Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 01.07.2018
Mobbing-ul sau presiunea psihologică de lungă durată
click aici
     Fenomen mai puțin cunoscut în România, dar cu efecte reale și îngrijorătoare, mobbing-ul reprezintă o presiune psihologică exercitată de un grup de oameni, colegi sau superiori ierarhici, asupra unui singur salariat cu scopul de a-l înlătura din firmă, din organizație sau din instituție.

     La nivelul Uniunii Europene, mobbing-ul afectează 12 milioane de salariați, într-un procent mai mare femeile și persoanele care sunt introvertite. Heinz Leyman, cel care a lansat termenul "mobbing", consideră că acesta reprezintă o serie de acțiuni ale colegilor sau șefilor prin care o persoană este discreditată profesional, intimidată psihologic, luată în derâdere, izolată și persecutată cel puțin 6 luni.

     Salariatul-țintă este, de regulă, o persoană pe care ceilalți o percep ca fiind o amenințare pentru ei și pentru posturile pe care le ocupă, fiind prea bună profesional sau pentru că este, pur și simplu, altfel decât ceilalți.

     Formele mobbing-ului sunt diverse, însă pot fi încadrate în două mari categorii, în funcție de felul de a fi al persoanei care îi incită pe ceilalți să denigreze, să intimideze și să discrediteze salariatul-țintă. Dacă "șeful haitei" este o persoană extrovertită îi va convinge pe ceilalți în mod direct, fără ascunzișuri să treacă la atac. Dacă este o persoană introvertită va alege să se țină la distanță și să manipuleze subtil opiniile și acțiunile celorlalți.

     În mobbing cel care declanșează și susține acest proces îi va stimula, direct sau indirect, pe ceilalți și va avea nevoie de oameni cu caracter slab, ușor de manipulat și ușor de convins într-un sens sau altul.

     Conform unei statistici publicată de Business News Daily, 80% dintre situațiile tensionate din cadrul organizațiilor degenerează din conflictele dintre salariați, iar mobbing-ul este cap de listă. Efectele mobbing-ului sunt grave și de lungă durată: anxietate, depresie, epuizare fizică și/sau psihică, scăderea concentrării, scăderea interesului față de activitățile cotidiene de la locul de muncă, scăderea productivității. De asemenea, în ultimii ani, a crescut numărul sinuciderilor ca urmare a atacurilor emoționale și a torturii psihologice la locul de muncă.

     Organizațiile în care are loc mobbing-ul au foarte multe de pierdut dacă nu depun eforturi să remedieze lucrurile sau să le împiedice de la bun început: mediu de lucru tensionat, salariați demotivați și neproductivi, salariați valoroși care aleg să își dea demisia și chiar pierderi de capital de imagine, în cazurile în care conflictul de muncă ajunge în presă sau la autorități.

     Locul de muncă nu este doar locul în care mergem să producem ceva, locul în care ne vindem timpul contra unui salariu, ci este și locul în care coexistăm cel puțin o treime din timpul nostru zilnic.

     Ținând cont de aceste două aspecte, organizațiile trebuie să își regândească politicile și procedurile interne astfel încât, în primul rând, mobbing-ul să nu își găsească loc în cadrul organizației și, în al doilea rând, în cazul în care acest lucru se întâmplă, să poată fi dezvăluit într-un cadru bine determinat și controlat și să poată fi pedepsit ca atare într-un timp cât mai scurt posibil, astfel încât mediul de lucru să devină din nou normal pentru toți salariații.

     În Statele Unite, dar și în țările nordice din Europa, există o luare de poziție din ce în ce mai fermă la nivel statal, dar și corporativ, pe tema mobbing-ului. Marile corporații au introdus în planul anual de pregătire profesională cursuri intensive pentru management, tocmai în ideea de a se proteja ca organizație de efectele dezastruoase de imagine - și nu numai - pe care conflictele de tip mobbing le au pe termen lung. De asemenea, există trend-ul ca în contractele de management să fie introdusă obligativitatea factorilor de decizie din orice organizație să asigure un mediu de lucru fără astfel de manifestări discriminatorii. 
Mirela Săvulescu
 

 

.