președinte, Mauricio Macri, care și-a început mandatul în 2015.

     Politicile populiste adoptate au subminat puternic economia Argentinei și au condus la explozia tensiunilor sociale. În 2001, țara a fost "condusă" de 5 președinți în doar două săptămâni, iar guvernul a oprit plățile pentru datorii de peste 100 de miliarde de dolari, cel mai mare default din istorie.

     Procesul de restructurare a datoriilor a durat până în 2016, când s-a anunțat ieșirea oficială din "insolvență", după finalizarea acordurilor de rambursare cu ultimii creditori.

     În iunie 2017, agențiile de presă au scris că Argentina a reușit să atragă investitori pentru obligațiuni denominate în dolari cu maturitatea de 100 de ani. Guvernul de la Buenos Aires a împrumutat 2,75 miliarde de dolari, în condițiile unei oferte de 9,75 miliarde, la un randament de 7,9%.

     Niciun avertisment nu a fost luat în considerare, deoarece "investitorii" considerau că pot să profite de pe urma tranzacțiilor ulterioare.

     "Dacă privim istoria, nu sunt sigur că există o perioadă continuă de 20 de ani în care Argentina nu a intrat în default", declara atunci Jorge Piedrahita, director executiv la Puma Investments, pentru CNBC.

     Înainte de finalizarea acordurilor cu creditorii, revista The Economist scria, în 2014, că "Argentina era viitorul acum o sută de ani", dar totul s-a năruit, iar economiștii nu pot să explice nici acum "declinul dramatic al țării" în cei "o sută de ani de inepție". Dar ce explicații mai sunt necesare când se afirmă că Argentina a urmat politici economice inepte timp de un secol?

     În aceste condiții, măsurile de liberalizare a economiei adoptate de administrația Macri nu aveau cum să reușească fără apariția unui șoc negativ deosebit de sever, deoarece dezechilibrele și tensiunile sociale s-au acumulat. Pur și simplu nu este posibil să îndeplinești promisiuni electorale, în timp ce politica economică este "croită" după "tipare" care ridică bariere insurmontabile în fața creșterii economice.

     În urmă cu un an, 16 peso cumpărau un dolar. În primăvara acestui an cursul era de circa 20 ARS/USD, iar acum a ajuns la 40 ARS/USD.

     Pe fondul panicii, guvernul de la Buenos Aires a solicitat asistența FMI, deși experiența istorică spune că "soluția" este dezastruoasă. Autoritățile argentiniene au cerut ajutorul instituției financiare internaționale și înainte de a intra în incapacitate de plată în 2001.

     În urmă cu câteva zile, BCRA (Banco Central de la Republica Argentina) a majorat dobânda de politică monetară până la 60%, de la 45% anterior, cu un efect efemer asupra monedei naționale.

     Pesoul și-a continuat deprecierea accelerată față de dolar, în ciuda transferării primelor tranșe de la FMI, dintr-un pachet de asistență de 50 de miliarde de dolari, pentru creșterea rezervelor valutare (vezi graficul).

     Președintele Macri a cerut accelerarea transferului de fonduri din cadrul celui mai mare program de bail-out din istoria FMI și a anunțat un nou program de austeritate, care ar trebui să "îmbuneze" sentimentul investitorilor.

     Programul include creșterea taxelor, reducerea birocrației și reintroducerea unor taxe pentru exporturi, astfel încât țara să fie ajutată de "cei care au cea mai mare capacitate de a contribui", după cum scrie Financial Times.

     Dar toate acestea nu par să fie suficiente pentru FMI, care a cerut autorităților argentiniene să nu mai foloseas­că rezervele valutare pentru a susține cursul monedei naționale, conform unui articol recent de la Zerohedge.

     Deprecierea accelerată a pesoului față de dolar din ultimele săptămâni a condus deja la pierderi semnificative pentru fondurile de investiții. FT scrie că "nume mari de pe piața obligațiunilor" au înregistrat pierderi de miliarde de dolari ca urmare a expunerii față de Argentina. Doar fondurile administrate de compania Franklin Templeton au pierdut circa 1,2 miliarde de dolari până acum, conform estimărilor de la Financial Times.

     Tot FT mai scrie că "implicarea Fondului în situația din Argentina reprezintă o problemă deosebit de sensibilă", având în vedere "succesul" programelor anterioare, în timp ce partidele din opoziție "visează la plecarea lui Macri din palatul prezidențial într-un elicopter", așa cum un alt președinte "a părăsit palatul după eșecul programului FMI, înainte de criza din 2001".

     Elicopter? Se pare că argentinienii nu au învățat de la "alții" care ar trebui să fie sfârșitul "jocului" cu aceste mijloace de transport aerian, chiar dacă "spectacolul" se termină oricum rău pentru cetățenii de rând.

     Asta este. Ei nu au învățat lecțiile de la noi, iar autoritățile "noastre" par să facă un motiv de mândrie din ignorarea legilor economice, așa cum au făcut și autoritățile de la Buenos Aires timp de multe zeci de ani.

      Deși Argentina este departe de noi, din punct de vedere geografic, Româ­nia este foarte aproape de "frații" de gintă latină din America de Sud.

     Inepția politicilor economice din ultimele trei decenii ne unește. 
Călin Rechea
 

 

.