Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 31.08.2018
LEGISLAȚIE
O reglementare problematică: Registrul Național de Publicitate Mobiliară
click aici
     La data de 23 mai 2018, Camera Deputaților a adoptat proiectul de lege privind Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM) și pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor și efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Ulterior, președintele țării a înaintat Senatului o cerere de reexaminare a Proiectului, atrăgând atenția asupra anumitor prevederi problematice ale acestuia. În prezent, acesta a fost înaintat comisiilor de specialitate ale Senatului, urmând a fi analizat de acestea în luna septembrie, după vacanța parlamentară.

     Într-adevăr, din perspectiva unui practician al dreptului, anumite prevederi ale Proiectului ies în evidență ca având potențial de a îngreuna procesul de înregistrare a unor anumite acte juridice în RNPM, ceea ce va afecta, în mod implicit, și modul de desfășurare a tranzacțiilor de finanțare.

      Înscrierea titlurilor executorii

     La începutul anului 2017, art. 641 din Codul de Procedură Civilă a fost modificat în sensul în care înscrisurile sub semnătură privată nu mai pot fi titluri executorii decât dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. La momentul respectiv, această modificare a făcut obiectul unor îndelungi discuții în practică, care și-au propus să răspundă întrebării: vor trebui înregistrate toate titlurile executorii (de exemplu, și un contract de credit sau un contract de asistență juridică) sau numai acele titluri executorii cu privire la care legea prevedea deja condiția înregistrării pentru validitate sau opozabilitate (de exemplu, contractele de ipotecă)?

     Corpul Operatorilor Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare a emis, la acel moment, un comunicat prin care a exprimat disponibilitatea acestui sistem pentru înregis-trarea titl-urilor executorii, prin intermediul avizelor specifice.

     Au existat și o serie de păreri potrivit cărora, într-o interpretare rezonabilă, prevederea respectivă ar viza doar acele titluri executorii pentru care legea prevede deja condiția înregistrării pentru validitate sau opozabilitate. Practica instanțelor poate însă varia și este deja binecunoscută o încheiere a Judecătoriei din Sânnicolau Mare prin care a fost respinsă o cerere de încuviințare a executării silite deoarece contractul de credit nu era înregistrat într-un registru public.

     Proiectul reia ideea din Codul de Procedura Civilă, stabilind în art. 4 alin. (1) că înregistrarea înscrisurilor sub semnătură privată care sunt titluri execturorii în condițiile legii se face în RNPM și în alin. (3) că titlurile executorii constatate prin înscrisuri sub semnătură privată pentru care legea solicită realizarea formalităților de publicitate îndeplinesc această condiție prin înscrierea în RNPM.

     În opinia noastră, formularea alin. (1) este de natură a redeschide discuțiile cu privire la executorialitatea anumitor tipuri de contracte (precum cele de credit sau cele de asistență juridică) în lipsa înscrierii acestora în RNPM, urmând ca, după intrarea în vigoare a legii, practicienii să aștepte cu interes interpretarea instanțelor cu privire la aceste prevederi. Cu atât mai mult în acest context este recomandabilă o modificare legislativă la nivelul Codului de Procedura Civilă prin care să fie clarificată aplicarea cerinței înregistrării în registrele publice relevante exclusiv a acelor titluri executorii pentru care legea prevede deja condiția înregistrării pentru validitate sau opozabilitate.

     Remarcăm și faptul că un proiect legislativ similar preciza într-un mod mult mai clar faptul că înscrisurile declarate prin legi speciale titluri executorii sunt exceptate de la cerința înscrierii în registrele de publicitate, însă acest proiect a fost retras de către inițiator, iar acest limbaj nu a fost preluat și în Proiectul despre care discutăm în acest articol.

      Teritorialitatea înscrierilor

     În premieră pentru materia publicității în materie mobiliară, Proiectul prevede că înscrierile în RNPM se vor face la sediul operatorului sau al agentului din circumscripția teritorială a Curții de Apel unde își are domiciliul sau sediul unul dintre debitori (sau în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, în cazul în care debitorii nu au sediul în România).

     Este greu de văzut beneficiul unei astfel de competențe teritoriale, mai ales prin prisma faptului că, în practică, finanțatorul este cel care preia de cele mai multe ori responsabilitatea efectuării înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (viitorul RNPM), în vederea asigurării celerității înscrierii drepturilor sale după semnarea contractelor de garanție relevante.

     Dacă Proiectul intră în vigoare în forma actuală, băncile se vor vedea fie în poziția de a găsi operatori RNPM cu care să colaboreze în fiecare dintre circumscripțiile Curților de Apel din țară, fie de a impune debitorilor să preia formalitățile.

     Merită remarcat că introducerea competenței teritoriale se numără și printre motivele pentru care legea a fost reîntoarsă către Senat, argumentându-se că teritorialitatea nu este în măsură să asigure celeritatea înscrierilor.

     În concluzie, în lumina cererii de reexaminare, ne exprimăm speranța că în comisiile de specialitate și, ulterior, în plenul Senatului, aceste prevederi ale Proiectului vor fi revăzute în spiritul unei abordări care să răspundă și cerințelor practice și vor fi ajustate pentru a asigura bunul mers al pieței bancare. Rezultatul rămâne de văzut pe finalul acestui an. Nu în ultimul rând, este de interes o eventuală modificare a Codului de Procedură Civilă pentru a clarifica faptul că cerința înregistrarii în registrele de publicitate relevante se aplică doar acelor titluri executorii pentru care legea prevede deja condiția înregistrării pentru validitate sau opozabilitate. 
CAMELIA IANȚUC, ASSOCIATE PELIFILIP
 

 

.