Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 13.08.2014
Lumi paralele!
click aici
     Faliile existente în societatea autohtonă au fost adâncite de valul de discuții lansat după condamnarea lui Dan Voiculescu. Albul uneia dintre părți este negru curat pentru cealaltă și invers. Privind opiniile exprimate la televizor, dar, luând și pulsul străzii, în minte îți vin câteva întrebări. Să fi înnebunit oamenii brusc? Interesele materiale să întunece în asemenea hal mințile? Să fie unii dintre cei care apar la TV atât de buni actori încât să mintă fără să le tremure măcar un singur mușchi pe față? Răspunsurile sunt greu de obținut, însă două întâmplări, una personală, m-au făcut să mă gândesc că ambele părți au propriul adevăr, fiecare trăind în cu totul altă lume, lume construită cu migală, în ani, grație mediului în care evoluează.

     Prima întâmplare! Albert Speer a fost arhitectul preferat al lui Adolf Hitler, a ocupat diverse posturi ministeriale în timpul celui de-al Treilea Reich, după război fiind judecat la Nurenberg unde a fost condamnat la 20 de ani de pușcărie. Încarcerat la Spandau, Speer a devenit un cititor fanatic, citind peste 500 de cărți doar în primul an de detenție. În 1953 deținuților li s-a permis să citească zi de zi ziarele, așa încât în 1966 când a fost eliberat, Speer își închipuia lumea conform prezentării făcute de presa la care avea acces și pe care o citea până la ultima literă. Astfel, conform propriilor mărturisiri, drumul spre casă a fost un calvar, așteptându-se ca la fiecare curbă să aibă loc un accident, să se petreacă un atac, o forță ostilă să invadeze brusc țara. Presa îi crease viziunea unei lumi catastrofale aflată pe buza prăpastiei.

     A doua întâmplare! În urmă cu câțiva ani m-a vizitat un prieten, care era plecat din țară de mai bine de un deceniu. Din cauze tehnice, dar și de fus orar în toată această perioadă a avut acces la un singur canal autohton, mai exact la știrile acestuia de la ora 17.00. În prima seară când, undeva după ora 22, am spus că mă duc să cumpăr ceva de la colț, s-a uitat la mine ca la un nebun, privindu-mă ca pe un condamnat la moarte. Respectivele știri îi creaseră o imagine de coșmar, își închipuia că lucrurile au luat-o atât de rău razna încât la fiecare colț de stradă se petrec minut de minut crime și violuri. Am încercat să-i explic că lucrurile nu stau chiar așa, dar mi-am dat seama că a rămas cu impresia creată în deceniul de înstrăinare atunci când mi-a cerut să-l însoțesc până la gară... pentru siguranță.

     Dacă seară de seară sintetizezi ziua într-o anumită lumină, atât cel din studiou cât și privitorul cu telecomanda blocată, după o perioadă începi să crezi că ești un luptător - martir, care se opune unui regim criminal care a instaurat dictatura. Înconjurat de aceiași oameni, care expun până la tocirea circumvoluțiunilor aceleași idei, îți creezi o lume proprie, iar părerile din exterior nu mai contează. Adevărul aparține doar "sectei tale". Pe cealaltă "parte a lunii" lumina e diferită, iar singura șansă pentru lumea ta o reprezintă un singur om, care vai, din noiembrie se retrage din scenă. Mulți dintre conaționalii noștri trăiesc în două lumi complet paralele, dar adevărata dramă o trăiesc aceeia care își duc viața în lumea prinsă între cele două lumi! 
DAN NICOLAIE
 

 

.