Nuieluşa lui Iohannis

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Omul s-a săturat de penali la vîrful politicii din România! Unde te uiţi, unde te întorci, cînd să semneze şi el, ca Preşedinte, un decret, două, la remaniere... penali şi iar penali. Şi, nu nişte penali aşa, ca orice penali, ci unii obraznici, răi de clanţă, care se dau la tine, care luptă pe viaţă (nu pe moarte!) să fie iară ce-au mai fost şi mai mult decît atît, care au dezvoltat, ca bacteriile, mecanisme eficiente de apărare la anti... era să zic biotice... corupţie. Dacă ar fi să îl luăm în serios, ar trebui să ne întrebăm cînd o fi coborît omul nostru de pe Lună. Ieri, sau alaltăieri? Că, dacă era cu picioarele aici, pe Pămînt, măcar de vreo trei zile, în România, unde s-a născut, a crescut... mare... mare... pînă a ajuns Preşedinte, atunci, de cînd a intrat în politică, adică de mai bine de două decenii şi jumătate, ori s-a înecat cu vreo coajă de măr şi a dormit somnul cel rău al Albei ca Zăpada, ori o face pe nebunul. Păi ce, pe dulcea vreme d'anţărţ, cînd domnia sa era june primar la Sibiu, iar Năstase potcovea puricii cu potcoave de nouă ocale şi ei tot săreau de şapte coţi în sus... nu se plimbau penalii la braţ, cete, cete, pe buleverdele largi ale politicii din România? Dar cînd, acelaşi primar de Sibiu era deja om politic "copt", cu greutate şi experienţă, cînd era să îl facă Ponta vice-prim ministru, iar la Cotroceni, Băsescu stăpînea toate inelele... sistemului, atunci nu erau corupţi, mai peste tot, prin politica din România? Ori, te pomeneşti că atunci, mergea... omul încă nu se săturase! Abia acum i s-a pus, în sfîrşit! A ajuns, la fundul sacului răbdării. Nu-i mai poate vedea în ochi pe corupţi! Ori cum ar fi, Iohannis, Preşedintele, a dat-o din nou cu oiştea-n gard, semn că el, personal, are un important deficit de conectare cu realitatea, iar pe deasupra are nişte consilieri politici din categoria "50 de bani snopul". Ori, amîndouă! Dovada, cealaltă gafă de proporţii, ale cărei costuri le încasează acum, atît în plan extern, cît şi intern. Convins că le face gaură-n ciorap psdiştilor de la guvernare s-a grăbit să declare, ba încă de vreo două ori, că "România nu este pregătită să preia conducerea Uniunii Europene". Acum i-a răspuns Jean-Claude-gura-de-aur: România e pregătită! Nici nu contează cît o fi şi cît nu o fi, important este că i s-a spus verde în faţă, tocmai de la Bruxelles, că habar nu are cum merg lucrurile, nici în România, nici la sediul Uniunii Europene. Las la o parte că, oricum, "baletul" durează doar şase luni, iar ceea ce o să facem ne-au stabilit de mult alţii. În rest, protocoale şi fotografii frumoase pentru albumele de familie. Dar, să încerci atît de neîndemînatic, să tragi spuza pe turta politică care-ţi convine ţie, exploatînd o situaţie care iese din logica luptei politice interne şi atinge, vădit, dacă nu credibilitatea ţării pe care Constituţia zice că o reprezinţi, atunci măcar prestigiul ei, cît îl mai are, înseamă să ai orbul găinilor în materie politică.

În sfîrşit, ca să ne arate că are totuşi un "program de ţară", Preşedintele Iohannis a lansat... chiar aşa, ce a lansat? Un program? Nu prea. Cel mult o idee. E adevărat, generoasă. Doar că punerea ei în pagină este mai rău decît nefericită! Dacă obiectivul este "România educată", atunci programul care ar putea duce la realizarea lui nu poate începe şi nici nu se poate termina cu schimbări, pe ici pe colo, chiar şi prin părţile esenţiale, ale programelor şi curriculei şcolare, ori ale dispoziţiilor din legile cu totul strîmbe care guvernează activitatea publică şi privată de învăţămînt din România. România are nevoie nu de un program, ci de un megaproiect întins pe cel puţin o generaţie, dacă vrea cineva ca Educaţia să redevină parte constitutivă a zestrei pozitive de socializare. Iar, de început, ar trebui să începem cu vreo două trei tomuri de studii serioase asupra proceselor care contribuie activ la degradarea masivă a educaţiei, nu doar şi nu numai a învăţămîntului din România şi asta nici de ieri şi nici de alaltăieri, ci de mai bine de jumătate de secol. Aici nu este vorba doar despre şcoală, liceu sau universitate, ci despre condiţiile şi standardele educaţionale ale familiilor din diferite medii şi de diferite condiţii care există astăzi în România, de ceea ce "produc" instituţiile publice şi cele private în materie de educaţie, de influenţe externe şi multe alte condiţii speciale care intersectează procesele educaţionale. Abia cînd vom avea înţelegerea precisă şi structurală a acestor fenomene sociale, deosebit de complexe, care contribuie masiv la "dez-educarea României" vom putea concepe proiecte, nu unul, ci sute, dacă nu mii, prin care să combatem răul şi, mai mult, să construim pe alte principii, cu alte unelte şi, desigur, cu altfel de oameni, educaţia generaţiilor viitoare. Propunerile Preşedintelui Iohannis, oricît de bune şi generoase ca intenţie, nu ating nici măcar pragul critic al unui program bine fundamentat de reforme în sistemul de învăţămînt al României. Pe scurt, prea puţin şi mult prea tîrziu!

De unde, m-a şi dus gîndul că Moşul Nicolae trebuie să-i fi lăsat în ghete, lui Iohannis, anul acesta, doar o nuia!

Opinia Cititorului ( 19 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

  1. Ce sa spun se vede de la o posta ca esti pornit contra lui IOHANNIS. Desigur ca Presedintele nu are poate cea mai eficienta poziție in multe cazuri. Dar sa nu spui nimic despre modul cum actuala putere i a luat din prerogrative si l a lasat fara prea mari posibilitati reale de a interveni, este cel putin o rautare, daca nu cumva o comllicitste cu Dragnea de la care cred ca luni ar putea eventual sa treaca pe la casieria PSD. Oare atât de miop poate fi acest zis ziarist ca nu vrea sa vada nici în ceasul al 12 lea dezastru spre care se îndreaptă tara? In locul domnului patron al ziarului Bursa, l as trimite sa scrie comunicatele dd presa ale PSD. Nu ar periclita prestigiul pe care îl are acest cotidian. Sa auzim de bine domnule Codita...de PSD

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Se vede ca nu ai citit articolele domnului Cornel Codita, altfel nu ai fi semnalizat neadecvat, ca sa nu spun lipsit de maniere sau consistenta. Din modul de exprimare reiese faptul ca esti lipsit de educatie materiala, umanista si spirituala pentru a putea intelege mesajul articolului. Putina curtoazie in exprimare, nu strica nimanui!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Articolul!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. De acord cu tine! Articolu scoate in evidenta necesitatea unei viziuni despre educatie care sa mideleze altfel de relatii la nivel societal: 1 Educatia este factorul, variabila forte a unei civilizatii superioare.. valoare suprema a inei entitati politice 2.Educatia integrata a copiilor, tinerilor dar si a adultilor trebuie da atinga standarde calitative europene. 3. Educatia trebuie sa integreze conceptul pacii in cele 3 tipuri de educatie, cea materiala, umana si spirituala. 4. Prioritate data educarii femeilor, cele care sunt educatoarele copiilor. 5.Viziune asupra educatiei este necesara, avand in centru educatia pentru pace, dreptul fundamental al omului la pace!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      The relationship between education and peace is an area of educational research that merits sustained attention fr om scholars. A recent review of literature on this relationship pointed out the lack of rigorous research studies and robust evidence showing this link. This is surprising, given its significant implications for policy makers and practitioners who wish to educate youths to build and sustain a peaceful and just society. In fact, those who are engaged in education and peace research often grapple with the gap between their intuitive belief in the power of education to transform individuals and society on one hand, and the difficulty in establishing the causal relationship between the two concepts on the other. Still, today’s incessant tide of violence around the world has been propelling researchers to investigate the intersection of education and peace in order to better understand this connection.

      The change in the nature of conflict has also given a new impetus to the research on education and peace. Today’s conflicts are generally fought between cultural groups within a nation, rather than between nation-states. Less developed nations, many of them being multicultural, are particularly prone to the risk of violent conflict. A study suggesting that the percentage of extreme poverty in fragile and conflict-affected societies will increase fr om the current 17% to 46% by 2030 confirms the close relationships between conflict, poverty and development. Because violence caused by internal conflict is a major obstacle to achieving universal access to education and other development goals, research on education and peace has become an important agenda item in the development aid community. This has added international aid organizations to the major players in education and peace research. 

      To date, most research studies have attempted to determine how education contributes to, or negatively affects, peace, rather than the other way around. The notion of peace, in the meantime, is no longer merely defined as the absence of war, but has been expanded to include the absence of structural violence, a form of violence that limits the rights of certain groups of citizens. This definition of peace has enlarged the analytical scope for social science researchers engaged in peace-related studies. The research field of education and peace has expanded beyond curriculum, textbooks, and pedagogy to also include education policy, governance, administration, and school management. Research may explore, for example, the impact of equitable and inclusive education policy and governance on the development of citizenship and social cohesion in the context of multicultural societies. 

      Importantly, scholars engaged in education and peace research need to consider how peace-building education policy and practices can actually be realized in societies whe repolitical leaders and education professionals are unwilling to implement reforms that challenge the existing power structure. Normative arguments around education for peace will be challenged in such a context. This means that education and peace research need to draw on multiple academic disciplines, including political science, sociology, and psychology, in order to not only answer the normative questions concerning peace-building policies and practices, but also address their feasibility. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      A key ingredient of intercultural pedagogy that has the potential of building inter-group trust is the notion of multiple identities. Amartya Sen maintains that one’s freedom to “rationally” choose an identity needs to be respected.

      People can more easily reach out to those in an antagonistic group when they share alternative identities, such as gender and generation. Exclusive national, regional, or ethnic identities, on the other hand, limits the possibilities of forming inter-group connections. What is not clear, however, is how schools can encourage students to become aware of their multiple identities, particularly during a time of inter-group conflicts. Despite their potential for human security and peace-building, few research studies exist to address educational approaches that nurture multiple identities as a way to enhance inter-group trust, or “bridging social capital.” 

      The lack of research regarding pedagogical approaches to the development of multiple identities is partly due to the lack of practices related to this topic. Education has traditionally been the responsibility of the state, which has a monopoly over curriculum content and even pedagogical approaches. Despite the evidence that shows national school curricula are increasingly encouraging global awareness,33 the primary purpose of public education remains the development of a national identity to enhance national unity. The modernization paradigm that centers the nation-state as the source of identity is still dominant, so pedagogies for multiple identities are somewhat constrained by this paradigm. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      A central focus of peace and education research is to understand education’s contributions to peace. Peace education encompasses a broad range of pedagogical approaches that aim to nurture attitudes, knowledge, and skills that contribute to nonviolent, equitable, and sustainable peace. These approaches are adopted in various types of peace education. Ian Harris, for example, lists international education, development education, human rights education, and conflict resolution education as types of peace education.39 These types differ in their focuses but share a common ground in that they recognize a difference of opinions as the reality of a human society. Based on this premise, they explain the roots of violence and its different forms and seek alternatives to violence.

      It should be noted that there are many other types of peace education, each shaped by the historical, social, and cultural context of a society. Peace education in Japan, for example, was meant to teach the principles of its postwar constitution in which its Article 9 denounces the use of military force as a way to solve international disputes. Such education is particularly active in Hiroshima and Nagasaki, the two cities that suffered fr om the atomic bombs, and Okinawa, a southern island whe rea severe land battle caused many civilian casualties. Understandably, children in Hiroshima and Nagasaki learn a lot about the consequences of nuclear weapons, while their counterparts in Okinawa go inside a cave, as their grandparents did during the battle, and learn how it feels to be in the dark, unsure what will happen to them. Researchers on peace education need to recognize the diversity of its implementation and understand that its approach is often a product of each particular context. 

      At the same time, one can observe the emergence of popular patterns of peace education around the world. International practitioners often refer to them as “models.” Democratic citizenship education is one of these models. These models serve as a reference upon which context-specific peace education can be developed. Models can be useful whe rea government does not exist or is emerging but does not function sufficiently so as to develop curriculum. This was the case in Timor-Leste, Kosovo, and Bosnia and Herzegovina. Indeed the period of post-conflict reconstruction offers a window of opportunity, as it is often the time to review past curriculum and pedagogical approaches, and revise them according to internationally accepted norms, such as the adherence to human rights. In such a case, international models of peace education can be referenced or introduced to seize upon the momentum of social transformation. Needless to say, such a template should be developed with the close collaboration of practitioners and researchers representing varied regions of the world, in order to ensure its representation and legitimacy. 

      Citizenship education, or more precisely democratic citizenship education, is one of the increasingly popular models of peace education. Its primary purpose is to develop critical citizens through debate, active learning, and teamwork. As critical citizenship education inevitably deals with divisive issues whe reequality and equity are at stake, innovative pedagogies are necessary. For example, many of the world’s teachers are not accustomed to creating or allowing classroom dynamics whe restudents feel comfortable debating controversial issues. However, some of these unique attempts are worth the attention of education and peace researchers. For example, Palestinian and Israeli students in a peace education program discussed the conflict in Northern Ireland, a land far fr om the Middle East, and were able to understand the two opposing perspectives 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Inițial nu am inteles de ce nu semna decretele de numire ale miniștrilor, acum am înțeles dorea sa faca o gaură în sosetele PSD-ul pare o explicație plauzibilă. Ca este rupt de orice realitate asta este evident de mult, "nu stiu si nu mă interesează " poate fi un slogan prezidențial de succes. Dacă programul Romania educată aduce la fiecare profesor 6 case atunci va fi un real succes.

    Cu stimă! 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Domnia sa considera ca educatia poate schimba lumea si afirma ca “ Evitarea conflictelor este misiunea politicii. Construirea pacii este misiunea rducatiei”. Traind in vremuri de razbou, ea a fost cunoscuta ca un promotor activ al pacii, fiind nominaluzata de 3 ori la Premiul Nobil pentru Pace. Din acest motiv educatia Montessori este numita si Educatie pentru pace. Astfel copilul este respectat, iubit, acceptat, ghidat si incurajat sa isi gaseasca propriul rol, in calitate de cetatean al lumii. Clasa functioneaza asemenea unei comunitati, iau decizii impreuna privitor la problemele care apar in clasa. Pentru a construi prezenta constanta a pacii, primul pas este atmosfera din comunitate, cheia de bolta fiind chiar respectul pentru sine, ceilalti si mediul inconjurator. Nu exista competitie, copiii sunt incurajati sa formeze o comunitate bazata pe respect si cooperare, nefiind competitori ci parteneri de drum on explorarea lumii. Ei devin prieteni, se ajuta unii pe altii in depasirea problemelor prin conlucrare si spirit de. Echipa! Astfel se dezvolta un simt al responsabilitatii fata de ceilalti membrii ai cominitatii, luand nastere responsabilitatea sociala. Personal am aplicat aceasta metoda derivata din numele meu .. inca de la 18 ani .. in clasele mele de copii si pana in prezent in clasele de adulti. Rezolvarea conflictelor fara conflict a fost si este firul rosu, chiar inainte de a studia in Elvetia... la Universitatea Internationala Inspirata de filozofia bahai! Doream sa devin actrita, cand eram copil insa profesorii mi-au depus dosarul la Liceul Pedagogic, considerand ca aveam tact pedagogic, fiind si comandanta de unitate a scolii. Consider ca educatia facuta cu arta, alaturi de arte, va duce la o cultura a pacii, incepand cu cea politica!!!! Lectiile de gratie si curtoazie, jocul linistii sunt semnale ale prezentei constante a invizibilei culturi a pacii! In recomandarea data de adviserul meu de la Comisia Europeana primul atribut a fost curtoazie!... asta demonstreaza ca educatorul este unul care aplica principiile pacii si nu doar vorbeste despre....Pacea nu este o destinatie este chiar calea, ea incepe cu noi iar educatia este chiar PACE!!!!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Education for Peace (EFP) creates a civilization of peace by assisting individuals, families, schools, communities and groups to prevent conflict, strengthen inter-group cooperation and apply the principles of unity-in-diversity, equality and justice.

      NEW BOOK fr om EFP: The Unity-Based Family – An Empirical Study of Healthy Marriage, Family, and Parenting 

      A clinically based study of the main ch aracteristics of healthy marriage, family, and parenting. It is of special interest to health professionals, educators, policy-makers, as well as inquisitive readers searching for answers to the challenges of contemporary family life. Read the News Release. 

      MOSTAR CITY CELEBRATES 13 YEARS OF EFP IN ITS SCHOOLS

      Read the inspiring report on the Education for Peace Event held in May 2015 in the City of Mostar, Bosnia and Herzegovina. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    An alternative approach to a unity-based paradigm is social cohesion, a looser form of social integration. As previously mentioned, social cohesion in a multicultural society refers to a trusting relationship between different social groups, as well as between civilians and public entities. Social cohesion is not about assimilation, but seeks to enhance trust while respecting diversity.

    In developing inter-group trust, however, sharing a minimum set of values and principles is considered necessary. 

    Social cohesion can also be strengthened by inter-group contacts. Peace education activities in post-conflict societies tend to include a component of inter-group contacts that are believed to reduce bias and facilitate mutual understanding. Such a belief is based on the well-known “contact hypothesis” advanced by Gordon Allport and Thomas Pettigrew. These scholars examined the effects of racially integrated schools in the United States on children’s attitudes toward each other and found positive impacts.

    Additional research is needed to investigate the conditions that support the contact hypothesis, particularly in conflict-affected contexts. This should contribute to our understanding of when and how these inter-group activities advance social cohesion and peace. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Among various learning subjects, history education is particularly contentious, because it is seen to influence the balance between unity and diversity. History education has been used by the states to teach their approved version of historical events, which tend to glorify the shared experiences of their nationals. Such a learning experience is believed to give confidence and a sense of unity to the nationals. However, this approach to history education inevitably faces a problem, because the world is composed of multiple nations. Different explanations for a historical event are often noted by the use of opposing words such as “advancement” in one curriculum and “aggression” in another. This can create very different worldviews among youth. In a multicultural and conflict-affected nation, youth who have been taught different versions of history may experience awkward situations when they live in close proximity to the other social groups.

      Rwanda has dealt with this issue in a particular way. Because of its contentious nature, the Rwandan government suspended history education after the genocide for some 10 years. More recent history education stresses the unified national identity

      Alternative approaches to history education have been developed that overcome a mono-perspective approach, and deal with the issue of unity and diversity in a constructive way to facilitate reconciliation and nurture critical minds. Such attempts have been well-documented in English language reports and academic papers, particularly in Europe. Supported by regional agencies such as the Council of Europe, the European Association of History Educators (EUROCLIO), and Georg Eckert Institute, common history textbook productions have been attempted. For example, the Center for Democracy and Reconciliation in Southeast Europe (CDRSEE) initiated a Joint History Project with 11 countries in the region to produce common textbooks. These textbooks discuss not only kings and military generals but also the daily lives of common people on all sides and their suffering as well as their cooperation. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Cele cinci principii japoneze, reiki sunt: astazi nu te infuria, nu te ingrijora, fii recunoscator, munceste cu sarguinta, fii bun cu ceilalti.

    Poate deveni reiki un stil de viata? 

    Da, daca dorim asta. O recomand, insa putem folosi reiki si doar ca metoda de relaxare, meditatie, stres management activ. Pana la urma, putem oricand sa ne punem una sau ambele palme pe noi, pentru a ne oferi reiki si a ne imbunatati calitatea vietii. Practicarea celor cinci principii reiki ne poate imbunatati relatiile cu ceilalti, precum si relatia cu noi insine. In final, noi suntem persoana cu care petrecem cel mai mult timp! 

     

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Ha este energia solara, tha este energia lunara, masculinul si femininul, fizicul si mentalul. Asta inseamna yoga: aducerea in balans, in echilibru.Yoga a devenit populara, ca fiind una dintre cele mai eficiente si sigure terapii alternative, yoga nu s-a promovat ca o terapie alternativa, ci mai mult ca un mod de viata.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Consultaţia

    Consultaţia este o metoda distinctă, lipsită de adversitate de luare a deciziilor, ale cărei principii au fost stabilite de către Fondatorul Credinţei Bahá`í, Bahá’u’lláh. Ţelul consultaţiei este de a investiga adevărul şi de a clădi consens între membrii grupurilor de oricem mărime şi compoziţie. 

    Modul prin care oameni de diferite opinii şi medii de provenienţă sunt capabili să cadă de acord este dacă fiecare membru al grupului urmează aceste cinci instrucţiuni simple, dar puternice: 

    Evaluarea faptelor. Ar trebui incluse cea mai largă gamă de surse şi cea mai cuprinzătoare varietate de perspective atunci când se strâng informaţiile. 

    Identificarea principiilor spirituale fundamentale care s-ar putea aplica problemei sau chestiunii. Pentru bahá`í, aceste principii de bază ar putea include concepte precum egalitatea dintre bărbaţi şi femei, armonia dintre ştiinţă şi religie, şi eliminarea tuturor formelor de prejudecată. 

    Trebuie să fim cât se poate de sinceri şi deschişi pe durata discutării subiectului, simultan menţinând un interes plin de curtoazie faţă de vederile şi ideile celorlalţi. Orice poate sabota acest principiu – cum ar fi atacurile personale, ultimatumul general şi necondiţionat şi afirmaţiile jignitoare – ar trebui evitate. 

    Trebuie să fim detaşaţi. Din clipa în care o idee este prezentată – aceasta aparţine întregului grup. Acest profund principiu încurajează ideile care sunt născute dintr-o sinceră dorinţă de a servi, ca fiind opuse ideilor care provin dintr-o dorinţă de a fi recunoscut sau a clădi influenţă personală.

    Luarea deciziei. Este de dorit unanimitatea, dar pentru a se ajunge la o concluzie poate fi utilizat şi votul majorităţii. Este crucial ca odată ce este luată o decizie, întregul grup să acţioneze în direcţia acesteia în unitate, indiferent de cine sau cât de mulţi au sprijinit măsura. În acest mod nu poate exista nici „un raport minoritar”, şi nici „postură de opoziţie” în consultaţie. Mai degrabă bahá`íi cred că dacă decizia este una greşită, acest lucru va deveni evident în implementarea ei – dar doar dacă grupul decizional şi într-adevăr comunitatea în general sprijină respectiva decizie din toată inima. Acest angajament la unitate asigură faptul că dacă o decizie sau un proiect eşuează, problema stă în idee insăşi, şi nu în lipsa de sprijin din partea comunităţii, sau în acţiuni insistente ale oponenţilor. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Simbol:UN OM FOARTE BATRIN, CONFRUNTAT CU UN VAST SPATIU INTUNECAT SPRE NORD-EST. 

      Explicatie:Se poate sa fii in cautarea unui ajutor sau a unei indrumari spirituale, dar acest lucru poate fi foarte greu de gasit pe caile obisnuite. Pe masura ce devenim mai iluminati, este mai mare abilitatea de a vedea adevarul spiritual. Este nevoie de curaj si de increderea ca intelepciunea ta launtrica este in contact cu adevarul cel mai inalt. 

      Esenta:E gradul lui Sirius.

      Negativ:Un sentiment de 'a privi in gol', o lipsa de tel sau o senzatie de abandonare. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Noi romani daca de ceva suntem buni,,,apoi acea de a fi Gica contra suntem asi. Si apoi voi cititorii articolului lui Cornelus Codita...ce ati inteles despre problema EDUCATIEI. Din ce parte a articolului v-ati inspira ??? D-le C.Codita...inscisurile dvs. sunt un fel de ...bla...bla.... ca sa va puteti incheia articolul. Intrebarea ar fi ..daca totusi ati citit aceste programe lansate ??? sau v-ati grabit sa fiti .."primul "...PS. ???

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Educatia lasa de dorit in Europa, lume si Romania. Articolul indeamna la cercetare pentru a descoperi cauzele dezeducarii ca sa le putem inlatura. Mai logic si mai simplu decat terapia inlaturarii cauzelor cunoscute, prin cercetare, nuci eu nu vad! Terapia trebuie sa fie integrata la nivel societal, chiar tipul de model societal este cheia !

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Resetare a societatii prin educatie!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.rowww.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită