MINISTRUL ENERGIEI, ANTON ANTON:"Scopul OUG 114 - creşterea preţurilor gazelor"

Teona Tomoiagă
Ziarul BURSA #Companii #Energie /

"Scopul OUG 114 - creşterea preţurilor gazelor"

Preţurile gazelor cresc din cauza faptului că, în prezent, contractele se fac pe o perioadă mai îndelungată, iar acesta este scopul OUG 114/2018, a declarat ministrul Energiei, Anton Anton, ieri, în cadrul unei vizite de lucru la Sucursala de Producţie Energie Electrică din Iernut.

Domnia sa a spus: "Am constatat cu îngrijorare că preţurile gazelor cresc, deoarece contractele se fac pe termen mai lung. Acest lucru afectează populaţia ţării noastre, în condiţiile în care România este producător de gaze. Nu toate gazele pe care le consumăm în România le producem. Producem două treimi, pe timp de iarnă, 85-90% în medie anuală, din gazele pe care le consumăm. Este cazul ca, folosind o prevedere europeană, să stopăm această creştere a preţului gazelor. Acelaşi lucru l-am constatat la energia electrică. Acesta este scopul OUG 114".

Ministrul Energiei a subliniat că societăţile din energie sunt foarte profitabile. Domnul Anton a susţinut: "Au fost anul trecut, acum doi ani, acum trei ani. Sigur, va scădea profitabilitatea acestor companii, în condiţiile în care OUG 114 prevede taxa de 2% pe cifra de afaceri către ANRE".

Ministrul a mai informat că preţurile de pe piaţa de profil nu se modifică, ci râmân constante.

În legătură cu centrala de la Răstoliţa, ministrul Energiei a spus că Hidroelectrica are datoria să plătească această investiţie.

"Îmi doresc să vin să tai panglica la Răstoliţa. Este într-un stadiu excepţional, în care se ceartă Hidroelectrica cu cei de la Păduri (n.r. Romsilva). Hidroelectrica trebuie să plătească investiţia, nu bugetul de stat. În această centrală de la Iernut, Romgaz investeşte banii. Răstoliţa este o investiţie pe care Hidroelectrica şi-a asumat-o", a explicat ministrul.

Întrebat în ce măsură statul român este pregătit să asigure piaţa liberă pentru gaz natural, domnul Anton Anton a răspuns: "Piaţa de gaze naturale din România este o piaţă care se conformează normelor europene, de asemenea, şi plafonarea este conform normelor europene pentru ca este o plafonare pe trei ani".

Domnul Anton a mai afirmat cu privire la strategia energetică a ţării noastre: "România are o strategie energetică, care, împreună cu adăugirile necesare, a constituit un plan pe care l-am prezentat la Bruxelles odată cu toate ţările şi urmează să fie finalizat, după o dezbatere a tuturor ţărilor europene".

Întrebat dacă ţara noastră are capacitatea să producă suficientă energie astfel încât să nu mai importăm din alte ţări, domnia sa a explicat: "România nu este o feudă, nu trăieşte independent de ţările vecine. Noi suntem integraţi într-un sistem energetic care cuprinde România, Ungaria, Cehia. Este vorba despre o circulaţie comercială a energiei. Acolo unde e mai ieftină energia, acolo te îndrepţi să cumperi. Sigur că România trebuie să aibă nişte resurse, nişte rezerve. Avem centrale care pot fi pornite, dar doar în cazuri extreme.

"Am în vedere modificarea OUG 114 pentru producătorii de energie pe cărbune. Am fost la Târgu Jiu şi am discutat cu cei de acolo, deoarece acea companie nu este profitabilă din cauza certificatelor de carbon, introduse tocmai pentru a elimina producţia pe cărbune. România nu îşi poate permite acest lucru.", a mai afirmat domnul Anton.

Ministrul Energiei a apreciat invesiţia centralei electrice de la Iernut ca fiind cea mai importantă de până acum: "De la unitatea 2 Cernavodă nu a mai existat, în energie, o investiţie aşa importantă ca centrala de la Iernut, care a costat 270 milioane de euro".

Directorul general Romgaz, Adrian Volintiru, a subliniat că investiţia centralei de energie din Iernut nu a fost lipsită de evenimente neprevăzute.

Domnia sa a afirmat: "Ca orice investiţie, este una plină de neprevăzut. În primă fază, a fost vorba despre apariţia necesităţii unor piloni suplimentari la fundaţie, care a generat o întârziere de patru luni, dar încercăm să recuperăm această întârziere. În acest moment, construcţiile civile şi industriale sunt realizate în proproţie de 70%, iar în ceea ce priveşte partea electrică, sunt undeva la 60%. Anul viitor se va finaliza construcţia centralei Iernut. Centrala veche va ieşi din uz. În momentul de faţă, centrala veche funcţionează cu 400 MW. La mijlocul anului 2019, din cauza necesităţilor de interconectare cu centrala nouă, va ieşi din funcţiune şi grupul 5 de 200 MW. Şi atunci vor rămâne grupurile 1 şi 4, 200 MW total".

Ministrul Energiei, Anton Anton, alături de secretarul de stat Robert Tudorache şi directorul general al Romgaz, Adrian Volintiru, au desfăşurat, joi, la Iernut, vizita Sucursalei de Producţie Energie Electrică.

Ministrului Energiei, Anton Anton: "Black Sea Oil & Gas a anunţat că începe exploatarea perimetrelor din Marea Neagră. Cred că este cea mai tare veste pe are am primit-o. La începutul săptămânii am semnat autorizaţia şi ei, uletrior, cu destul de multă celeritate au declarat public că se apucă de exploatare. După foarte multe discuţii, în sfârşit unul dintre cei care au explorat în Marea Neagră a luat decizia de a exploata. Asta înseamnă că putem să facem şi altă centrală precum cea de la Iernut, în care să ardem un gaz pe care îl producem noi şi înseamnă că putem să ne gândim la extinderea reţelelor de gaze în zonele în care nu a reţele de gaze".

Opinia Cititorului ( 4 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. Cred ca stoparea cresterii este scopul. Asta inteleg din declaratie.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. E și mai clar pe cine mizează Rusia în România

      O puzderie de oficiali ruși și ”analiști” militari care miros de la o poștă a GRU s-au apucat, ca din senin, să vânture ideea unui război iminent în regiune și să ne amenințe. Vorbesc cu lejeritate de rachetele Tomahawk cu încărcătură nucleară pe care SUA le va plasa în România în curând, despre cât de ușor ar putea distruge baza de la Deveselu și cum rachetele hipersonice Kinjal, așa-zisele arme invincibile ale Kremlinului, au fost create special pentru a lovi țara noastră. Nu este deloc întâmplător. 

      Rusia se folosește de mult de sistemul antirachetă de la Deveselu pentru a-și juca sceneta favorită, în care se prezintă drept victima agresiunilor SUA și NATO. Așa justifică și încălcarea Tratatului Forțelor Nucleare Intermediare. Cu toate că știe foarte bine că ”scutul” este doar un scut, nu o suliță. Dar pentru că nu au o minciună mai bună nici măcar atunci când sunt întrebați de ce nu mai permit monitorizarea aeriană a enclavei Kaliningrad, vorbesc despre Deveselu. 

      Există vreo amenințare reală pentru România, dincolo de retorică? Nu. În cei 15 ani de când am intrat în NATO, Rusia nu a avut o putere executivă la București care să-i priască mai mult decât cea instalată în decembrie 2016. De ce ne-ar ataca acum, când îi convin de minune foarte multe lucruri care se întâmplă la București?! 

      Despre acțiunile programatice de slăbire a încrederii cetățenilor în instituțiile statului am scris de nenumărate ori. La fel și despre conflictul coaliției de guvernământ cu Uniunea Europeană. Ambele servesc de minune Moscovei. Se vorbește, însă, prea puțin despre cel mai palpabil cadou pe care regimul Putin l-a primit anul trecut: amânarea începerii investițiilor pentru exploatarea gazelor din Marea Neagră. Care echivalează cu întârzierea obținerii independenței energetice și perpetuarea dependenței de gazul rusesc. 

      ”Indiferent cât efort propagandistic va fi făcut pentru a masca realitatea, acestea sunt cu adevărat ţintele Rusiei în ceea ce priveşte politica energetică a României: blocarea exploatării resurselor proprii şi menţinerea dependenţei de gazele de import furnizate de Gazprom. Implicit, toţi politicienii care militează direct sau indirect împotriva valorificării potenţialului energetic intern şi nu se angajează activ în obţinerea de preţuri mai scăzute pentru gazele de import fac jocul Rusiei.” 

      Paragraful de mai sus l-am scris în octombrie 2013, într-un editorial intitulat ”Pe cine mizează Rusia în România”. La vremea aceea, se vorbea puțin despre gazele ”off-shore”. Chiar dacă Gerhard Roiss, fostul CEO al grupului OMV, declarase deja că rezervele de hidrocarburi din Marea Neagră sunt ”gigantice” iar descoperirea lor este de o ”importanță mondială,” decizia de a le exploata era încă departe. 

      Alt subiect energetic deschidea însă, în octombrie 2013, jurnalele de știri: protestul de la Pungești. 150 de oameni au blocat utilajele companiei Chevron, încercând să-i împiedice să caute gaze de șist. Poate vă amintiți, a fost un protest cât se poate de bizar, cu preoţi şi activişti de partid îmbrăcaţi în costume populare purtând pancarte pe care scria "Chevron, go home!". Un protest amplificat paroxistic de aceleași televiziuni care presează de doi ani pentru Ordonanța de Urgență privind amnistia și grațierea și demonizează Occidentul. 

      În acel context, relevantă a fost declaraţia Fionei Hill, expert la Brookings Institution, un think-tank de la Washington, care asistate cu un an în urmă la un discurs al preşedintelui Putin: "Singura dată când l-am văzut cu adevărat implicat a fost atunci când a încercat să ne explice cât de periculoasă este fracturarea hidraulică.” 

      ”În mediile europene există bănuiala că Rusia ar susţine organizaţii ecologiste care se opun vehement aplicării procedeului de fracturare hidraulică în Europa şi că Gazprom deţine societăţi media care au difuzat în Rusia şi în Europa reportaje despre efectele negative ale acestui procedeu asupra mediului înconjurător", mai spunea Fiona Hill. 

      Nu doar activiștii ecologiști, preoții și membrii de partid în ițari s-au opus explorării gazelor de șist din România. A făcut-o și Victor Ponta, premierul României în acel moment. Până să ia o decizie privind exploatarea, nu a fost nici măcar curios să afle dacă avem cu adevărat sau nu depozite de gaze de șist. Primul sa decizie ca prim-ministru a fost să dea un moratoriu care să blocheze inclusiv explorarea. 

      Ce s-a ales de planurile Chevron? Praful. Compania americană și-a făcut bagajele și a plecat. Oficial, motivul a fost că rezervele de gaze de șist descoperite nu erau suficient de mari pentru a justifica exploatarea. Însă, nimeni nu i-a întrebat de ce nu și-au dus până la capăt operațiunile de explorare din celelalte perimetre concesionate și care păreau mai promițătoare decât cel de la Pungești? 

      Neoficial, răspunsul poate fi găsit inclusiv în declarația pe care a făcut-o Victor Ponta cu puțin timp înainte de a deveni premier, când considera că explorarea și exploatarea gazelor de şist sunt componente ale unei strategii perfide a guvernului Ungureanu de "înstrăinare din patrimoniul naţional a resurselor naţionale şi a resurselor energetice", care avea legătură cu "interese externe României...". 

      Dacă singurele obstacole de care s-ar lovi o companie precum Chevron ar fi protestele societății civile sau acțiunile unei puteri ostile, decizia de a investi sau nu într-o țară străină ar lua-o exclusiv pe baza aritmeticii economice. Au suficientă forță și expertiză în a lucra în medii neprielnice ca să nu se lase descurajați de ele. Iar în final, totul se va decide în funcție de cifre. 

      Dar când se confruntă cu o guvernare ostilă, sau cu una care nu oferă legislație și regim fiscal predictibile, care azi spun una și mâine alta, care nu își respectă angajamentele, capitolul costuri al oricărei investiții se modifică. Riscurile pe care le prezintă pentru afaceri o administrație incompetentă sau cu obiective ascunse pot fi atât de mari încât numai un profit din categoria celui obținut din traficul de droguri ar fi suficient de mare ca să merite efortul de a le înfrunta. 

      Și mai este un amănunt ignorat constant de autoritățile de la București. Conducătorii acestor companii nu sunt și patronii lor. Ei au de dat socoteală în fața acționarilor pentru fiecare cent investit. Chiar dacă un CEO ar fi tentat să facă pe cowboy-ul sau pe jucătorul de ruletă, mecanismele corporatiste sunt atât de stricte încât practic nu există nicio șansă ca o mare companie, în special cele listate la bursă, să investească în afaceri prea riscante. 

      De aceea, lipsa de predictibilitate poate scoate complet o țară de pe lista marilor proiecte economice. Când nu știi precis ce taxe va trebui să plătești sau pe ce venituri poți să contezi, este imposibil să întocmești un plan de afaceri care să convingă acționarii. Nimeni nu poate garanta o doză mare de probabilitate că el se va și realiza. Și nimeni nu se încurcă cu o țară făcută parcă pe nisipuri mișcătoare când există multe altele care se întrec în a oferi marilor investitori cele mai bune condiții posibile, care să le minimizeze riscurile și să le maximizeze profitul. 

      Așa trebuie înțeleasă și decizia de acum câteva zile a grupului OMV Petrom de a amâna începerea exploatării gazelor din Marea Neagră. Guvernarea PSD-ALDE nu oferă în clipa de față garanția că planul de afaceri pe care și l-au făcut nu va fi dat peste cap de alte decizii contradictorii, pripite, luate înaintea unor studii de impact solide, nediscutate cu mediul de afaceri, precum cele adoptate la sfârșitul anului trecut, când au introdus celebra ”taxă pe lăcomie.” 

      Asta blochează punctual, în acest moment, demararea celui mai mare proiect energetic al țării, care ne-ar putea aduce nu doar independența energetică ci și șansa de a deveni un jucător regional important în acest domeniu. 

      Doar că lipsa de claritate și de predictibilitate nu reprezintă decât o parte a problemei. Cealaltă parte, despre care companiile implicate nu vorbesc public, reprezintă marea dilemă pe care o ridică nu doar ”taxa pe lăcomie”, ci toate măsurile adoptate în ultimele luni. Asistă la o demonstrație monumentală de prostie și de incompetență, sau la un plan deliberat de sabotare a șansei istorice de a ne elibera de servituțile pe care le implică dependența de gazul rusesc? 

      Ce a făcut coaliția PSD-ALDE, cu susținerea UDMR, în domeniul energetic se pliază la fel de bine pe interesele Rusiei, pe cât s-au pliat și acțiunile ostile împotriva explorării gazelor de șist, de acum șase ani. Cifrele vorbesc de la sine: 

      importul de gaze naturale din Rusia s-a majorat, în luna noiembrie 2018,cu 45% față de noiembrie 2017, în timp ce prețul de import a crescut cu 40%!

      Așadar, nu doar nu că nu am făcut pași să valorificăm gazele din Marea Neagră, dar importăm mult mai mult, la un preț crescut semnificativ. Cum am ajuns aici? Simplu. Măsurile luate anul trecut au descurajat producția internă. Avantaj Gazprom! 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    eu sunt mai prostanac, nu inteleg - daca gazele din productia externa sunt prea scumpe - cauza fiind contractele incheiate pe termen lung - de ce nu aducem din productia externa?

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    imi pare rau si sunt nedumerit ca acest Anton Anton, fiul lui Anton, profesor universitar din tata-n fiu are o exprimare la nivelul lui Andrusca.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS